În ţara noastră de triburi culturale şi talibani ideologici, gimnastica gândirii şi a spiritului nepartizan e înlocuită, tot mai mult, de sloganuri pro sau contra şi de agresivitatea de a-ţi impune „canonul”, cu orice mijloace. E uluitor să priveşti cum totul se surpă lângă tine, economic, social, dar, mai ales, moral!, în timp ce majoritatea covârşitoare a intelectualilor îşi vede de ego-ul său proiectat ori în „boierii minţii” lui Băsescu ori într-un stângism naţionalist revolut. Când, de la înaltul funcţionar al marii finanţe până la ultimul învăţător de ţară, frisonul existenţial e dat de mistica „a treia cale”, discursul public e acoperit, din păcate, de resentiment, duh calomnios, tabloidizare şi politică mondenă. Pe ici pe colo, într-un colţ de web, mai poţi aduna, din cioburile unor idei, argumente pentru „a treia cale”.
De mai bine de 40 de ani, „a treia cale”, nici capitalism, nici comunism!, stârneşte în mediile intelectuale o necesară dezbatere. S-a vorbit mult despre „distributism” ca de o formulă în stare să închege un mecanism social şi economic bazat pe proprietate şi subsidiaritate. Se pune în discuţie rolul statului după capitalism şi comunism în raportul său esenţial cu Omul: un rol minimal ori, din contră, unul puternic? Şi despre care Om vorbim? Omul proprietar, Omul asistat social, Omul-mijloc de producţie? Discuţia despre „a treia cale” ne dovedeşte că Omul nu a fost nici în centrul capitalismului şi nici în cel al socialismului!
Într-o lume ce decade pe zi ce trece, trebuie să fim altruişti cu viitorul şi să-i anticipăm formele lui violente ori distructive. Să dezbatem despre teme cu adevărat arzătoare la „cestiunea zilei”: spiritul identitar, ecologia socială, noile resurse pentru cultură şi ştiinţă, necunoaşterea şi alfabetismul din „societatea cunoaşterii”, Caritatea şi Compasiunea faţă cu Profitul şi Proprietatea.
Îi invit pe cititorii AgenţiadeCarte.ro să ne trimită contribuţiile lor privind „a treia cale”. Astfel, dialogând despre lucruri esenţiale, am putea întrevedea o scânteie a unui viitor mai bun.
Dan Mircea CIPARIU
Citesc presa , ma uit la televizor si ma minunez……Nu am avut niciodata veleitati de gazetar. Nu cred ca stiu cu ce se mananca meseria asta dar stiu cu siguranta ca o duzina de tepe nu ar fi de ajuns pentru a incerca sa domolesc zelul unora pe care probabil doar lovelele ii fac sa scrie negru despre lucruri albe. Dar atunci cand stomatologul iti scoate dintele sanatos de langa cel bolnav,cand judecatorul da solutii impotriva celor mai elementare norme de drept,cand profesorul umfla notele elevului pe linia de sosire doar ca sa ajusteze procentul de destepti si buzunarul propriu,de ce gazetarul sa fie obligat sa probeze prim moralitate calitatea de gazetar?Cerem prea mult !Suntem un popor pentru care unealta folosita in modelarea constiintei a fost BATA . Si prezentul dovedeste ca am ramas la fel si dupa aglomerarea din 89.Ce s-a schimbat? A disparut bata. Si atunci…..Putem face orice , spune orice……Cu ceva lovele sau influenta in sarsana nu vom suporta absolut nici o corectie. Nu vom da socoteala nimanui.Poate doar mai tarziu in fata lui Dumnezeu . Dar pana atunci……sa ne bucuram de privilegiile prezentului. Sau……sa ascutim tepele . Asta ca o dreapta si normala alternativa……
daca veti citi programul care se definitiveaza pe situl
http://www.a-treia-cale.blogspot.com
veti intelege ca atreiacale este calea lui Dumnezeu, dezvaluita de proorocul Isaia, 65, v17-27. si anume o lume in care fiecare om sa munceasca pentru sine, ceea ce presupune ca fiecare sa aiba partea sa de pamant lasata de Creator omului. Iar asta nu convine intelectualilor, doar celor de jos, exploatatilor de elitele care au redus principiile la interesul de grup.