La Editura Aius, în colecţia “EpicArt”, a apărut volumul “Paraidis-literatură de cuţit” de Liviu Andrei.
« Postmodern și frust, fără inhibiții și mereu ba coborând, ba urcând pe funia de mătase vopsită cu sânge, a cuvântului nud, ca în proza lui Moravia, manevrând, uneori sadic, voluptatea dialogului plin, suculent, cu argouri la zi, Liviu Andrei știe sa creeze, din absurd și real, o lume hedonistă. Este însa un joc literar pe cât de riscant, pe atât de provocator. Riscant, pentru că un cititor cuminte, învățat la școala pudibonderiilor de pension, s-ar putea să se sperie frumos de curajul, peste limite, al unui prozator insolit și insolent. Provocator, pentru că, întradevăr, fiziologia sexului, explozia scatologică, surpriza ludică, bulversarea manierismului și a manierelor, știința fixării narative pe scene care se rețin, amorul pur, senzual, nefardat, grosolan, bulevardier și pe de-a-ntregul trupesc, aruncarea la coș a resentimentului, reticenței și apetența mizericordiei de cocoterie caragielească, toate acestea și multe alte inovații picante îți fură lectura. Prozatorul are plăcerea, ca și când ar mesteca un zâmbet în colțul gurii pe o bucățică de chewing-gum, îmbibată de salive romantice (paradisul devine paraidis, de la parai, „bani” în limbajul gășcarilor de cartier sau de orașe postdecembriste; colosul din Rhodos, nimic altceva decât „coios”, adică viril, etc.), să strecoare balcanic, nastratinesc, câte un enunț apodictic, bun de pus în buzunarul memoriei și de folosit la vreo ocazie de boemă. De pildă: „Când ai patru pisici în casă se cheamă că locuiești într-un felinar.” Proza lui Liviu Andrei mă trimite cu gândul la Ulysse al lui Joyce. Ceea ce nu e puțin pentru un prozator tânăr, în care chiar cred. » (Aurelian Zisu)
Liviu Andrei (n.1984) a mai publicat romanele “Doar fragmente de viață și dans” (Editura Universitaria 2008) și “Sfârșitul erei de mireasă” (Editura Aius, 2009), şi volumul de publicistică “O ȚARĂ ÎNCONJURATĂ DE ROMÂNI – Reacții jurnalistice la problematica românilor din jurul granițelor” (Fundația Scrisul Românesc, 2011).
