Conflict de interese?

1. RĂSPUNSUL, aşadar!

   Însă, mai întâi, să revedem întrebarea: „Dl Nicolae Manolescu s-a aflat într-un conflict de interese atunci când, ca preşedinte al juriului [României literare], a premiat cartea lui Andrei Terian? […] A fost aici un conflict de interese de care ai beneficiat?”

   „Aici” – adică unde? Și „conflict” între care și care „interese”?
   Pentru a primi un răspuns precis, dl. Cristea-Enache ar fi trebuit să pună o întrebare precisă, adică să formuleze cu exactitate „interesele” care s-ar putea afla în conflict. Observ, însă, că în articolul de mai sus, d-sa enumeră mai multe ipostaze ale d-lui Manolescu, fără a preciza în ce ar putea consta „interesele” sau „conflictul”.

   Totuși, pentru că am constatat în acest articol o ameliorare a tonului d-lui Cristea-Enache, îi voi întinde o mână de ajutor și-l voi ajuta să formuleze întrebările așa cum ar fi trebuit ele formulate. Adică:

   Varianta A: Există un conflict între „interesul” d-lui Manolescu în calitate de conducător de doctorat al lucrării lui A.T. și „interesul” d-lui Manolescu ca președinte al juriului care i-a decernat un premiu cărții lui A.T.?

   RĂSPUNSUL MEU ESTE: NU. Pentru că:

   „Interesul” unui conducător de doctorat este acela ca, după ce s-a încheiat faza de pregătire a tezei (în care l-a ghidat pe doctorand în procesul de cercetare), iar teza a intrat în faza susținerii publice, să asigure o evaluare obiectivă/ imparțială a tezei care i-a fost înmânată de către doctorand. Conducătorul de doctorat nu are niciun „interes” să arate că tezele doctoranzilor săi sunt bune. Dimpotrivă, potrivit legii, conducătorii de doctorat au obligaţia de a respinge tezele care nu corespund standardelor academice şi de a le nota diferenţiat pe celelalte, în funcţie de îndeplinirea standardelor respective. Prin urmare, evaluarea obiectivă/imparţială a tezelor doctoranzilor e un principiu definitoriu pentru statutul de conducător de doctorat, atât la noi, cât şi în Occident.

   „Interesul” unui președinte al juriului este acela de a premia, în urma unei evaluări obiective/ imparțiale, cartea pe care o consideră cea mai bună dintre cele aflate în competiție.

   Prin urmare, nu văd niciun conflict între cele două ipostaze, ci mai degrabă o convergență: atât conducătorul, cât și președintele de juriu au „interesul” de a asigura o evaluare obiectivă a produselor (teze sau cărți) asupra cărora sunt chemaţi să se pronunțe.

   O asemenea convergență de „interese” nu există, însă, în cazul angajatului (sau, mă rog, al „consilierului”…) de editură care face parte dintr-un juriu: pe de o parte, „interesul” său primar ca angajat/„consilier” este acela de a asigura succesul comercial al produselor editurii la care lucrează, indiferent de valoarea lor literară; pe de alta, „interesul” său ca președinte/membru al juriului este acela de a oferi o evaluare obiectivă a produselor asupra cărora e invitat să se pronunțe. Ce se întâmplă, însă, atunci când un președinte/membru al unui juriu literar trebuie să se pronunțe, dintr-o perspectivă independentă, asupra valorii unor cărți proaste apărute la editura la care este angajat? Va triumfa „independența” (= criticul)? Sau va birui „angajarea” (= consilierul editorial)? Cert e că, într-o asemenea situație, respectivul „jurat-angajat” (dl. Cristea-Enache, de pildă) se află într-un vădit conflict de interese.

   Varianta B: Există un conflict între „interesul” d-lui Manolescu în calitate de membru al consiliului director al Editurii Cartea Românească, la care a apărut cartea lui A.T., și „interesul” d-lui Manolescu ca președinte al juriului care i-a decernat un premiu cărții lui A.T.?

   RĂSPUNSUL MEU, ȘI ÎN ACEST CAZ: NU. Atâta doar că el necesită o detaliere suplimentară, întrucât întrebarea d-lui Cristea-Enache ascunde, de fapt, două insinuări care se cer tratate separat.

   Prima insinuare: „Eu [= dl. Daniel Cristea-Enache] sunt consilier editorial la Editura Polirom. Dar și dl. Nicolae Manolescu face parte din Consiliul Director al Editurii Cartea Românească. De ce A.T. îmi reproșează doar mie, nu și d-lui Manolescu, existența unui conflict de interese? Nu e vorba de același lucru???”

   Nu, nu e vorba de același lucru. Și aceasta datorită statutului special al Editurii Cartea Românească. Mai întâi, trebuie reamintit că această editură nu are personalitate juridică, ci e, în momentul de față, rezultatul unui „parteneriat” realizat în anul 2005 între Editura Polirom și Uniunea Scriitorilor din România, în urma căruia E.C.R. a rămas, formal, o editură „proprie” a Uniunii Scriitorilor (http://www.uniuneascriitorilor.ro/istoric/), dar al cărei „sprijin logistic, managerial si financiar” îl asigură Editura Polirom (http://www.cartearomaneasca.ro/despre-noi/istoric/). Cu alte cuvinte, nu există, practic, „angajați ai Editurii Cartea Românească”, ci doar angajați ai Editurii Polirom care se ocupă de producția editorială apărută sub egida „Cartea Românească”.
   Care e statutul d-lui Nicolae Manolescu în această ecuație? D-sa face, într-adevăr, parte din Consiliul Editorial al ECR, dar nu ca angajat al vreunei edituri (fie ea CR sau Polirom), ci ca Președinte al Uniunii Scriitorilor, deci ca reprezentant al „intereselor” unei alte instituții, care constituie o asociație de creație, și nu o societate comercială de tip editorial. În această calitate, d-sa participă la luarea deciziilor privind stabilirea planului editorial al CR, dar nu e angajat al Editurii Polirom, nu are contract cu Editura Polirom şi nici nu e remunerat în vreun fel de către Editura Polirom pentru participarea d-sale la luarea acestor decizii. Menţionez că am toate aceste informaţii de la dl. Nicolae Manolescu, care mi-a permis totodată să-l citez aici ca „sursă” oficială. (Dacă dl. Cristea-Enache are alte informații, atunci îl invit să le prezinte aici; în fond, d-sa ar trebui să știe mai bine decât mine ce se întâmplă la locul d-sale de muncă…).

   Să recapitulăm, deci:
   – în calitate de „consilier editorial” al Editurii Polirom, dl. Cristea-Enache REPREZINTĂ – CU ONOR… – INTERESELE EDITURII POLIROM (și, desigur, propriile d-sale interese, care, după cum am văzut, se manifestă adeseori sub forme conflictuale) ȘI E REMUNERAT CA ANGAJAT AL ACESTEI EDITURI (cel puțin până la proba contrarie);
   – în calitate de membru al „Consiliului Director” al Editurii Cartea Românească, dl. Manolescu REPREZINTĂ, CA PARTENER, INTERESELE UNEI ALTE INSTITUȚII (UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA), FĂRĂ A FI REMUNERAT PENTRU ACEASTA DE VREO EDITURĂ (ar fi, de altfel, și absurd ca Editura Polirom să remunereze o persoană care reprezintă interesele altei instituţii…).

   E o diferență esențială aici, nu credeți?

   Cea de-a doua insinuare: „Dar bine-bine – s-ar putea să-mi răspundă în stilul d-sale dl. Daniel Cristea-Enache – ce contează dacă dl. Manolescu e sau nu «angajat» al Poliromului sau al Cărții Românești? Astea sunt simple detalii. Fapt e că dl. Manolescu e o persoană cu putere de decizie la Cartea Românească. Crede Terian că păcălește pe cineva? E clar că, dacă nu erau la mijloc «pilele» d-lui Manolescu, doctoratul acestui critic «netalentat», care nu știe să scrie decât într-un «registru […] bolovănos-plicticos», n-ar fi apărut niciodată la Cartea Românească.”

   Ei bine, dacă așa gândește dl. Cristea-Enache, atunci îl anunț că se înșeală. Volumul meu a apărut, desigur, la Editura Cartea Românească, dar nu ca urmare a deciziei (deci a „interesului”) d-lui Manolescu.
   Iată de ce: după ce m-am susținut doctoratul, am propus spre publicare la Editura Cartea Românească o variantă „upgradată” a tezei mele, care se amplifica, însă, de la o lună la alta. În aceste condiții, Consiliul Director al Editurii – din care face parte, vă reamintesc, și dl. Manolescu – a manifestat anumite rezerve cu privire la rentabilitatea unei asemenea investiții. De aceea, cartea mea nu a fost aprobată pentru finanțare; dar nici respinsă aprioric. Consiliul a luat, după părerea mea, cea mai onestă decizie care se putea lua într-o asemenea situație: a decis să lase cartea să-și joace șansa în fața unei alte instituții și a unor evaluatori neutri.
   Cu alte cuvinte, G. Călinescu. A cincea esență a intrat într-o competiție de proiecte organizată de către AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional), unde, în urma evaluării realizate de câțiva experţi anonimi şi independenţi, a câștigat o finanțare în valoare de 19.320 RON, sumă care, după știința mea, a acoperit integral costurile de producție ale volumului (detalii aici: http://www.afcn.ro/media/Catalog%20titluri%20carte%202009.pdf).

   Prin urmare, apariţia volumului meu la Cartea Românească a fost decisă şi sprijinită financiar nu de către Consiliul Director al Editurii, ci o către altă instituție (AFCN), în urma evaluării efectuate de niște experți independenți, care nu au avut niciun „interes” de natură editorială în ierarhizarea proiectelor aflate în competiție.

   În concluzie:
   – NU există niciun conflict între „interesul” d-lui Manolescu în calitate de conducător al tezei mele de doctorat și „interesul” d-sale în calitate de președinte al juriului „României literare”, întrucât atât „interesul” unui conducător de doctorat, cât și acela al unui președinte de juriu este de a realiza o evaluare obiectivă/imparțială a produselor asupra cărora se pronunță.
   – NU există niciun conflict între „interesul” d-lui Manolescu ca membru al Consiliului Director al Editurii Cartea Românească, la care a apărut cartea mea, și „interesul” d-sale de președinte al juriului care mi-a decernat premiul „României literare”, pentru simplul fapt că, în calitatea d-sale de membru în C.D. al E.C.R., dl. Manolescu nu a avut niciun „interes” cu privire la apariția cărții mele la Editura Cartea Românească.

   Cât privește statutul celorlalți critici pe care-i menționează dl. Cristea-Enache, în cazul lor se aplică, din punctul meu de vedere, condiția pe care am precizat-o mai sus, atunci când am discutat situația d-lui Mircea Martin.

   Cu aceasta consider că, deși nu eram obligat să o fac, am răspuns la întrebarea d-lui Daniel Cristea într-o manieră clară, detaliată și argumentată, care dovedeşte cel puțin disponibilitatea mea pentru dialog. Pentru a continua, însă, acest dialog, mă aştept la reciprocitate din partea d-lui Daniel Cristea-Enache. Cu alte cuvinte, mă aștept ca d-sa:

   1. Să-mi răspundă, până la urmă, la întrebarea: DE CE calitatea d-sale de „consilier editorial” al Editurii Polirom ar exclude-o atât pe aceea de „angajat”, cât și pe aceea de „colaborator” al respectivei edituri?

   2. Să probeze afirmaţiile insultătoare pe care le-a făcut până acum la adresa mea (că mi-aș fi „stricat” colegii de redacție, că aș fi un „mincinos profesionist”, „laș” și „lipsit de un cod al onoarei”, „un arivist identificat ca atare” etc.). Sau, în caz contrar, să recunoască faptul că sunt pure calomnii şi să-mi prezinte scuzele de rigoare.

   Vă mulțumesc încă o dată pentru răbdare.

   Andrei Terian

2. Dragă Blogule „premiul MM vs. MM « l-am luat deoparte si i-am spus”,

   Atât de tânăr şi moralist…!

   Poate nu îţi dai seama, dar nu de moralism ieftin duce lipsă literatura română, ci de respectarea cu adevărat a unor principii morale şi estetice şi, mult mai mult decât atât, de respectarea adevăratelor valorilor umane.

   S-ar putea scrie, şi ar fi delicioasă, cum zici, o istorie a tuturor scandalurilor, certurilor şi războaielor purtate din 1990/1991 încoace de către scriitori, istorici literari, critici, editori, promotori culturali, profesori universitari din ţară şi străinătate, susţinuţi fireşte de armatele personale cultural-auxiliare. Ar fi un material enorm de studiat. Dar toate istoriile aceastea infinit de complicate se pot observa şi studia numai şi numai din interior.

   Da, cine mai ştie, de exemplu, deşi e important, cine a dat semnalul? Cum a început totul?Şi, mai ales, de ce au început şi continuă cu voce tare sau în surdină toate aceste carnagii de cuvinte urâte şi goale, în care s-au măcinat şi se macină personalităţi, se distrug opere şi cariere şi chiar s-au stins vieţi, înveninate de durere şi ură.

   O, vei spune că toate astea nu au nicio legătură cu „subiectul”… Dar, dragă blogule, au!

   Fiindcă aşa cum un copil traumatizat de atmosfera din familie, nu se va vindeca niciodată şi va perpetua problemele părinţilor, la fel şi o literatură „tânără” nu va mai fi sănătoasă sau bună, atâta timp cât se hrăneşte deja din noroiul resentimente.

   E nevoie în literatura română nu de moralism ieftin, ci de oameni care vor să rupă cercul vicios, imoral şi dezgustător în care intră toţi cei ce caută reuşite ieftine, usturaţi de invidie faţă de succesul altora, cei a căror ambiţie e mult mai mare decât vocaţia, răbdarea şi talentul, cei care îşi construiesc cariera nu pe merite personale, ci pe favoritisme sau pe relaţiile clientelare de modă veche.

   Merită să pierzi un pic timpul, dacă sunt deja câţiva amatori de schimbare.

3. Ura! a apărut dl Andrei Terian.

   Dragă Andrei, eram puţin îngrijorat ieri; nu ştiam ce-i cu tine…
   Întîi am crezut că a căzut netul în Sibiu.
   După aceea, mi-am zis, cu oareşicari temeri, că eşti în sfere prea înalte pentru a pierde vremea cu autorii şi comentatorii de pe Agenţia de Carte.
   Bine ai venit printre noi!

   Îţi mulţumesc foarte mult pentru răspuns.

   Din punctul de vedere al lui Andrei Terian, n-a fost vorba de nici un conflict de interese în premiul pe care Andrei Terian, cu o carte apărută la Editura Cartea Românească, l-a primit de la „România literară”, din partea unui juriu condus de Nicolae Manolescu, preşedintele USR aflat în consiliul director al Editurii Cartea Românească.

   A doua mea întrebare, săptămîna viitoare.
   Mersi. Te las cu bine.

4. sa nu uitati sa raspundeti celor doua cereri formulate de A.T. , dle DCE. asteptam cu interes

5. Stimată doamnă Diana Lupescu,

   Îmi permit să citez dintr-un comentariu al meu de pe blogul revistei „Cultura” (November 27th, 2011 at 1:08 am):

   „Sînt consilier editorial la Polirom şi coordonez o colecţie intitulată „Opere”. În această colecţie au intrat nume grele de scriitori români, de la Adameşteanu şi Agopian la Brumaru şi Cosaşu. Sînt mîndru de colecţia asta.
   Cînd există dubii asupra valorii unui manuscris, mi se cere părerea. Dar nu e o părere de angajat Polirom care lucrează la producţia editorială, cum delirează dl Terian. E o părere de critic literar, un critic în care cei de la Polirom au încredere. Există un contract, între Polirom şi Daniel Cristea-Enache; şi un gentlemen’s agreement.
   Au încredere, probabil, pentru că, fiind cronicar literar, mi-am spus întotdeauna punctul de vedere despre o carte. (Chiar şi atunci cînd această carte era „Istoria critică…” a lui Nicolae Manolescu, iar eu scriam la „România literară” condusă de Nicolae Manolescu.)
   Particip la lansări de cărţi. Îmi şi place. Eu decid la ce lansări particip, indiferent de editura la care a apărut cartea. Lansez numai cărţile în care cred.
   Am făcut parte din jurii literare şi o să mai fac. Lucrez de zece ani în domeniul editorial (iniţial la Editura Fundaţiei Cultural Române, apoi la Corint, acum la Polirom) – şi totuşi, am fost ales prin vot secret de Consiliul Uniunii Scriitorilor, în juriul fix de patru ani (2005-2009) al cărui preşedinte a fost Gabriel Dimisianu.”

   Pentru alte intervenţii, mergeţi aici: http://revistacultura.ro/blog/2011/11/critica-angajata-pornind-de-la-un-interviu-cu-linda-hutcheon/#comment-5484

6. Doamna Sanda Văran,

   Vă răspund în calitate de unic administrator al blogului „L-am luat deoparte şi i-am spus”, căruia v-aţi adresat. O să fiu cât mai scurt, întrucât, precum puteţi constata cu uşurinţă, nu eu sunt iniţiatorul şi nici continuatorul dialogului de mai sus. Eu m-am referit în postarea mea la premiul Marin Mincu şi, (de tot) contextual, la câţiva critici tineri care nu mai scriu (decât rar) despre cărţile de poezie, dar dialoghează, „delicios” uneori (îmi menţin termenul), despre chestiuni de principiu care nu îmi sunt indiferente nici mie (că altfel poate că nu aş citi răspunsurile lor).

   Punctual, deci:
   1. blogul meu nu e nici tânăr (e chiar mic copil, n-are nici 3 ani) şi nici moralist. Dacă vă referiţi la “moralism ieftin” ar fi indicat chiar să exemplificaţi (din postările de pe blogul meu sau din oricare din intervenţiile mele în spaţiul public). Desigur (pentru a nu bruia gândurile interlocutorilor de mai sus), preferabil, nu aici.
   2. eu am spus “(întrebări şi răspunsuri) delicioase, pe alocuri”, nu am precizat cât de delicioasă ar fi “o istorie a tuturor scandalurilor, certurilor şi războaielor purtate din 1990/1991 încoace de către scriitori, istorici literari, critici, editori, promotori culturali, profesori universitari din ţară şi străinătate, susţinuţi fireşte de armatele personale cultural-auxiliare”. Dacă s-ar scrie o astfel de istorie, probabil că nu doar că n-aş scrie-o eu, dar nici n-aş face parte din ea. Şi nici n-aş avea cum s-o studiez din interior.
   3. legat de literatura tânără, sper că nu se hrăneşte exclusiv “deja din noroiul resentimente”. Există alte şi alte familii din care s-ar putea foarte bine hrăni. Dar ea s-ar putea hrăni foarte bine şi din „problemele părinţilor”, ca literatură tânără, dar nu şi naivă.
   4. legat de oamenii din lumea literară (căci pe ei probabil că puneţi aici accentul, ci nu pe literatura lor), am întâlnit şi oameni care vor sau păreau să vrea “să rupă cercul vicios, imoral şi dezgustător”, si oameni “ce caută reuşite ieftine, usturaţi de invidie faţă de succesul altora, cei a căror ambiţie e mult mai mare decât vocaţia, răbdarea şi talentul” şi “care îşi construiesc cariera nu pe merite personale, ci pe favoritisme sau pe relaţiile clientelare de modă veche”. Şi asta chiar fără a-mi pierde deloc timpul.

   Cele bune,
   Daniel

7. Domnule Daniel D.Marin,

   ”PS: poate că vă întrebaţi unde sunt criticii noştri care nu mai scriu (şi ei plictisiţi?) despre poezie?! Pe forumul revistei Cultura şi pe Agenţia de carte, la rubrica (supleantă) întrebări şi răspunsuri. Delicioasă, pe alocuri.”

   Daca dvs. spuneti ca post-scriptum-ul nu contine deloc vreo intentie moralizatoare, ca link-ul a fost plantat pe site-ul Agentiei de Carte la fel de fara intentie si ca niciunul dintre poetii tineri n-are nimic impotriva sa-i lase pe critici sa hotarasca de cine si cand se ocupa sa scrie, va cred si va multumesc pentru clarificari.

   Mie mi s-a parut ca incercati sa moralizati si, in plus, sa bagatelizati discutiile de pe cele doua forumuri, dar ma bucur ca m-am inselat.

8. spun că:
   1. „post-scriptum-ul nu contine deloc vreo intentie moralizatoare”. conţine doar o constatare.
   2. linkul nu a fost „plantat pe site-ul Agentiei de Carte”, sau cel puţin nu eu l-am plantat. Probabil că a fost preluat automat – eu doar am lăsat pe blogul meu link la această postare de pe agenţia de carte, cum mai procedez uneori pentru a-mi ţine cititorii la curent cu ce se mai întâmplă.
   3. nu am încercat să „moralizez” şi nici să „bagatalizez” (v-am spus: le consider chestiuni de principiu care nu îmi sunt indiferente nici mie) „discutiile de pe cele doua forumuri”.

   nu spun că „niciunul dintre poetii tineri n-are nimic impotriva sa-i lase pe critici sa hotarasca de cine si cand se ocupa sa scrie”.

   mă bucur că v-am putut fi util cu aceste clarificări,
   daniel

9. Prea bine, domnule!

   Je suis votre très humble et très obéissante servante.

10. stimate domnule dce
    toate ar fi bune si frumoase, dar asta cu gentlemen’s agreement nu tine la romani

11. Îmi permit să mă arăt surprins de polemica dintre doi critici atît de inteligenți pe niște chestiuni pretextuale. Știți bine că în România un premiul literar nu atrage după sine creșteri fabuloase de vînzări ale titlului respectiv ori ale altora publicate de editura unde a apărut premiantul. De ce un critic sau altul și-ar compromite imaginea de imparțialitate favorizînd o editură unde e „consilier” sau chiar „angajat” pentru un spor minim sau iluzoriu în conturile acelei edituri? Ar renunța editura la serviciile lui (critic reputat) dacă nu ar „trage” pentru ea? Mă îndoiesc. După cum mă îndoiesc că domnii D.C-E, A.T. sau N.M. pe care îi cunosc bine ar accepta să fie malonești pentru a obține favorurile unei edituri care-i consultă.

    Să nu uităm că Premiile Anului la „Romanial literara” in ultimii trei ani au fost luate de volume de la CR (Varujan Vosganian și Ion Vianu) și Polirom (Marta Petreu). Poate bănui cineva că directorul Rom lit, N. Manolescu, a favorizat producția CR-Polirom pentru că e în Consiliu (care s-a întrunit doar o dată din păcate în ultimii 3 ani)? Poate… Dar ar fi o dovadă de îngustime de gîndire. Nu trebuiau premiate cele 3 volume? Nu erau „de premiat”? Trebuia ca N.M. să se recuze din juriul revistei pe care o conduce, sau să excludă de la premii tocmai CR si Polirom și să dea premii apariției vreunei edituri de garsonieră pentru că „nu era implicat” la aceasta?

    Dacă între distinșii critici D.C-E și A.T. sînt divergențe, ele ar fi de discutat pe terenul potrivit și nu în jurul unor pretexte. E normal că niște critici cu autoritate sînt utilizați de edituri importante. Pe cine să ia consultant? Nu sînt naiv, dar cred că editurile au nevoie mai mult de expertiza lor decît de arbitrajul lor eventual părtinitor.

12. Stimate domnule Horia Gârbea,

    Vă mulțumesc pentru aprecieri și pentru intervenție. Mai ales că, în opinia mea, ați atins punctul-cheie al problemei:

    „E normal că niște critici cu autoritate sînt utilizați de edituri importante. Pe cine să ia consultant? Nu sînt naiv, dar cred că editurile au nevoie mai mult de expertiza lor decît de arbitrajul lor eventual părtinitor.”

    Desigur că e „normal” și chiar benefic ca „editurile importante” să recurgă la „critici de autoritate”. Întrebarea e în ce calitate sunt „utilizați” acești critici de către edituri:

    A) CA EXPERȚI INDEPENDENȚI, care își pun la dispoziția editurii propriile competențe pentru o perioadă determinată, fac evaluări imparțiale (care pot conduce la verdicte pozitive sau negative pentru activitatea editurii) și sunt remunerați strict pentru asemenea diagnoze; în acest caz, nu poate exista vreun conflict de interese, întrucât „interesul” editurilor e tocmai acela de a asigura maxima independență a experților respectivi, pentru ca aceștia să le poată oferi, la rândul lor, editurilor niște aprecieri cât mai „obiective” asupra activităţii lor.

    B) CA ANGAJAŢI (sau, mă rog, „consilieri editoriali”), care sunt DEPENDENŢI de editură prin faptul că au o „fişă a postului” cuprinzând diverse îndatoriri, prin intermediul cărora asigură succesul comercial al produselor editurii, şi care sunt remuneraţi lunar în funcţie de modul în care se achită de aceste îndatoriri; în acest caz, apare un CONFLICT DE INTERESE între „interesul” cronicarului literar (care, ca instanță independentă, judecă imparțial cărțile apărute la o anumită editură) și „interesul” angajatului de editură (care e dependent de editura la care lucrează în sensul că trebuie să asigure succesul comercial al cărților apărute acolo).

    Aici e buba.

    P.S.: Înțeleg din ultima postare a d-lui Daniel Cristea-Enache că d-sa intenționează să-mi adreseze săptămâna viitoare o nouă întrebare. Prea bine; n-am nimic împotrivă. Îi reamintesc, însă, cu acest prilej că ÎI VOI MAI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI DOAR DACĂ D-SA VA ÎNDEPLINI PÂNĂ ATUNCI URMĂTOARELE DOUĂ CONDIȚII, pe care, de altfel, i le-am pus doar în spiritul respectării regulilor jocului:

    1. Să-mi răspundă, până la urmă, la întrebarea: DE CE calitatea d-sale de „consilier editorial” al Editurii Polirom ar exclude-o atât pe aceea de „angajat”, cât și pe aceea de „colaborator” al respectivei edituri? (În ce sens e important acest răspuns – tocmai am arătat în rândurile anterioare…)

    2. Să probeze afirmaţiile insultătoare pe care le-a făcut până acum la adresa mea (că mi-aș fi „stricat” colegii de redacție, că aș fi un „mincinos profesionist”, „laș” și „lipsit de un cod al onoarei”, „un arivist identificat ca atare” etc.). Sau, în caz contrar, să recunoască faptul că sunt pure calomnii şi să-mi prezinte scuzele de rigoare.

    În cazul în care dl. Cristea-Enache nu va îndeplini până atunci cele două condiții, îl anunț că dialogul nostru se sfârșește aici.

13. Îmi pare rău că am absentat atîta de pe forumul Agenţiei de Carte. Am fost la teatru: un spectacol foarte bun, vi-l recomand:
    http://www.tnb.ro/index.php?page=spectacol&idspec=420
    Cel mai mult mi-a plăcut cum au jucat Mircea Rusu şi Maia Morgenstern, dar şi ceilalţi actori au fost la înălţime.

    Am vrut să iau laptopul cu mine, să-i mai răspund dlui Dănilă, dar nu eram sigur că găsesc wireless în Sala Mare…

    Dragă Daniel D. Marin, vrei să scriu despre poezie? Îţi promit că scriu săptămîna viitoare.
    Stimată doamnă Diana Lupescu, mai uşor cu caracterizarea românilor, cînd dvs. aţi semnat cu nickname-ul „Robin” pe site-ul revistei „Cultura”…
    Dragă Horia, cine este în prezent purtător de cuvînt al USR? Că-l văz pe Andrei Terian spunînd: „Menţionez că am toate aceste informaţii de la dl. Nicolae Manolescu, care mi-a permis totodată să-l citez aici ca «sursă» oficială.”
    Adică asta-mi făcea dl Terian ieri, cînd noi ne perpeleam de grija lui? Se conversa cu dl Manolescu pentru a-şi întocmi jalnicele lui răspunsuri kilometrice? Mîine-poimîine se califică pentru postul de secretar. Limbaj are J
    Dragă Andrei, nu te obligă nimeni să răspunzi la bietele mele întrebări. O să clarificăm şi problema nickname-urilor, „Robinho”… Dar săptămîna viitoare te voi întreba altceva, pe Agenţia de Carte. Cu drag, Daniel.

14. Cititorule,

    După a doua zi de aşteptat…

    A venit absolut toată lumea. Răspunsul domnului Terian a fost luuuung, dar emoţionant, căci s-a simţit, dincolo de cuvinte, contactul direct, frisonant, pe care îl are permanent cu domnul Nicolae Manolescu. Unicul administrator al unui blog foarte tânăr şi politicos, cu verbul bine strunit, a reuşit, indirect, să-i smulgă criticului Daniel Cristea-Enache promisiunea că acesta va scrie despre poezie(deşi e fals să spui că nu scrie, când nu demult a scris, am văzut cu toţii, despre poezia dlui. Marius Ianuş), iar domnul Horia Gârbea şi-a permis să se arate…surprins de polemică.

    „Totu-i vis şi armonie/ Noapte bună!”

15. si asta nu demonstreaza ce am zis? vorbeam din interior

16. scriu si ventrilocii pe blog?

17. Vezi Alex, în loc să spulberi din faşă cu condeiul tău talentat gloata de „ventriloci” care n-au niciun cod al onoarei şi sunt mândri de asta, toată viaţa ta critică ai ponegrit oameni care măcar ştiau să scrie şi să semneze.

    « Passons, passons puisque tout passe »

18. Dragă Horia, pînă mă lămureşti tu dacă dl Terian e noul purtător de cuvînt al USR, aş vrea să-ţi spun eu că postarea ta mi se pare de mare bun simţ. Te rog însă să reciteşti comentariile semnate şi mai ales pe cele nesemnate cu numele reale de pe blogul şi site-ul „Cultura”.

    Dragă doamnă Diana Lupescu, nu înţeleg de ce daţi vina pe românitate pentru porcărioarele pe care le-aţi făcut cu mînuţa dvs. Mă refer la faptul că aţi folosit, pe site-ul „Cultura”, un nickname, „Robin”, pentru a „da” în dl Laszlo Alexandru: http://revistacultura.ro/nou/2011/02/summa-calinesciana/#comments. „Robinho” pe cine o să dea vina? Pe poporul brazilian?

    Domnule Laszlo Alexandru, am scris despre dvs. o cronică negativă. Dvs. aţi scris despre mine mai multe comentarii acide. Dar intră în regula jocului să nu ne „ofticăm” pentru asta. Vă respect foarte mult pentru că v-aţi semnat comentariile, spre deosebire de „ventrilocii” care poluează spaţiul virtual.

    Doamnă Sanda Văran, tura asta chiar n-am ce să vă spun. Poate doar că mi-e dor de dl Dănilă…

    Dragă Paul Cernat, am şi pentru tine două întrebări, fiindcă te văd angrenat într-un „dialog” de uzură cu un nickname, pe acelaşi blog al revistei „Cultura”: http://revistacultura.ro/blog/2011/11/critica-angajata-pornind-de-la-un-interviu-cu-linda-hutcheon/#comment-5517
    Întrebarea nr. 1: ai postat vreodată comentarii pe care nu le-ai semnat cu numele tău, Paul Cernat, pe blogul Teroristei sau pe alte bloguri?
    Întrebarea nr. 2: te-ai coordonat vreodată cu alţi critici din generaţia noastră pentru a lovi, fiecare sub un alt nickname, un coleg?

19. am recitit cu atentie. nu vad cum am dat in Laszlo. era o discutie politicoasa. in ce ma priveste

20. Draga Daniel,
    1) da. Am mai semnat cu numele @vasile pe blogul Teroriasta. Just for fun, dar am semnat, tot acolo, si cu numele meu.
    2) nu. Nu m-am coordonat cu nimeni, niciodata, pentru a lovi sub nickname un coleg.

21. Domnule Daniel Cristea-Enache,

    Speram să trec neobservată.

    Dar ce spuneţi???

    Domnul Dănilă nu v-a scris astăzi?

22. Stimată doamnă Diana Lupescu, permiteţi-mi ca, de acum încolo, să vă ignor intervenţiile. Sînteţi în mod vizibil sub nivelul acestui site. Întoarceţi-vă alături de „Robinho”, pe site-ul revistei „Cultura”. Tschuss!

    Stimată doamnă Sanda Văran, dacă dl Dănilă mi-a scris sau nu mi-a scris azi în privat, asta e o chestiune care ne priveşte pe mine şi pe dl Dănilă. Mie mi s-a făcut dor de domnia sa aici, pe Agenţia de Carte…

    Dragă Paul Cernat, ai dovedit – dacă mai era nevoie – că eşti un om cinstit şi hiperinteligent. E o plăcere să am de-a face cu tine…
    Ţi-am pus două întrebări la obiect, la ora 16.43, mi-ai răspuns la ele onest şi prompt, la 17.28. Nu am vorbit înainte, noi doi, pentru a face un „happening” în stilul colegilor de la „Cultura”. Nu ne-am coordonat.

    Prin întîrzierea de o zi cu care a răspuns, prin discuţiile purtate cu dl Manolescu în timp ce eu convorbeam cu dl Dănilă, prin felul penibil-şmecheresc în care s-a învîrtit în jurul cozii, în cele două comentarii kilometrice postate pe Agenţia de Carte, Andrei Terian a dovedit că este lipsit atît de onestitate, cît şi de inteligenţă. E o plăcere să am de-a face cu el…

    Toate bune, Paul.

23. Distinse domn Daniel Cristea-Enache,

    Să sperăm că domnul Dănilă simte.

    Ştiţi că n-aş fi îndrăznit niciodată să presupun că ar fi o chestiune care ne priveşte pe toţi, dacă dl. Dănilă nu ar fi făcut atât de publică problema corespondenţei ce vă leagă, negând în acelaşi timp că asta e acum, puţin, şi problema publicului. Principiul interactivităţii…

    Je suis votre servante!

24. Precizare:
    Draga Daniel,
    multumesc pt. aprecieri. Nu vreau sa intervin in polemica dintre tine si Andrei Terian (includin Mihai Iovanel). Nu e treaba mea. Sinteti amindoi critici maturi hirsiti. Va urmaresc de la distanta legala duelul 🙂
    Am simtit nevoia sa intervin pe blogul revistei Cultura fiindca numele meu si al Biancai Cernat a fost pomenit in chestiunea otioasa a „conflictului de interese”.
    Mi se pare o falsa problema – si, in plus, contraproductiva. Sint, aici, de acord cu Horia Garbea.
    Auguri

25. Cred ca am vrut sa spun „amintrei”, nu „amindoi”, dar, pt. ca pe parcursul discutiei ati ramas doi…
    Am pierdut pe drum o virgula si un „g”, de la „including”.

26. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Sluga!…

    Dragă Paul,

    Toţi sîntem aici de acord cu Horia Gârbea 🙂

    Dragă Dan Mircea Cipariu, te anunţ că mi-am depăşit recordul de vizualizări pe textele mele de pe Agenţia de Carte. Semn că subiectul stîrneşte un anumit interes, cuantificabil.

    Îţi mulţumesc pentru că ai fost ceea ce trebuie să fie un administrator de site. N-ai lăsat să treacă decît comentarii semnate. Şi n-ai favorizat pe nimeni dintre cei care au polemizat aici.
    Diferenţa faţă de blogul „Cultura” administrat de Mihai Iovănel este vizibilă şi de la Sibiu… Acolo, apar şi dispar erate, în funcţie de interesul cîte unui redactor angajat în „discuţie”; şi oricine poate folosi orice nickname, pentru a înjura un nume (v. ce i se întîmplă acum lui Paul Cernat).
    Aş vrea să ştii (şi să ştie şi alţii) că Augustin Buzura, Angela Martin şi Cristina Rusiecki, adică cei care girează revista „Cultura” pe hîrtie, n-au nici un amestec în afacerile murdare de pe blogul „Cultura”. De ceea ce se întîmplă pe acel blog este responsabil administratorul lui unic, Mihai Iovănel. Aşa cum tu, dragă Dan Mircea Cipariu, eşti responsabil pentru ceea ce se întîmplă pe site-ul Agenţia de Carte.
    Altfel, fireşte, fiecare dintre noi răspunde personal (nu pauşal) pentru ceea ce postează şi semnează.
    Curînd, vor răspunde pentru ceea ce au postat şi cei care n-au semnat cu numele lor, fie folosind nickname-uri imbecile („Robinho”, „Adi Minune”) fie – şi mai grav – luînd ca nickname numele cîte unui scriitor român (Alex. Ştefănescu, Constanţa Buzea, Antonio Patraş).

    Mîine plec la Iaşi şi stau toată săptămîna acolo; dar joi îţi trimit textul, as usually.
    Încă o dată, felicitări şi mulţumiri.

27. Odată deschisă caseta cu suspiciuni, se poate merge oricît de departe. De ex. prezența mea într-un juriu ar putea fi contestată oricînd de un amator de scenarii pentru că sînt prieten cu editorii de la Limes, Tracus Arte și am publicat la aceste edituri. Dar am publicat și la CR (unde nu sînt propriu-zis prieten cu patronul) și la Corint (unde am fost „țepuit” și deci s-ar putea crea suspiciunea că aș defavoriza această editură din resentiment). În realitate asemenea scenarii ar fi/sînt iluzorii. În lumea literară toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Cred în continuare că „niște cronicari” de anvergura celor care iau parte la această conversație sînt deasupra suspiciunilor (D.C-E, A.T., P.C.) ca și alții (de ex. Dan C. Mihăilescu care se declară fan Humanitas și a fost 3 ani consecutiv în juriul USR, ca și Daniel Cristea-Enache, pe atunci la Corint).

    Încă o dată, asemenea suspiciuni exprimate public alimentează teoriile „galeriei” de refuzați, amatori de scenarii, care vor găsi mai multe temeiuri să invoce pentru eșecul lor justificat „lucrături și „jocuri de culise”. Zilnic aud de la nulități: „știu eu că totul e aranjat”, „eu nu am nicio șansă, că nu sînt în gașcă” etc. Și apoi – ca să vedem dacă „blatul” presupus merită deranjul – să ne mai uităm și la miza meciului.

28. Dragă Horia,

    Ai văzut că toată lumea e de acord aici cu tine.
    Mai puţin Andrei Terian, pentru care este „de-a dreptul periculos ca un critic să jurizeze acordarea de distincţii sau subvenţii pentru cărţile publicate sau propuse de editura la care e angajat. Şi nu e vorba aici doar de spinoasa chestiune a «Moralităţii» (calitate, în definitiv, indemonstrabilă), ci mai ales de existenţa unui vădit conflictul (sic!) de interese.” („Dilemateca”, nr. 59/ aprilie 2011, p. 70).

    De o săptămînă întreagă dl Terian se străduieşte să demonstreze „conflictul meu de interese” şi nu reuşeşte. I-am răspuns „din prima”, pe blogul „Cultura”, la întrebarea lui (una din cele douăsprezece): „Ești angajat (pe perioadă nedeterminată) sau doar colaborator (i.e., angajat pe o perioadă determinată) al grupului editorial Polirom?”. Eu i-am răspuns în clar: nici, nici. Şi Andrei nu mai ştie, de-atunci încoace, cum să mă prinză, să mă-nfunde.

    Cunoscuţii dlui Terian au senzaţia că dl Terian a înnebunit. Îl sună pe dl Manolescu, preşedintele tuturor scriitorilor, şi-l plictiseşte cu problemele lui personale. Andrei ba lipseşte o zi întreagă de pe Agenţia de Carte, ba postează două comentarii care egalează, ca număr de semne, tot epistolarul meu cu dl Dănilă. Are probleme cu memoria: nu mai ţine minte articolul lui Bogdan Creţu din „Adevărul literar şi artistic”. Dacă-l iei repede pe dl Terian, nu mai ştie să-ţi spună nici la ce echipă joacă „Robinho”…

    Dragă Horia, noi ne înţelegem imediat, ca doi vechi prieteni ce sîntem. Tu eşti la USR, eu nu mai sînt. Dar asta nu înseamnă că nu pot să văd, de la distanţă, o acţiune reuşită a USR, cum a fost Gala Poeziei – şi să vă felicit public pentru această reuşită. Ce aţi făcut voi acolo mi se pare foarte important pentru poezia românească de azi.
    Dar tocmai pentru că tu eşti preşedintele Asociaţiei Scriitorilor, şi eu sînt în afara organizaţiei voastre, te întreb, pentru a treia oară, fiindcă chiar vreau să ne lămureşti. Dl Andrei Terian are dreptul să posteze pe net comentarii exprimînd o poziţie OFICIALĂ a Preşedintelui USR, Nicolae Manolescu?
    Sau, mai degrabă, e vorba de ceea ce se numeşte wishful thinking?

    Merci, Horia.

29. Stimate domnule Horia Gârbea,

    Despre suspiciunile la români se poate scrie un tratat, iar a le bagateliza e o soluţie la fel de greşită cu luarea lor ca literă de lege. Adevărul este, ca de obicei, pe la mijloc. Orice om informat din România are motive să sufle în iaurt. Pe lângă aceasta, legea concurenţei din fiecare breaslă nu e tocmai un mecanism care duce la prietenii şi solidarităţi, nici măcar de generaţie. Românii au nevoie de un duşman apocaliptic pentru a se uni, dar şi atunci pentru scurtă vreme. Păcat că vrajbele consumă timp şi energii care ar putea fi folosite pentru creaţie… La urma urmei, fiecare îi este dator propriei conştiinţe – în cazul că o are. Iar neîncrederea în viitor şi în aşezarea firească şi dreaptă a lucrurilor în istorie este boala noastră incurabilă de acum…

30. Stimate domnule Dan Dănilă,

    Să ştiţi că mi-aţi lipsit…
    Mulţumesc că v-aţi întors printre noi; deodată, discuţia capătă nivel şi anvergură.

    Sper să am wireless diseară şi să nu fi căzut netul în tot Iaşiul, cum s-a întîmplat în Sibiul dlui Terian.
    Deşi ard de nerăbdare să răspund viitoarelor dvs. comentarii, vă promit, dle Dănilă, că o să conduc prudent.
    Toate bune!

31. Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,

    mă bucur că reuşesc, de fiecare dată, să confer nivel şi anvergură discuţiilor; vă mulţumesc de compliment !
    Mă prefac că nici nu observ fina ironie, ştiind că am dreptate… mai ales când scriu proză…

    Drum bun spre dulcele târg al Ieşilor…
    Numai bine !

32. Mulţumesc, stimate domnule Dan Dănilă.

    Vezi, dragă Andrei: un sibian poate înţelege o ironie (oricît de „fină” ar fi ea); poate avea umor; şi poate fi civilizat.
    E drept că dl Dănilă e dintr-o altă generaţie decît noi; şi, în plus, nu intră în profilul Arivistului instituţional…

    La bună reauzire, dle Dănilă!

33. S-au calmat apele taman cand voiam sa intru in vorba…

34. Nu-mi vine să cred: s-a întîmplat ca dl Petria să nu fie pe fază!

    Să piardă acest dialog cu ramificări în trei ţări (România, Franţa, Germania) şi nu ştiu cîte oraşe, cu instituţii şi cu oameni, oameni obişnuiţi, cu idealurile şi cu nickname-urile lor…
    E drept că şi mie abia mi-a pîlpîit wireless-ul aseară. Oare ce înseamnă „very low”, stimate domnule Dănilă?

    Domnule Petria, nu disperaţi. Mîine-i joi.

35. Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,

    eu cred că ştiţi foarte bine ce înseamnă „very low” – acesta e nivelul de încredere al românului în guvern, de exemplu…
    dar şi pe aici au fost două-trei zile de probleme cu internetul, de viteză foarte redusă… probabil supraîncărcarea reţelei de Moş Niculae? Că şi eu am avut onomastica (Nicolae-Dan Dănilă pe certificatul de naştere) şi pe FB a fost multă animaţie… aici e frig, ieri a dat cu lapoviţă şi ninsoare…

    Numai bine,
    DD

36. În fieful trufaşilor duci de Bourgogne plouă şi bate vântul, dar frig nu e. O toamnă anormal de prelungită şi îngăduitoare…. Atmosfera îmi aminteşte de poezia lui Rainer Maria Rilke:

    „TOAMNĂ

    Cad frunzele, cad ca din depărtare,
    de parcă vestejesc grădini în ceruri,
    cu gesturi de negare cad, de-a rândul.

    Iar nopţile, cum cade greu pământul
    din toate stelele, într-o însingurare.
    Noi toţi cădem. Şi mâna asta, iată.
    Căderea, vezi, e-n toţi şi în oricine,

    Şi totuşi, este Unul care ţine
    nespus de blând, pe mâini, căderea toată.”

    Domnule Daniel Cristea-Enache, aţi văzut ce frumos traduce domnul Dănilă din Rilke?

37. […] Răspunsul este cu atât mai șocant cu cât deunăzi Daniel Cristea-Enache îi scria senin lui Laszlo Alexandru: Domnule Laszlo Alexandru, am scris despre dvs. o cronică negativă. Dvs. aţi scris despre mine mai… […]

38. Stimată doamnă Sanda Văran, vedeţi? Cum s-a reîntors dl Dănilă, cum a crescut nivelul.
    Rilke mi se pare foarte adecvat, aici: secvenţa cu „gesturi de negare” zici c-a fost scrisă pentru dl Terian…
    „Căderea toată” o fi una şi aceeaşi cu căderea în serie, ca la domino?
    Fiindcă iată-l şi pe Mihai Iovănel, dragul meu Mihai Iovănel, care cam tăcuse de o vreme încoace, reîntors triumfal în arenă ca să mai facă o diversiune.

    Dragă Mihai, chiar am crezut că regreţi ceea ce ai (tot) făcut, că ai puţintică jenă. Că ţi-e ruşine, pur şi simplu, în faţa cititorilor şi a conştiinţei tale; şi că o să laşi în urmă, ca pe o fază acneică, faza porcărioarelor tale internautice.
    Te aşteptai să-ţi spun cine a scris acel textuleţ sub denominarea Cronicar? Sorry, înseamnă că eşti un amator. Evident că ştiu (am o memorie foarte bună), dar n-o să afli de la mine nici în şapte vieţi. Întrucît „Cronicar” era o semnătură colectivă, asumată de întreaga redacţie a „României literare” şi de conducerea revistei. Or, eu nu dau nici pe piaţă, nici în particular, info care ţin de politica şi de organizarea internă a unei reviste la care am colaborat.
    Ca să dau un exemplu, să poată înţelege şi Andrei Terian: aşa cum n-am povestit ever ce vorbea dl Iovănel cu dl Buzura, la „Cultura”, n-o să povestesc nici ce vorbea dl Manolescu cu dl Dimisianu, la „România literară”.
    Iar eu îmi ţin promisiunile, dragă Mihai. Cînd ne vom reîntîlni pe Cîmpia Armaghedonului (ţi-a plăcut referinţa, hein?), tu şi cu prietenul tău Arivistu’ veţi trage ponoasele pentru toţi trei.
    Joia ailaltă.

    Cu drag, Daniel

39. Aştept să mă corectezi, dragă Mihai: doar eşti un cititor expert şi-un redactor foarte bun. O să spun asta tuturor, ca şi pînă acum.
    Şi să te îmbraci frumos pentru execuţia de săptămîna viitoare. Chiar dacă va fi doar una simbolică…

40. Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,

    Vreţi să spuneţi tradusă… pentru dl.Terian. Rainer Maria Rilke n-are nicio vină. Era la Paris şi a văzut cum cad frunzele ca un refuz…şi, printre altele, cum Cineva reţine, chiar opreşte, cu mâinile sale de o infinită bunătate, căderea asta care e în toate…

    Automne

    Les feuilles tombent, tombent comme des lointains
    comme si aux cieux dans des jardins éloignés,
    tout flétrissait
    elles tombent en gestes de refus.
    Et dans les nuits la lourde terre tombe
    depuis toutes les étoiles dans la solitude.
    Nous tous nous tombons. Cette main là tombe
    et vois les autres aussi : cela est en elles toutes
    et pourtant il est quelqu’un, qui retient toute cette chute
    dans ses mains avec une douceur infinie.

    Rainer Maria Rilke, 11.9.1902, Paris

    Da, ar fi mai potrivit infinită bunătate…”Douceur” are şi sensul acesta. Sau poate au mai îndulcit totul francezii la traducere. 🙂

    Şi apoi, îmi place mie cuvântul „bunătate”. Fiindcă e rar. Ca şi „noţiunea” pe care o exprimă.

    Dar să revenim cu picioarele pe greoaia şi stupida noastră planetă…

    În plin război al stelelor criticii româneşti, dl. Iovănel contraatacă infiorător de mârşav, sub centură, şi, invocând autoritatea bine mucegăită a lui Straje, aruncă în noi cu toate pseudonimele folosite cândva de diverşi critici români demult repauzaţi, iar asta numai şi numai ca să mai dea puţină apă la moară celor care abuzează de dreptul la anonimitate, fără să fie Călinescu, Lovinescu, Maiorescu sau alţi -escu.

    Dar ce contează mijloacele, când scopul era de a ne servi un textulet care, indirect, vine să-l confirme pe domnul DCE (dacă într-adevăr e vorba chiar de domnia sa?!) în seria marilor critici români, căci, potrivit demonstraţiei iovăneliene, în critică nu poţi să fii mare, dacă n-ai publicat la viaţa ta ceva şi sub pseudonim. Astfel, fără să-şi dea seama, dl. Iovănel îl loveşte sec pe domnul DCE(sau pe altcineva?) cu un mare compliment şi îi mai şi aduce o grămadă de prieteni şi simpatizanţi nevăzuţi, care habar n-aveau cine, în urmă cu 5 ani, l-a încondeiat aşa frumos pe dl. Laszlo.

    Mai rămâne o singură întrebare. Cu ce se va îmbrăca dl. Iovănel?

41. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Mihai Iovănel e un tip foarte inteligent, dar are un mic defect: îi crede pe toţi ceilalţi săraci cu duhul.

    „Cronicar” de la „România literară” era ceva asumat de întreaga redacţie. Toţi cititorii revistei ştiau că textuleţele semnate „Cronicar” reprezentau punctul de vedere al „României literare”.
    Ceea ce face dl Iovănel, sub un nickname, pe blogul „Cultura” sau pe alte bloguri nu reprezintă punctul de vedere al nimănui, cu excepţia dlui Iovănel. Mai mult, porcăriile de pe blogul „Cultura”, administrat tot de domnia sa, se răsfrîng negativ asupra revistei „Cultura”, la care este redactor.

    Cea mai ordinară chestie este că dl Iovănel şi dl Terian au folosit ca nickname-uri şi numele unor scriitori români. Ca şi cum E. Lovinescu ar fi semnat G. Călinescu pentru a lovi în N. Iorga. (Şi tot în „Adevărul literar şi artistic”…)

    Dar există o scadenţă întotdeauna, stimată doamnă Văran, şi scadenţa dlor Terian şi Iovănel a venit. S-au jucat mult cu netul, în anii aceştia. Acum, netul se joacă cu ei.

42. […] criticul simpatic care din când în când conversează deschis cu unii colegi de generaţie. Într-o astfel de conversaţie, mi-a promis (eu necerându-i să-mi promită) că în săptămâna care va urma va scrie despre […]

43. 1. Devine incompatibil un membru al CA al Radio Romania (SRR) dacă este şi salariat al SNR?
    2. Exista un conflict de interes in cazul sau?

    1. Cu privire la art. 23 alin. 4 din Legea nr.41/1994: “membrii consiliului de administraţie şi membrii comitetului director nu pot face parte din consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale care are activitate în domeniul audiovizualului şi nu pot participa la societăţi comerciale cu care Societatea Romana de Radiodifuziune sau, după caz, Societatea Romana de Televiziune întreţine relaţii de afaceri sau are interese contrare.”
    Sintagma “nu pot participa” şi sfera sa de aplicare sunt principala problema in discutie: ANI afirma ca include si salariatii, dar nu probeaza cum pot participa acestia.
    In ghidul ANI privind incompatibilitatile si conflictul de interese (vezi http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/primapagina/GhidIncompatibilitatileConflicteleInterese_2011.pdf) nu se face referire niciodata la salariati.
    Nu este suficienta utilizarea exclusiva a Legii nr. 31/1990 pentru clarificarea sintagmei si convingerea deplina a unei eventuale instante.
    Dupa verificarea legislatiei cu privire la sintagma asta, spre exemplu Legea nr. 393/2004 privind alesii locali se observa ca “a participa” inseamna fie a avea o functie, fie a avea capital intr-o societate. Daca nu ai functie ori capital, nu ai influenta, nu poti influenta deciziile in societatea respectiva.

    ( ART. 76 În declaraţia privind interesele personale, aleşii locali vor specifica:
    a) funcţiile deţinute în cadrul societăţilor comerciale, autorităţilor şi instituţiilor publice, asociaţiilor şi fundaţiilor;
    b) veniturile obţinute din colaborarea cu orice persoană fizică sau juridică şi natura colaborării respective;
    c) participarea la capitalul societăţilor comerciale, dacă aceasta depăşeşte 5% din capitalul societăţii;
    d) participarea la capitalul societăţilor comerciale, dacă aceasta nu depăşeşte 5% din capitalul societăţii, dar depăşeşte valoarea de 100.000.000 lei;
    e) asociaţiile şi fundaţiile ai căror membri sunt;
    f) bunurile imobile deţinute în proprietate sau în concesiune;
    g) funcţiile deţinute în cadrul societăţilor comerciale, autorităţilor sau instituţiilor publice de către soţ/soţie;
    h) bunurile imobile deţinute în proprietate sau în concesiune de către soţ/soţie şi copii minori;
    i) lista proprietăţilor deţinute pe raza unităţii administrativ-teritoriale din ale căror autorităţi ale administraţiei publice locale fac parte;
    j) cadourile şi orice beneficii materiale sau avantaje făcute de orice persoană fizică ori juridică, legate sau decurgând din funcţia deţinută în cadrul autorităţii administraţiei publice locale; orice cadou sau donaţie primită de aleşii locali într-o ocazie publică sau festivă devin proprietatea acelei instituţii ori autorităţi;
    k) orice alte interese, stabilite prin hotărâre a consiliului local, în cazul primarilor, viceprimarilor şi consilierilor locali, sau prin hotărâre a consiliului judeţean, în cazul preşedintelui şi vicepreşedintelui acestuia şi al consilierilor judeţeni.)
    De asemenea Legea nr. 31/1990 indicata de tine nu include salariatul la categoria de participant la societatea comerciala.
    Doar Directiva 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor prevede că lucrătorii pot fi implicati in conducere; art. 2 lit.k) [„participare” înseamnă influenţa exercitată de către organul de reprezentare a lucrătorilor şi de către reprezentanţii lucrătorilor asupra activităţii unei societăţi prin:
    – exercitarea dreptului de a alege sau de a numi anumiţi membri ai organului de control sau de administrare a societăţii sau
    – exercitarea dreptului de a recomanda sau de a se opune desemnării unei părţi sau tuturor membrilor organului de control sau de administrare a societăţii].
    Dar treaba asta doar pentru SE (societate europeana, cele romanesti se pot transforma in SE, daca vor); se defineste “participarea”, asta poate ajuta la clarificarea sintagmei de “nu pot participa” si se face referire la organ de reprezentare al lucratorilor sau reprezentanti ai lucratorilor. In Germania, implicarea lucratorilor in deciziile companiilor este tipica. Modelul are o explicatie putin socialista: lucratorii participa si ei, deci trebuie implicati in deciziile ce influenteaza afacerea. Este o tendinta noua corporatista.

    2) Nici legea nr. 161/2003 nu permite asimilarea salariatului pe ideea incompatibilitatii.

    Cu privire la conflictul de interese definit de art. 70, “Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative”, aici se poate dezbate daca contractul sau de munca reprezinta un interes patrimonial. El poate sa-si negocieze influenta din CA al Radio Romania ca sa isi “conserve” contractul de munca la SNR. De asemenea, poate negocia un salariu mai bun in schimbul unor avantaje ce raman necunoscute noua. Isi poate folosi influenta din CA sa sa sprijine SNR sau conducerea SNR actionand din umbra, pentru contraservicii si alte foloase.

    Concluzii:

    • Nu e incompatibil salariatul din SNR care e si membru al CA al SRR, in raport cu legile actuale, dacă nu are influenţă reală asupra deciziilor de afaceri ale societăţii respective;
    • S-ar putea dezbate daca exista un conflict de interese, in raport cu legile actuale.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.