Dana Catona a publicat, la editura Brumar, cel de-al doilea volum de poezie, intitulat “Prinţesa portocalie”. “Versurile Danei Catona sparg tiparele poeziei feminine, viscerale la modul excesiv, de acum câţiva ani, făcând o tranziţie înspre o poetică mult mai relaxată şi mai solară.”, a scris Yigru Zeltil. Andra Rotaru a dialogat cu Dana Catona, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro
Ai scos de curând un nou volum de poeme, după debutul din 2008, cu „Iepurele de martie”. Care au fost provocările şi greutăţile întâmpinate la cel de-al doilea volum, “Prinţesa portocalie”, Editura Brumar? E mai greu să confirmi decât să debutezi?
Atunci când m-am hotărât să public al doilea volum de poezie, nu m-am gândit în mod special la felul în care acesta va interacţiona cu volumul de debut şi în ce măsură îl va confirma. Cred că în noul volum continui să încheg o lume din care face parte şi “Iepurele de martie“, fără intenţia de a stabili nişte traiectorii sau ierarhii. Evident că între cele două volume există o mare diferenţă. Debutul rămâne întotdeauna debut… şi în cazul meu, publicarea primului volum a fost rezultatul participării în cadrul unui concurs. M-am bucurat însă la fel de mult să public “Prinţesa portocalie“ şi mă bucur că acest lucru s-a întâmplat la o editură care publică poezie contemporană de calitate, din oraşul în care m-am născut şi trăiesc.
Atunci când ai început să lucrezi la acest volum ai avut o idee grafică de ansamblu sau aceasta a venit ulterior? Cât crezi că pot contribui ilustraţiile unei cărţi la o mai bună înţelegere sau receptare din partea publicului?
Ideea ilustraţiei copertei a survenit destul de devreme, imediat după ce am scris poezia “prinţesa portocalie“, când am făcut şi alegerea titlului cărţii. Era deci foarte sigur că “prinţesa portocalie“ va avea pe copertă o prinţesă… Au fost de fapt zeci de prinţese, o parte din ele găsindu-şi locul într-o expoziţie personală care a avut loc în luna decembrie a anului trecut la o galerie timişoreană. Referitor la legătura dintre poezii şi ilustraţii, cred că în cazul meu este binevenită cel mult o ilustraţie, cea de pe copertă, poeziile pe care le scriu fiind destul de vizuale. În mod cert, cred că ilustraţia pentru copertă poate completa receptarea unei cărţi, iar în cazul special în care autorul textului semnează şi ilustraţia copertei, completarea e şi mai evidentă.
Dacă mulţi dintre poeţii tineri contemporani scriu încrâncenat, sumbru şi pesimist, poemele tale sunt pline de candoare, sunt lejere, nu agresează intimitatea cititorului.
Multe din poeziile mele au un substrat sumbru sau melancolic, însă până şi eu, recitindu-mi vechi poezii, am senzaţia că acel substrat s-a diluat, făcând loc unei seninătăţi iniţial neanticipabile. Pe tinerii poeţi, mai sumbri sau mai puţin, îi citesc adesea, şi de multe ori cu plăcere.
Personajul dintr-un volum anterior apare pe alocuri şi în acest volum.
Aşa cum am mai spus, văd “prinţesa portocalie“ ca un fel de extensie a “Iepurelui de martie“. Şi cred că, fără să fie explicită, prinţesa era prezentă şi în “Iepurele de martie“, la fel cum iepurele este prezent în “prinţesa portocalie“. E un fel de simbioză, dar şi o luptă “fraternă”. O răfuială cochetă, o inversare a rolurilor, o anulare a cronologiei. şi poate şi un pic de tensiune: în timp ce scriam în “prinţesa portocalie“ despre “Iepurele de martie“, acesta stătea undeva pitit pe raftul din încăperea în care scriam, dar şi în tot atâtea locuri neştiute de mine, pe noptierele prietenilor sau necunoscuţilor care mi-au cumpărat cartea, sau pe rafturile librăriilor.
Întâmplarea a făcut să intitulezi unele poeme “fără titlu”. Există vreo afinitate electivă faţă de “fără titlu” aparţinându-i lui Cosmin Perţa?
Absolventă de arte vizuale, vin din lumea imaginilor care, de obicei, poartă un titlu. În cataloagele de specialitate, în dreptul lucrărilor care nu au titlu, se adaugă această formulă, “fără titlu”. La mine a fost o alegere mai mult practică. Cosmin Perţa este mult mai abstract decât mine, alegând această variantă pentru întregul său volum.
Ce se întâmplă când simţi “cele mai frumoase poezii”? Există un eveniment excepţional premergător?
Dacă ar exista un eveniment premergător momentului în care simt “cele mai frumoase poezii”, probabil că aş avea timp să caut tastele computerului sau caietul şi pixul, şi să le scriu. Într-o vreme am forţat puţin situaţia, înregistrând poezii pe care le “recitam” la telefonul mobil. Chiar câteva dintre poeziile din volumul prinţesa portocalie sunt “scrise” în acest fel. Totuşi, “cele mai frumoase poezii” sunt cele mai frumoase şi pentru că rămân nescrise.
Nu te-ai temut că titlul poate atrage şi un alt fel de public? Că poate trimite cu gândul la Iulia Timosenko, poreclită “Prinţesa portocalie”, prima femeie prim-ministru din Ucraina?
La început a fost poezia. Apoi a urmat titlul cărţii. Şi bineînţeles, undeva, acolo în Ucraina, dar şi pe motoarele de căutare google, a fost prinţesa portocalie. E un joc asumat, care mă amuză. Prinţesa portocalie e, orice s-ar spune, un personaj disputat…
Sincere felicitari Danei cu ocazia publicarii volumului de poezie ” Printesa portocalie ”
Tibi
O întîlnire cu o prinţesă e un privilegiu .
[…] Aici puteţi găsi un interviu cu Dana Catona. vizualizari: 1 […]