Joi, 14 iulie 2011, ora 19:00, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti are loc vernisajul expoziţiei “L’intime plaisir de lire” de André Kertész. Expoziţia realizată de Jeu de Paume Paris şi Mediateca de arhitectură şi patrimoniu a Ministerului Culturii şi Comunicaţiei din Franţa, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană, va putea fi vizitată în perioada 14 iulie-29 august 2011. Expoziţia de faţă reuneşte o selecţie de fotografii din colecţia Mediatecii de arhitectură şi patrimoniu a Ministerului Culturii şi Comunicaţiei din Franţa.
Fie că se află într-o gradină, autobuz, o cafenea, o bibliotecă sau un salon, pe o terasă sau în pat, la şcoală sau la război, în picioare, aşezat sau culcat, cititorul este peste tot: într-un alt univers şi într-un timp care nu este cel prezent. El se află în interiorul lecturii sale, în gândurile sale, în ceea ce află, în ceea ce simte, într-o altă lume, reală sau imaginară.
Acest decalaj spaţial şi temporar, afectiv şi spiritual a fost fotografiat de André Kertész, cu înţelegerea iniţiatului. A făcut-o cu blândeţe, fără să interfereze sau să perturbe cititorul pe care-l cunoştea atât de bine. Astfel, şi noi, datorită lui, împărtăşim plăcerea intimă de a citi şi de a vedea imagini. De a fi informaţi, de a şti, de a gusta cuvintele, de a călători, de a ne simţi legaţi de necunoscut sau de prieteni, de a aprecia emoţiile, sentimentele inedite, de a descoperi noutatea.
Născut în 1894 la Budapesta, André Kertész a realizat primul său clişeu în 1912. După război, se instalează în 1925 la Paris unde descoperă plăcerea plimbărilor pe străzi şi a rătăcirilor pe malul Senei. La Montpartnasse regăseşte artişti maghiari şi întâlneşte numeroase personalităţi literare şi artistice (Mondrian, Chagall, Zadkine, Foujita, Colette etc…). Cronicar al vieţii cotidiene, el descrie cu profunzime momentele cele mai banale ale vieţii. În culmea carierei sale se hotărăşte să plece la New York în 1936, semnând un contract cu agenţia Keystone.
Printre numeroasele publicaţii care îi sunt dedicate menţionăm: Soixante ans de photographie 1912-1972 / Șaizeci de ani de fotografie, J’aime Paris / Iubesc Parisul (1974), Distorsions / Distorsiuni (1976), Hungarian Memories / Memorii maghiare (1982). Locuieşte din ce în ce mai mult în Franţa şi în 1984 donează Statului francez (Patrimoniul fotografic) toate negativele şi documentaţia personală. Moare la New York în 1985.
Clasic printre clasici, maestru pentru mulţi dintre colegii săi, André Kertész este o figură majoră pentru istoria fotografiei. Sinteză a unei etici şi a unei estetici, opera sa recuperează sau precedă diferite curente ale avangardei, rămânând în acelaşi timp ataşat de valorile umaniste.
