La Editura Curtea Veche, în colecţia „Byblos”, va apărea volumul “Norocul şi voinţa” de Carlos Fuentes, una dintre figurile principale ale literaturii contemporane. Printre numeroasele premii şi distincţii primite de Fuentes se numără Premiul Biblioteca Breve, Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Alfonso Reyes, Premiul Cervantes, Premiul Internaţional Grinzane Cavour, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Galileo, Premiul Picasso (UNESCO) şi Legiunea de Onoare franceză.
“Norocul și voința” este prezentarea postmodernă a unei poveşti clasice de prietenie şi trădare între doi bărbaţi stabiliţi în modernul Mexico City. Criticii au convenit că Fuentes este impresionant în modul în care a închegat romanul, nu doar pentru că include aspecte ale politicii şi ale istoriei mexicane, ci şi pentru cunoştinţele sale de filosofie şi mânuirea metodelor literare.
Pe o plajă a Pacificului, capul retezat al lui Josué Nadal spune povestea prieteniei cu un personaj misterios numit Jericó; prietenia lor începe în adolescenţă şi scopul lor comun este acela de a nu aparţine “marii mase”, gri, anonime. Ambii îşi doresc cu disperare să fie “altfel”, unul însă îşi propune să obţină acest lucru fără să facă rău nimănui, iar celălalt decide că nu se va da în lături să se folosească de rău pentru a-şi atinge scopul.
Din acest moment romanul ne prezintă un joc ale cărui reguli le descoperim pe parcurs: deşi drumurile lor par să fie diferite şi să nu îi conducă spre o confruntare directă, Josué şi Jericó ascund unul de celălalt lucruri aparent neimportante; Josué nu vrea ca prietenul lui să afle de legătura pe care el o are cu Lucha Zapata, “îngerul căzut”, de care el are grijă şi pe care o protejează, şi care până la final se dovedeşte a fi singura figură luminoasă a cărţii. În ceea ce-l priveşte, Jericó îşi ascunde cu obstinaţie numele de familie şi sursa veniturilor. Misterul care îl înconjoară e desăvârşit, nu se ştie care sunt originile lui, de ce le ascunde, şi de cine l-a susţinut financiar încă din copilărie.
Pe măsură ce timpul trece, prietenia lor se destramă, respectul reciproc şi complicitatea adolescentină care îi uneau pe cei doi dispar şi ele şi destinele celor două personaje iau întorsături cât se poate de diferite: Josué intră în lumea afacerilor iar Jericó în cea politică, într-o ţară guvernată de un preşedinte a cărui strategie este aceea de a organiza cât mai multe petreceri populare, după principiul “pâine şi circ”. El se îndrăgosteşte de Asunta Jordán, mâna dreaptă a lui Max Monroy, un fel de zeu octogenar care controlează toate afacerile ce ţin de telecomunicaţii din ţară.
Tot ce povesteşte capul retezat al lui Josué Nadal se petrece în Ciudad de México, firele văzute şi nevăzute ale puterii conduc spre Ciudad de México, care devine un fel de personaj al cărţii, un fel de geniu rău, devorator, care atrage şi care îi transform în victim sigure pe toţi cei ce răspund chemării lui, un oraş care se hrăneşte cu corupţie, cu imoralitate, cu violenţă şi cu sărăcie.
Josué şi Jericó repetă străvechea ipostază a lui Cain şi Abel, într-o lume în care graniţa dintre bine şi rău este mai degrabă o iluzie. În cartea de faţă, Fuentes pune sub lupă toate forţele care se înfruntă în societatea mexicană contemporană, cu convingerea că în Mexic nu există tragedie, ci totul se transformă în telenovelă.
Carlos Fuentes (Panama, 1928) este unul din cei mai reprezentativi scriitori ai Boom-ului hispanoamerican. După primele sale romane, La región más transparente (1959) şi La muerte de Artemio Cruz (1962; Moartea lui Artemio Cruz, în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing), Fuentes a devenit una dintre figurile principale ale literaturii contemporane.
Opera sa, elogiată cu entuziasm de critici, a fost tradusă şi publicată în peste 40 de ţări. Dintre cele mai importante cărţi ale sale menţionăm Terra nostra (1975), Cristóbal nonato (1987), Los años con Laura Díaz, (1999), La silla del águila (2003; Jilţul vulturului, Curtea Veche Publishing, 2004) şi cel mai recent, La voluntad y la fortuna (2008; în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing). În afară de romane, a scris şi numeroase povestiri, eseuri, piese de teatru şi scenarii de film. Considerat ca fiind un punct de referinţă al culturii mexicane, s-a angajat intens şi în viaţa politică şi socială din ţara sa şi a ţinut conferinţe la universităţi de prestigiu ca Princeton, Harvard, Columbia sau Cambridge.
