De curând, la Editura „Dacia XXI”, în „Colecţia de Autor”, a apărut volumul „Joia Patimilor” de Horia Bădescu.
Horia Bădescu – Născut la 24 februarie 1943 la Aref pe Argeş, poet, prozator şi eseist, doctor în litere, jurnalist şi diplomat, laureat al Premiului Eminescu al Academiei Române (1991) si al Premiului European de poezie francofonă “ Leopold Sedar Senghor”( 2004), membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor Francezi, membru al Maison International de la Poésie de Bruxelles şi al CIRET, membru de onoare al Academiei Francofone şi al Uniunii Poeţilor Francofoni, Horia Bădescu este autorul a mai bine de treizeci de volume de poezie, eseuri şi romane, publicate în România, Franţa, Belgia, Bulgaria, Macedonia, Spania, Vietnam. Membru fondator al grupării Echinox şi al Societăţii Culturale şi Festivalului Internaţional Lucian Blaga. Printre ultimele sale apariţii: : Le vol de l’oie sauvage ( Gallimard, 2000), La mémoire de l’Etre (Editions du Rocher, 2000), Le vent et la flamme (Librairie bleue, 2002), Un jour entier (l’Arbre à paroles, 2006), De la o zi la alta (Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006), Pielea îngerului (Limes , 2007), Miradors de l’abîme ( l’Arbre à paroles, 2008), Memoria Fiinţei- Poezia şi Sacrul (Junimea, 2008), Vei trăi cât cuvintele tale ( Dacia XXI, 2010), Parler silence (l’Arbre à paroles, 2010).
„Forţa evenimentului istoric stă în valoarea sa pardigmatică, în exemplaritatea sa. Există momente în viaţa unei naţiuni, precum Marea Unire, care închid în ele întreaga istorie a acesteia. Ele spun totul despre sufletul acelei naţiuni şi despre felul ei de a fi în lume. Asemenea momente se cer reamintite pentru puterea lor modelatoare, pentru datoria faţă de acei oameni care au dat frumuseţe şi înălţare clipelor tragice. Am scris această carte cu gândul la ei dar şi la noi, cei de astăzi. Pentru a ne reaminti dar şi pentru a învăţa. Am scris despre dragoste şi ură, despre sânge şi lacrimi dar, mai cu seamă, despre străduinţa de a rămâne oameni şi fraţi!” (Horia Bădescu)
„Dens ca o „nuvelă patetică”, Joia Patimilor e un roman sobru, sigur construit, care vizualizează ideea.” (Ioan Adam)
„Joia patimilor vorbeşte despre „marii anonimi” ai unui act istoric memorabil… despre şansa unei generaţii de a se întâlni cu Istoria.” (Ioan Holban)
„Meritul acestui roman ni se pare cu totul deosebit prin faptul că atinge unul din vârfurile ce şi le poate propune un prozator: realizarea unei parabole care să rămână în cele din urmă o istorisire până în cele mai neînsemnate detalii.” (Eugen Uricaru)
„Solid articulat, făcând deseori din rememorarea fulgurantă suportul prezentului epic, romanul Joia patimilor nu este cu siguranţă unul de serie.” (Virgil Mazilescu)
„Joia patimilor nu e romanul unui poet, ci un roman pur şi simplu, o creaţie epică ambiţioasă şi autentică.” (Cornel Moraru)
