La editura Meteor Press a apărut volumul „Escrocherii din lumea bancară” de René Zeyer. În plină criză financiară mondială, confesiunea sinceră a unei persoane ce vine din interiorul sistemului financiar-bancar este nu doar nespus de interesantă, ci şi extrem de binevenită. Pe tema – preţioasă – a industriei consultanţei din domeniul bancar s-a scris mult. Abordarea lui René Zeyer este surprinzător de atractivă, prin risipa de umor şi quiproquouri, ce reuşesc să deseneze lumea – prea puţin cunoscută şi foarte colorată – a finanţelor. Cartea de povestiri a lui René Zeyer constituie o adevărată psihogramă a unei lumi economice tulburi, aflată în derivă, scăpată de sub control.
René ZEYER s-a născut în Elveţia, în 1955. A lucrat ca jurnalist şi reporter la diverse ziare elveţiene şi din străinătate („Wiener”, „Stern”, „GEO”, „FAX”, „Schweizer Illustrierte”, „Das Magazin”). A fost, multă vreme, corespondentul extern al „Neue Illustrierte Zeitung” la Havana. În 1977, a publicat romanul Ninsoare la Havana. În ultimii ani, Zeyer a activat – ca specialist în domeniul comunicării – în diverse bănci şi servicii financiare. În prezent, trăieşte la Zürich. Este proprietarul firmei ZEYER: Kommunikation.
La capătul unei lecturi ispititoare, cititorul se va convinge definitiv: nimic, din păcate, nu e fictiv! Pe dinaintea ochilor noştri – mereu uimiţi – se perindă un puzzle pestriţ: fauna, ades grotescă, a slujbaşilor din instituţiile bancare. Autorul ilustrează – cu lux de amănunte picante – ce anume zace, de fapt, în ţeasta unui consultant de investiţii.
Ca într-un alai carnavalesc, defilează tot soiul de măşti, bine aşezate pe chipul celor specializaţi în furtul bancar, perfect organizat. Cum sunt, în realitate, aceşti consilieri?
Venali, rapace, corupţi, vicleni, uzând de strategii bine ticluite, de formule încifrate şi de scamatorii bancare, fraierindu-i – la propriu – pe încrezătorii clienţi.
Umorul, gradat până la şarjă, exersat impecabil de autorul povestirilor, demască deschis preocuparea/intenţia consultanţilor bancari: cum să-i minţi, cum să-i înşeli, cum să le „umfli” avutul, cum să te îmbogăţeşti pe seama clienţilor (săraci, bogaţi sau foarte bogaţi, uneori chiar patroni de bănci).
Într-o lume de o vădită cruzime, autorul creionează – în chip moralizator – această bizară galerie de antimodele. Glasul său sună ferm: Păziţi-vă! De o parte – păgubitorii: indivizi găunoşi, plini de aere, iubitori de lux pe spezele altora, încropind texte pompoase, dar mincinoase, cu care-i trag pe sfoară pe clienţi, iar de alta – păgubiţii: deţinătorii de capital (foarte ades – milioane de euro), „aburiţi” de strălucitoarele „artificii” bancare.
