Scriitoarea Melania Cuc a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text despre cel mai recent volum de poezie semnat de Grigore Avram, „Cu rând”, apărut de curând la Editura Eikon din Cluj Napoca.
Intitulată „Cu rând”, cartea adună, în cele aproape 200 de pagini, versuri inedite şi în care, autorul a picurat roua unor amintiri nu doar din trecut ci şi din viitor.
Aşa cum ne-a obişnuit cu cărţile sale anterioare, şi de data aceasta, poetul Grigore Avram ne oferă o gamă de sentimente diverse, unele preluate din imediata noastră vecinătate dar şi altele de o verticalitate care ţine doar de lumina eternităţii divine.
Oscilând între teluric, anteic şi sideral, Grigore Avram face un exerciţiu de înnobilare a sintagmelor care, prin simplitatea exprimării lor în întregul unui singur vers, devin memorabile.
Recunoscut fiind ca un scriitor care şi-a axat, ideatic, opera literară pe filosofia care ţine de ştiinţa şi civilizaţia Pădurii, Grigore Avram a depăşit forma de exprimare poetică din primele sale volume, întrebările cele mai năucitoare şi răspunsurile intelectualului care este, au conclucrat perfect şi într-o structură poematică ce îi este proprie.
Inconfundabil ca stil, mereu încercat de îndoielile ce fac dintr-un sâmbure de vis, pagină scrisă, autorul volumului a nemurit locurile sale natale, timpul copilăriei şi chiar şi cotidianul fără strălucire aparentră, în expresii poetice care îi aparţin în întregime şi care, stau la baza edificiului cărţilor prezente şi viitoare.
Harnic, talentat şi chemat să cânte în corul Poeţilor care au ceva a-i spune Lumii de mâine, Grigore Avram mărturiseşte prin litera scrisă, despre rolul pe care îl are ca Om pe planeta Pământ.
Valurile crizei mondiale nu-i perturbă raţiunea de-a fi, dimpotrivă, poetul, sensibil şi pragmatic, îşi ridică şi mai sus zidul cetăţii în care creează. Sentimnetele sale sunt perene.Nemuritoare.
Nu se lasă atras hipnotic de moda poeziei actuale şi ca un ctitor de biserici din lemn, Grigore Avram îşi construieşte fiecare poem , cerc în cer, desvârşindu-şi opera literară.
Absolutul şi dorinţa de curăţire sufletească prin gloria sintagmei, sunt ţeluri greu de atins în conjunctura civilizaţiei de la capătul Mileniului Trei, sunt noţiuni ca şi abstracte pentru mulţi dintre noi, muritorii de rând, dar care, pentru autorul volumului „Cu rând” sunt doar motive de meditaţie.
Prea mult, prea puţin? În echilibru, ca pe un cântar de sticlă foarte foarte subţire, aşa stau , în carte, întrebările esenţiale ale umanităţii, şi poetul ştie să le valorifice, apoi ne învaţă cum să călătorim, la singular, prin tot acest labirint, în care dragostea ca noţiune definitorie, are mai multe valeţe decât am crede.
Părinţii, femeia iubită, copiii, vecinii de idealuri şi toţi cei alăturid e care îşi câştigă firimitura de eternitate,- numele comune şi numele prorprii, toate acestea sunt conexiuni interumane, semne aşezate cu dibăcie în cofrajul prezentului. Poemele lui Grigore Avram devin, astfel, trepte de perfecţiune a spiritului care crează. Şi… Grigore Avram crează după chipul şi asemănarea sa, adică, scrie cu răbdare, cu modestie şi mai ales, scrie cu înţelepciune. La el, anotimpurile în curgerea lor repetitivă sunt motive de poveste dar şi de meditaţie, componentă a misterului care învăluie Universul, şi Taină pentru individul care este mult mai mult decât martorul curgerii vremii.
De la ţesătura, străvezie de vechime, a sărbătorilor de altădată, pînă la idealul umanităţii, de la amprenta maternă spre globalizarea galopantă în care convieţuim haotic, drumul poetului este distinct, ca un fir de sânge ce se prelinge cu fineţe de caligafie chinezească. În plan opus, nu lipseşte fermitatea celui care ştie că are un ţel, are un destin de împlinit.
Grigore Avram scrie cu uşurinţă, este poetul care asudă numai în vis. El îşi cunoaşte potenţialul fertil al cuvântării şi se foloseşte de verbe cu profesionalism.
Într-o etapă culturală cu nunaţări precare şi cu vulgaritatea aşezată în faţa eşalonului unoer poeţi cam rebeli, Grigore Avram vine şi ne demonstrază că, a scrie în stil clasic nu este defel desuet şi nici nu este la îndemâna oricui.
„Cu rând”, o carte frumoasă şi densă prin compoziţie, un volum alcătuit din fresce diferite ca valoraţie a culorilor din care provin. Nimic nu pare a-i fi străin autorului, în vălmăşagul lumnii prin care, el trece cu credinţa că nu a fost trimis fără un rost al său, aici, pe Pământ.
Grigore Avram ne demonstrează încă o dată că a fi Poet este un Dar, iar Cuvântul zidăreşte în sufletul său necontenit.
Este o tihnă de maturitate, autumnală parcă, în jurul multora dintre poemele pe care Grigore Avram le-a scris cu rând, adică, le-a scris cu un rost, ca orice lucru gospodăresc, bine gândit şi bine făcut.
Melania Cuc
