Înainte ca Traian Băsescu să spună precum Mama Omida că viitorul preşedinte al României va fi un intelectual, cititorii AgenţiadeCarte.ro au propus, la invitaţia redacţiei noastre, numele unor intelectuali influenţi în Cetate. Mulţi dintre ei, chiar intelectualii lui Băsescu, semn că, până la urmă, aceştia vor rămâne în memoria publicului nu pentru declaraţiilor lor pro-Băsescu, ci pentru opera lor culturală şi artistică. Dincolo de subiectivismul propunerilor pentru „Cei mai influenţi creatori din cultura română” (un joc cultural fără încrâncenări!), rămâne, aşa cum a remarcat Liviu Antonesei pe blogul lui, faptul că, pentru prima oară, se vorbeşte „despre creatorii din toate breslele şi despre eventuala lor influenţă în spaţiul comunitar”. În condiţiile în care BAC-ul din acest an a fost dezastruos la capitolul promovabilitate, discuţia despre rolul intelectualilor în crizele prin care trece România, de la cele politice şi economice, la cele educaţionale, spirituale şi morale, va fi din ce în ce mai la ordinea zilei. Cultura, educaţia şi intelectualii vor fi importante monede de schimb între cei de la Putere şi cei din Opoziţie. Miza cea mare va fi, până la urmă, schimbarea paradigmei Băsescu, cea a preşedintelui jucător care a dus principiul maximei incompetenţe pe axa Cotroceni-Palatul Victoriei-Modrogan. O schimbare pe care tot mai mulţi o văd asociată educaţiei, culturii, moralei şi a spiritului!
Este clar că guvernarea Băsescu a operat fără criterii, fără minime principii de valorizare, fără transparenţă. O guvernare pusă pe căpătuială care a transformat România într-o ţară a triburilor şi a talibanilor politici. O ţară care a ajuns la fundul sacului în toate domeniile ei vitale: finanţe, protecţie socială, educaţie, sănătate, cultură. Modelul acestei guvernări pare să îşi epuizeze resursele de demagogie, fraudă electorală, discurs agresiv şi manipulare. Faptul că însuşi Traian Băsescu propune acum un anti-model Băsescu, adică un preşedinte intelectual, arată, cu asupra de măsură, fundătura politică şi morală creată şi dusă până la capăt de preşedintele jucător.
Nu vreau să intru în polemica legată de intelectualii lui Băsescu, câţiva dintre ei văzuţi ca viitori preşedinţi. Ar însemna să pun umărul la manipularea pusă la cale în laboratoarelor secrete de la Cotroceni, care ar exulta de fericire că omul lor, intelectualul, este sub luminile reflectoarelor.
Cred că trebuie purtată o discuţie serioasă despre influenţa intelectualului în spaţiul nostru public dominat de consumism şi tabloidizare. Să analizăm mai profund păcatele de sistem care generează toate dictaturile prezentului în România. Şi să vedem, în cele din urmă, dacă putem paria cu adevărat pe intelectuali?
Dan Mircea CIPARIU
Un articol excelent! Din pacate, nu putini intelectuali cu reale calitati, sustin neconditionat puterea si pe presedintele Basescu , in pofida tuturor nerealizarilor, gafelor si a masurilor lor antinationale.
Am gasit pe net o poezie scrisa de un oarecare C.P. Trache (in mod cert, un pseudonim), poezie ce am preluat-o si pe blogul meu:
http://www.neacostache.com/2011/07/02/nu-ii-iertati/
O seara frumoasa!
Clasa politica e doar un subprodus al intelectualitatii, care nici n-ar avea mare indreptatire sa o critice. Cu unele exceptii fara greutate, toti politicienii au diplome luate pe merit sau pe bani de la universitati importante.
Apoi, politicienii sunt meniti doar sa puna in practica idei ale altora. Unde sunt marile proiecte sociale pe care sa le aplice ei, viziunile reformiste? Si-au facut intelectualii datoria de a educa omul de rand, de a impune o intelegere morala a trecutului?
Cine a uratit orasele noastre daca nu intelectualii numiti arhitecti? Si exemple similare se gasesc in toate domeniile imaginabile. Comparam perioada de glorie de la 1821 la 1944, cat Romania a avut elite luminate, cinstite si iubitoare de tara, cu 1964-2011 si conchidem:
Esecul acestei tari e acela al unei intelectualitati formate din impostorii care le-au luat locul celor exterminati de comunisti: fara criterii morale, rupti de mersul lumii, promovandu-se unii pe altii si cu dispret pentru tara care i-a hranit inca prea bine pentru ce i-au dat in schimb.
Dragă Cip, intelectualii nu sînt decît nişte oameni obişnuiţi, dar care au abilitatea de a-şi susţine strălucit şi convingător ideile (unoeri aberante) cu mai mult sau mai puţin succes. În rest, greşesc, urăsc, sînt nedrepţi, criminali, parveniţi, dar şi entuziaşti, visători, îndrăgostiţi ca orice amărît din cel mai îndepărtat cătun.
« Cum a spus Ciu-En-lai când a fost întrebat ce părere are despre Revoluţia Franceză de la 1789;
„E prea devreme pentru a trage o concluzie.” »
din
Manifestul Partidului Comunist, Marx-Engels, Ed. a II-a, Ed. Nemira 2006, pag.162, jos.
deci? 🙂
Eu, cand aud vorbindu-se despre intelectuali in politica, ba chiar la presedintie, imi vine sa pun mana pe revolver, vorba lu ala.
În loc de comentariu, o poezie din cartea mea recent apărută (ATLANTIDA EXISTĂ, Limes)
Hai pa
Duelul întrebărilor viclene se apropie
de sfârşit, politeţea cucereşte cuvintele.
Bătaia din parlament e demult uitată de
partizanii pumnalului scurt, de burtoşii
cu conturi secrete. Bravo băieţi, legile
vi le-aţi făcut singuri, partidul vă va fi
recunoscător până la capăt. Bancul nou
umblă ca pârjolul între bufet şi mobilul
cu numere de procurori. Ce dai să te fac
mare, ce vrei pentru un mărunt serviciu.
Nu ne complicăm, e mai sigur să taci la
provocări, să te prefaci că dormi. Hai că
s-a furat cam mult, valea băieţi, avem
ceva de rezolvat. Din interese interne
am înjurat uneori constituţia cea firavă
a celorlalţi, nu eu le-am făcut-o. Vorbim
în pauză, acum mă caută băiatul, nu mă
uita cu ce am vorbit, chestia s-a copt. Te
servesc cu plăcere, poporul aşteaptă alt
fel de cuvinte, de fapt nu mai zic nimic.
Hai că eşti mare, îţi prezint omul meu de
încredere, te poţi baza pe mine. Hai pa.