Scriitorul Alexandru Petria a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text despre poeta Vasilica Ilie. Redăm mai jos textul integral.
Vasilica Ilie este, înainte de toate, genul de om de care are nevoie orice literatură ca însetatul de apă. Îi place să se implice altruist în felurite proiecte, să-i încurajeze pe alţii să-şi scrie cărţile, să promoveze după puteri ceea ce consideră că este valoros. Îi urmăresc de câţiva ani „forfota” de pe internet, pe platforma „Cititor de Proză” şi în alte părţi. Este o femeie cu suflet mare.
Mi-a scris cu câteva zile urmă într-un mail- „Despre mine, în particular, nu îmi place să vorbesc. Dacă te încălzeşte cu ceva, sunt divorţată de câţiva ani, am un fiu căsătorit şi o nepoţică de 2 ani jumate, lucrez în proiectare (fac proiectare pe calculator, în programul Autocad), am făcut studii tehnice- instalaţii, am şi 2 ani de drept. Lucrez la o instituţie de interes naţional. Dar cred că aceste lucruri nu au importanţă, important este cum scriu şi caracterul.” Da, la caracter stă super. Cu acelaşi prilej, mi-a trimis şi CV-ul ei literar:
„Debutul literar l-am făcut în antologia de versuri, „Freamăt de timp”- „Freamăt peren”, în anul 2007- editura 3D.
Au urmat:
– antologia de versuri „Primăvara”- 2008, editura As;
– antologia de poeme şi comentarii becartiene –2008, editura Pan Europe;
– antologia de versuri „Lira în patru puncte cardinale”- 2009, editura Publishers;
– antologia de proză a revistei „Singur”- 2010, editura Grinta, Cluj-Napoca;
– antologia de versuri”Însemne” – 2010, editura, Docucenter Bacău.
În toamna anului 2010, a văzut lumina tiparului, primul meu volum de versuri, intitulat „Fereastra de la Răsăritul Cuvântului”, editura PIM- Iaşi- postfaţată de poeta, scriitoarea şi criticul literar, Cezarina Adamescu, membră în U.S.R.
În primăvara anului 2011, mi-a aparut, tot la editura PIM- Iaşi, sub egida asociaţiei „Universul Prieteniei”, nuvela „Răscrucea destinului”, cu o postfaţă scrisă de Maria Cornelia Postescu, poetă, scriitoare, membră în Liga Scriitorilor din Cluj şi pe coperta a patra, câteva rânduri aşternute de prozatorul vrâncean, Gheorghe Mocanu, membru în U.S.R. care mi-a citit manuscrisul şi i-a placut.
Am câteva proiecte în lucru:
– un volum de versuri intitulat: „Gânduri, stări, atitudini”;
– un volum cu proze scurte, intitulat: „File de jurnal. Schiţe”;
– un volum cu proze pentru copii, dedicat nepoatei mele, intitulat: „De vorbă cu Alexia”,
– un roman, intitulat: „Ape limpezi, ape tulburi”.
Poemele Vasilicăi Ilie sunt pline de sensibilitate, are cititori fideli care i le apreciază. Ca să fiu cinstit, nu-s pe croiala mea. Sunt prea impregnate de feminitate. Aceasta nu este o judecată de valoare, desigur. Ci de gust. Nici pe Blaga nu pot să-l mai citesc, însă ar trebui să fiu idiot să afirm că n-are o valoare extraordinară.
Rândurile acestea mi-au fost prilejuite de publicarea nuvelei „Răscrucea destinului” la editura PIM. Fiind lungă-lungă, putea să-i zică strategic microroman. Citind textul, susţin fără rezerve că Vasilica Ilie, dacă o să dea lovitura în literatură, o s-o dea cu proza. De demult n-am citit o aşa proza cinstită, fără întortocheli inutile, despre lumea satului. Autoarea ştie să povestească, acţiunea are contur şi dramatism, te captivează. Este o carte care merită citită. Observaţii: 1.cum i-am zis şi autoarei înainte de-a publica nuvela, titlul este nefericit; 2. ca şi în cazul poeziei „ce”-ul stilistic feminin e prea apăsat.
Aştept romanul anunţat de Vasilica Ilie. Îi doresc din toată inima să fie o reuşită. „Răscrucea destinului” e un pas fericit.
Alexandru Petria
Sigur ca m-ai facut curioasa sa citesc textele Vasilicai. Am sa o fac cat de repede, numa sa pun mana pe carti!
Ma gandesc, intre timp, ca nici postura de critic nu-i chiar simpla. Tot o creatie literara e si critica.
Ajung la exprimarea criticului-” daca o sa dea lovituta in literatura” si ma leg de ea cu un mic comentariu/crez personal. Faptul ca lovitura, practic, inseamna numarul de carti vandute. In adancul inimii, nu cred in marile lovituri, nici macar ale unui Nichita care ar incepe sa scrie astazi, ci in acumulari marunte calitative, cu salturi calitative, desigur. Numarul de volume vandute, in aceasta era, presupune si alte talente decat cel de a scrie. Talentul de a-ti vinde marfa…e capitalism feroce, ce dumnezeu!
Sau…intru pe teren minat?
Frumoasa defalcare a criticului intre „nu-i de calitete, nu-i bun” si ” nu-mi place”! Alaturarea poetei cu Blaga, ca balsam pentru ” nu-mi place”.
Otilia Tiganas
Bine spus..Vasilica Ilieo autoare care stie a pvesteasc..Am ciit Rascrucea detinul..pe care a intitulat-o nuvela.. cred ca acest dar al povestiri il putea trasforma intr-un roman..de vacanta, doarece ritmul alert si cursiv al naratiei te atrage sa nu lasi cartea din mana pana la final doarece iti tzeste curiozitatea de a urmarii meresul actiuni,Viata este atat de complexa cu suisuri si coborsuri, ncat Vasilica lie cu talentul ce il poseda putea s il lungeasca int-un roman atractiv cu trairi coplexe din viata oamenilor satelor din Baragan
Este adevarat ca in actinea romanului se smte idealizara specifica femeilor sensibile.Poate ca era nevoie si de o riposta ceva mai dura a femeii in fata loviturilor cotidiene ale vietii.
Otilia Tiganastilia Tiganas iti multumesc pentru comentariul pe care l-ai atasat aici, facandu-ma, iata, sa-ti raspund dar cu intarziere si te rog sa ma scuzi.
Mi-ar face o deosebita placere sa ma citesti, astfel ti-ai face o parere personala si nu ai fi influentata de alte pareri. In ziua de astazi este foarte greu sa-ti vinzi cartile in librarii. In primul rand, chiar daca s-ar vinde, procentul care ti se cuvine ca scriitor este foarte mic. Apoi, astazi, daca nu esti un scriitor cunoscut, lumea nu-ti cumpara cartea din librarii si astepti pana la calendele grecesti si acea suma, modica. Si mai exista motivatia ca lumea, astazi, nu prea mai cumpara carti. Stii cum am vandut-o? Fac aici o paranteza: te rog sa ma crezi ca toti care au citit-o mi-au spus ca nu au mai citit o carte de mult ca sa ii intereseze si sa nu o lase din maini pana nu au terminat-o.
Si sa revin: am vandut-o asa cum a facut si scriitorul rus, Vladimir Nicolaevici Megre cu cartea sa „Cedrii sunători ai Rusiei; din mana in mana, cum s-ar spune. Am vandut-o la cateva persoane. Acestea au povestit cunostintelor despre carte si au venit sa o cumpere pentru ei sau cadou pentru cei care isi aniversau ziua onomastica sau de nastere.
La fel si cu volumul de poezii dar ca sa fiu sincera, mai mult succes am avut cu nuvela fiindca oamenii nu mai citesc poezie.
Daca eu eram promovata, cum s-ar spune, sa am un impresar literar, altfel as fi vandut-o, insa eu sunt multumita si asa. Cineva ma intreba, dupa ce a citit cartile mele: cand va mai citesc o carte noua?
Eu ii multumesc pe aceasta cale lui Alexandru Petria care mi-a citit cartea, pentru impresiile lui si il asigur ca imi va citi si viitorul roman.
Cu aleasa recunostinta, Vasilica Ilie
Nicu Dan Petrescu, ma bucur ca ai citi cartea mea si ca ti-a placut. Intr-un alt comentariu, la alta scriere a mea, mi-ai spus ca ai imprumutat-o si la alte persoane si acelasi lucru au spus ca nu au mai lasat-o din mana pana nu au terminat-o. Ca autor, cand auzi aceste lucruri de la cititori, ti se umple sufletul de bucurie si de multumire sufleteasca. Asa mi s-a intamplat si mie!
Faptul ca nu am intitulat roman aceasta proza a mea (chiar daca are 150 de pagini) a fost faptul ca am respectat cu strictete regulile unei nuvele: actiunea se desfasoara pe un singur plan, cuprinzand parti caracteristice din viata unor personaje ca numar mai mic decat intr-un roman, pe care le prezint in diversitatea caracterelor lor, in mediul lor social, urmarind un conflict unic, concentrat.
Este adevarat ca putea fi scrisa cu „o riposta ceva mai dura” in fata loviturilor primite de personajul principal, Frusina, dar daca citeai cu atentie, din scrierea mea se pot desprinde niste pilde iar acea iertare divina pe care las sa se vada, este una dintre ele. Iti multumesc pentru interventia ta la acest topic propus de Alexandru Petria.
Cu prietenie, Vasilica Ilie