De curând, a apărut numărul doi al revistei “Piramida”, editată de Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina. O ediţie dedicată comunităţilor de băieşi, în contextul sud-slav. Printre subiectele revistei, ne-a reţinut atenţia textul scris de Annemarie Sorescu Marinković „Noi iştem rumâni şî nu ni-ižao”: băieşii din Mehovine.
“Interesul faţă de băieşii din mediile sud-slave rămâne, cronologic, în urma interesului ştiinţific faţă de romi. De fapt, tocmai mulţumită unei preocupări ştiinţifice serioase vizavi de romi, ce datează de la sfârşitul secolului al XX-lea, începe să fie cunoscută stratificarea internă a „romilor” şi a altor grupuri cărora li se atribuie originea „romă”. Istoricul interesului cercetătorilor români faţă de băieşi a fost prezentat publicului român de Otilia Hedeşan în studiul Mă razumeşti, fata mea… Note de teren pe Valea Moravei, publicat la Bucureşti în anul 2007. În paralel cu acest interes – firesc, de altfel – al cercetătorilor români faţă de un grup etnic specific, având româna ca limbă maternă, la sfârşitul secolului al XX-lea se înregistrează o creştere a interesului pentru acest grup şi în alte regiuni în care trăiesc numeroase comunităţi de băieşi care nu beneficiază de sprijinul instituţional al limbii lor materne. Este vorba, înainte de toate, de Ungaria, iar ceva mai târziu şi de ţările sud-slave – Bulgaria, Croaţia şi Serbia. Echipa de cercetători a Institutului de Balcanologie al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte (ASŞA) din Belgrad a jucat un rol important în încurajarea cercetării ştiinţifice a băieşilor, prin publicarea, în anul 2005, a volumului internaţional de studii în limba sârbă Banjaši na Balkanu. Identitet etničke zajednice (Băieşii din Balcani. Identitatea unei comunităţi etnice). Acesta a fost urmat de alte două culegeri internaţionale de studii pe tema jertfei de sânge – Kurban in the Balkans (în anul 2007) şi Krvna žrtva. Transformacije jednog rituala (Jertfa de sânge. Transformările unui ritual) (în anul 2008). Strategia cercetărilor ştiinţifice care au stat la baza elaborării acestor volume a fost stabilită şi de tema a trei proiecte succesive, finanţate de către Ministerul Ştiinţei din Serbia – Etnolingvistička I sociolingvistička istraživanja izbeglica i multietničkih zajednica na Balkanu (Cercetările etnolingvistice şi sociolingvistice ale refugiaţilor şi comunităţilor multietnice în Balcani), în perioada 2002–2005, Etnička i socijalna stratifikacija Balkana (Stratificarea etnică şi socială a Balcanilor), în perioada 2006–2010, şi Jezik, folklor, migracije na Balkanu (Limbă, folclor şi migraţii în Balcani), început în ianuarie 2011, precum şi de cadrul general al activităţii Institutului de Balcanologie. Interesul ştiinţific iniţial îl constituie contactele balcano-slavo-româneşti, prin acceptarea postulatelor lingvisticii antropologice înţelese în mod amplu: colectarea de date privind stadiul real al limbii şi al uzului ei. Având în vedere că, la începutul acestor cercetări, nu au existat materiale ştiinţifice privitoare la graiurile băieşilor din Serbia, prioritate au avut temele din istoria orală, cultura tradiţională, folclorul şi construcţia identităţii. Cercetările de teren au fost efectuate, ori de câte ori acest lucru a fost posibil, în contextul comunităţii locale, mai ales când aceasta era românofonă, ca, de exemplu, în Serbia răsăriteană (timocenii) şi în Banat (românii, iar deseori şi romii).”, a scris Biljana Sikimić.