De curând, a apărut CD-ul “Guitar Hands on a SingingBody” de Irinel Anghel & Sorin Romanescu (voce, chitară, live electronics ), produs de casele poloneze de discuri “Niklas Records” şi “Bolt Records”. Înregistrările au fost realizate la Bucureşti, în Studioul Mezzo. Masterizarea: Sorin Romanescu. Evenimentul de lansare oficială a CD-ului va fi programat în luna ianuarie 2012, la Clubul Ţăranului Român din Bucureşti.
„Irinel Anghel și Sorin Romanescu se joacă în această muzică direct, fără emfază, cu cele mai sensibile coarde ale sufletului – o joacă spontană, creativă, liberă de orice prejudecăți. Este o lume consecventă a visării tandre, o oscilație delicată între realitate și fantastic, ca o nesfârșită mângâiere…
Rolul ghitarei (Sorin Romanescu) este esențial: oferă astfel idei clare, pregnante, ca punct de plecare și mediu ideal pentru improvizația comună. Se provoacă permanent noi idei și se răspunde spontan la fiecare idee a celuilalt… este o simbioză perfectă, miraculoasă între cei doi, în care limitele între compozitor și interpret dispar. Tot Sorin Romanescu regizează prelucrarea electronică a vocii, prelucrare care introduce cu mult simț al economiei și eficienței sonore zgomote inexplicabile sau ecouri bizare… sunetul în sine devine o aventură pasionantă.
Irinel Anghel găsește la rândul ei o limbă unică, inconfundabilă, proprie ei de exprimare, ceva între șoaptă, murmur, scâncet, strigăt, un fel special de a schița parcă doar linia vocală, un stil care se potrivește optim făpturii ei copilărești-feminine ca și particularităților vocii ei.Este un fel de quintesență a feminității, duioșiei, a frumuseții și vulnerabilității feminine. O femeie care se destăinuie astfel public dăruiește ceva de mare preț, care nu poate fi primit decât cu recunoștință.
Toate cele 11 piese incluse poartă titluri ingenioase, sugestive, poetice. Ni se spun lucruri simple, dar grave… ceva naiv, proaspăt, copilăresc şi ancestral, magic în acelaşi timp. Muzica pare a se desfăşura la limita între nimic şi ceva abia existent, foloseşte un desen fin, delicat, permanent ezitant în mod asumat, căutând parcă ceva… Sunete izolate suave, misterioase, evocă deschideri spre alte lumi. Există şi câteva piese în care limbajul muzical este mai «material», cu unele accente de cabaret, accente senzuale, nostalgice, mai întotdeauna însoţite însă de «surprize sonore». O linişte profundă, o anumită monotonie paşnică binefacătoare domneşte în mai toate piesele. Este o muzică neobişnuită, ciudată, superbă, o muzică ce poate fi ascultată la nesfârşit, la orice oră din zi sau din noapte…” (Corneliu Dan Georgescu)