La editura Dacia XXI a apărut un nou volum semnat de poetul Ion Scorobete, „Elemente de contur”, care face parte din colecţia „Scriitorii la ei acasă”.
Marcel Turcu: „Vectorii poetului sunt evocaţi prin evanescenţa generoasă a scriiturii: dispersia societăţii/cetăţii în celule vii, tombale, vindicative, construite „Euclidian”. Ion Scorobete ştie că azi şi acum „gândirea este eminamente vegetală”, cum ar perora şi Caillos în „Alfeul” său, autorul român integrându-se acestei diagrame, scriind şi construind în lirismul unghiular al postmodernismului, elaborându-şi versul într-un „ulei specular” stenic şi stepic”.
Eugen Evu: „Ion Scorobete scrie în transă, una autoindusă, poeme ce curg ca unul singur, „în culori de atenţie se desfrânează cerul”… în valpurgia cu torţe de zgură scurse pe acoperişul (suprafeţele delirului) amurgului livid. Stresat de urbanul betonat, „în cartierul timişorean, cel cu nume straniu, al Circumvalaţiunii”, poetul se refugiază dispersat şi doct, în climatul de seră, din grădina proprie, al unui simbolic habitat ce extinde zgomotele bibliotecii şi respinge ipostaza acelui Die Bukermurm, despre care postula Eco. Este poetul hermeneut, poetul pledant al cauzei poetice…”
Emanuela Ilie: „Versul lui Ion Scorobete are o duritate menită a sancţiona tocmai tarele realităţii noastre imediate. Lumea în care trăieşte poetul este una a seducţiei prin kitsch şi „disctorsiunea cu grad ridicat de risc”, e un ridicol bâlci al deşertăciunilor, în care se preferă, bineînţeles, măştile (Portretele „cu atâtea feţe/precum unei codoaşe/ reclama de 50 de metri/ cu bunătăţi de pe faţada băncii comerciale”), travestiurile şi alte forme de camuflare. În condiţiile mistificării din ce în ce mai apăsate ale umanului, Ion Scorobete pare a propune, dimpotrivă, o retorică a transparenţei salvatoare…”
Ion Scorobete s-a născut la 26 mai 1947 în satul Meria, Judeţul Hunedoara. Studiază la Densuş, Hunedoara, Făget şi îşi desăvârşeşte pregătirea profesională la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, fiind licenţiat în ştiinţe juridice. Este avocat pledant în Baroul Timişoara. Debutează în Orinzont în anul 1973 cu pseudonimul Romulus Mitu Meria. Publică apoi poezii în Luceafărul, Familia, Tribuna, Convorbiri literare, Banat, Reflex, Argeş, ProSaeculum, Astra, Steaua, Scrisul Românesc, Nord Literar ş.a. Debut editorial colectiv în Atelier literar, la editura Facla, 1987. Debut în volum cu Geometria zăpezii, apoi în continuare publică poezie: Baricada cu îngeri, Dragoste şi alte păsări de pradă, Ziua tip vagon, Geometria snega, în limba sârbă, romanele: Cavalerul după-amiezii, Noaptea orgoliilor, Biblioteca de zgomote, poeme, Pădurile celeste, poeme, Îngerul de faianţă, roman, Zbor interior, roman şi Mierea de pelin, poeme, Îmlânzitorul de sfere, poeme, la editura Antropos din Timişoara, Imperiul mărunt, poeme, Timişoara. Au scris despre opera lui Ion Scorobete: Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Olimpia Berca, Radu Ciobanu, Luminiţa Marcu, Alexandru Ruja, Lucian Alexiu, Maria Niţu, Constantin Buiciuc, Eugen Evu, Mircea Bârsilă, Gheorghe Secheşan, Ioan Ardelean, Ion Pachia Tatomirescu, Rodica Oprean, Emanuela Ilie, Mircea Dinutz, Ioan Moldovan ş.a. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A înfiinţat fundaţia culturală „Traian Vuia” şi a editat corespondenţa ilustrului inventator, precum şi un volum de versuri şi eseuri despre viaţa lui Traian Vuia, opera acestuia făcând obiectul unui travaliu al cărui rezultat este şi trilogia Decolarea, din care a apărut primul volum cu titlul Zbor interior.