La Editura Publica a apărut, în traducerea lui Paul Slayer Grigoriu, volumul “Open. O autobiografie” de Andre Aggasi. Volumul a apărut cu susţinerea Erste Asset Management. Mai mult decât o carte de memorii despre viaţa unui profesionist în tenis, “OPEN” este povestea captivantă a unei vieţi remarcabile.
Împins de la spate de un tată dominator şi irascibil pentru a deveni un campion la tenis, Andre Agassi a reuşit ca la vârsta de 22 de ani să câştige primul dintre cele opt turnee de Grand şlem pe care le-a cucerit de-a lungul carierei, lucru care i-a asigurat succesul financiar, celebritatea şi în multe rânduri poziţia de lider mondial în tenisul profesionist. În spatele acestei poveşti stă însă istoria unui om adeseori nefericit şi confuz, care niciodată nu s-a simţit confortabil cu realizările sale profesionale. Cu o sinceritate dezarmantă, Andre scrie despre succesul dobândit la o vârstă fragedă, despre ce înseamnă cu adevărat celebritatea, despre căsătoria cu Brooke Shields şi despre urcuşurile şi coborâşurile unei cariere fabuloase.
„Sunt un om relativ tânăr. Treizeci şi şase de ani. Dar mă trezesc ca şi cum aş avea nouăzeci şi şase. După trei decenii de sprinturi, opriri bruşte, sărituri înalte şi aterizări brutale, corpul meu nu mai pare să fie corpul meu, mai ales dimineaţa. În consecinţă, mintea mea nu mai pare să fie mintea mea. Pe când deschid ochii sunt un străin pentru mine însumi şi deşi, încă odată, acesta nu e un lucru nou, e mai pronunţat dimineaţa. Trec repede prin faptele elementare. Numele meu e Andre Agassi. Numele soţiei mele e Stefanie Graf. Avem doi copii, un fiu şi o fiică, de cinci şi trei ani. Trăim în Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim într-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru că joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Trăiesc din tenis, deşi urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată şi secretă, şi totdeauna l-am urât”. (Andre Agassi)
„Nu doar memoriile unui sportiv de excepţie, ci un adevărat bildungsroman. O carte de un umor adeseori negru, scrisă de un suflet angoasat şi sentimental”. (The New York Times Book Review)
„Agassi a scris, probabil, cea mai bună autobiografie a unui sportiv din toate timpurile. O poveste frustă scrisă într-un stil captivant şi plin de nerv. Memoriile lui Andre sunt la fel de fermecătoare precum jocul său de tenis”. (Time Magazine)
„Nu numai că Agassi şi-a dezgolit sufletul în faţa cititorilor cum puţini atleţi profesionişti au facut-o, dar a reuşit acest lucru într-un mod în care nu mulţi scriitori ar fi făcut-o”. (Entertainment Weekly)