La Editura Herg Benet a apărut volumul de versuri “Zeppelin Jack” de Marius Surleac. Marius Surleac este un anarhist al metaforei contemporane iar poemele sale sunt: “un retroproiector de instantanee cu sfinţi”. Zeppelin Jack este brandul unei noi sensibilităţi.” (Traian T Coşovei) Andra Rotaru a dialogat cu autorul, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro
Acest debut în poezie a fost amânat mult timp, sau este doar o impresie a celor care te citesc de foarte mulți ani pe diverse site-uri de specialitate?
Cred că debutul a venit la timpul potrivit în spațiul potrivit. Nu este un debut amânat de vreme ce nu s-a anunțat o dată clară a lansării și pot spune că e mai bine că nu a avut loc prea repede. Am început să lucrez la manuscris acum aproximativ un an și jumătate – doi ani. La început am pus poemele în mănunchi, la grămadă; poate și din această cauză a trecut prin suișuri și coborâșuri. Însă, ținând cont de sfaturile lui Felix Nicolau și ale lui Nicolae Sava, am început încet-încet să-mi structurez mai bine poemele, să le șlefuiesc; am eliminat o bună parte din ele, pe cele care nu se încadrau în tipar .
Dacă ținem cont de faptul că patru-cinci poeme din volum au apărut înainte de debut atât pe site-uri cât și în câteva reviste literare, atunci putem scurta intervalul temporal și ne rezumăm la o impresie.
Acum e mai puțin important cât de mult a fost amânat debutul, important este ca volumul Zeppelin Jack să fie bine receptat, plăcut lecturii, iar elemente imagistice să rămână în memoria fiecărui cititor.
Cum s-a conturat personajul Jack, cel care pare să-și tragă viața de acum și de apoi din mere coapte și damf de pivniță?
Jack a început să prindă forme variate la început din ideea de a aduce ceva nou, și de la semnificațiile diverse pe care acest cuvânt le are în limba engleză în plan secund. Apoi a devenit, dacă îi pot spune astfel, un fel de ”modelino” care se transformă și capătă noi trăsături în mod continuu. Atât eu cât și cititorul îl putem imagina pe Jack după bunul plac, cu fiecare aprofundare ideile se ramifică. Jack este un personaj cu valențe autobiografice puternice și rădăcini bine înfipte în universul psihologic. Nuanțele merelor coapte se regăsesc în copilăria mea, în timpul petrecut la bunici și interacțiunea cu universul rural brut, fără elemente de urbanism sau tehnologie. Tocmai de aceea aceste memorii sunt ”priceless”.
Există și referințe cinematografice în poemele tale, cum ar fi “Câinele andaluz”
Există foarte multe referințe, printre care și cele cinematografice. Una dintre acestea este cea referitoare la câinele andaluz, la ideile suprarealiste din film. De asemenea, nu e doar o singură trimitere la filmul lui Buñuel și al lui Dali, ci câteva împărțite în conținutul câtorva texte. Am introdus aceste referințe din pasiunea mea pentru universul suprarealist, pentru ideile dezvoltate și imaginile extrem de labirintice din cadrul picturii și cinematografiei suprarealiste.
Celelalte referințe din cadrul volumului au implicare atât în pictura suprarealistă cât și în alte domenii printre care aș enunța: filosofie, fizică, matematică, psihologie, psihanaliză, muzică.
Tema începutului și a vieții are forța inversiunii în poemele tale, devine pretext pentru deschiderea către alte posibile lumi.
Cred că am putea vorbi direct de începutul vieții, însă nu sap în această direcție ci mai mult caut, cum bine ai spus, să lărgesc un pic orizontul vizual, să scot în evidență ideea că ceea ce vedem de fapt în viața de zi cu zi e doar vârful iceberg-ului. Încerc oarecum să adâncesc cititorul în microcosmos care, dacă ținem cont de anumite idei din fizică pe care le-am expus sumar spre sfârșitul volumului, uneori se confundă cu macrocosmul însuși.
Mai mult de atât, mă concentrez într-o mare măsură pe fenomenologia care ne guvernează, pe evenimente expuse într-o fluctuație de zoom-uri optice și nu numai. Miezul tuturor tablourilor stă în imaginație. Din această cauză am lăsat mai multe portițe de evadare către alte lumi; unele fraze sunt scrise în așa fel încât să ofere mai multe sensuri și să poată fi înțelese în mod diferit de diferiți cititori. Cel mai bine se poate vedea acest lucru de exemplu în capitolul 4 – acolo fiecare text are un sens de ansamblu, general și alte câteva indirecte, subordonate, care se schimbă continuu în așa fel încât începutul poate fi sfârșit, și vice-versa. Capitolul 3 ne introduce într-o lume a episoadelor psihotice combinate cu efecte ale canabinoidelor, opiaceelor însă totodată păstrează ancorată în umbră în contradictoriu elemente de gândire limpede. Și exemplele ar putea continua…
Ce relație mai există între autor și Jack, după publicarea volumului? “împreună cu Jack levitez/ aproape de infinitul cuprins de aripile delfinilor gemeni/ deasupra valurilor/ lovit de piatra primei nopți”.
Păstrez aceeași relație ca și până acum – nimic nou, nimic vechi. Chiar dacă s-a publicat volumul, Jack nu dispare ci se perpetuează mai departe, asemenea unei unde. Jack trăiește într-un univers paralel și pot spune că cititorii se vor mai întâlni cu el și pe alt plan. Acum rămâne de văzut când și cum. Nu vreau să intru prea mult în detalii, dar pot spune că se anunță încă o cale pe care Jack o va pava.
În câte stări și în câte forme se poate arăta Jack?
În acest caz totul depinde de cititori. Cu cât sunt mai mulți cititori cu atât mai multe stări și forme pot gravita în jurul lui Jack, însă e bine de știut că totul este limitat iar acestea se vor concentra din punct de vedere statistic la un număr restrâns. Pentru mine Jack are o formă în continuă schimbare cu unele izbucniri care-l scot de pe traiectorie iar stările sale se adună într-o formă circulară.
Jack e un alter ego puternic înrădăcinat în realitate însă mascat de umbre, împânzit de mesaje ascune ce formează un puzzle pe care cititorul trebuie să-l descopere.
De ce “Zeppelin Jack”?
Mă bucur mult că ai adus în discuție acest subiect. Până acum am fost destul de rezervat în a oferi indicii despre conținutul cărții și despre trimiterile și însemnele pe care le face. Inițial volumul trebuia să se numească simplu Jack însă din mai multe motive mi-am zis ca nu are cum să rămână astfel. De aceea am încercat să-i găsesc un prefix … scurt, simplu și care să transmită multe. Poate că unele persoane se vor gândi că ”Zeppelin” face trimitere la trupa Led Zeppelin însă țin să clarific că una cu cealaltă nu au nici o legătură.
”Zeppelin” face trimitere la ceva nou, la depășirea limitelor dar și la picajul într-o stare confuză pe alocuri. Sugerează transportul cititorului în zone ușor sau mai greu accesibile, ideea de survol pe căi subțiri, pe zone fragile de conștient, subconștient – asemenea scheletului fraged al unui zeppelin.
”Zeppelin”-ul a devenit în titlu partenerul perfect pentru Jack și nu cred că ar fi putut fi mai bine ales. Am încercat să trasez cât mai multe paralele între caracteristicile unui zeppelin și porțiuni din volumul de față.
Cât despre Jack, îmi place foarte mult numele, sonoritatea sa, majoritatea sensurilor sale se regăsesc în măsuri diferite de-alungul conținutului cărții.
