Deşi în cartea Alcool apare şi o poezie de numai patru versuri, preferinţa lui Ion Mureşan pentru poemul lung este imediat sesizabilă. Cele mai puternice texte din volum sunt, în majoritatea lor, de dimensiuni generoase: de la Tunelul şi Noi mergem acasă, Poemul alcoolicilor şi Sentimentul mării într-o cârciumă mică, Amantul bătrîn şi tânăra doamnă ori Ci eu singur sub pământ, până la mega-poemele Întoarcerea fiului risipitor şi Bătaia.
În acestea, imaginaţia lui Ion Mureşan îşi desenează un traseu secvenţial şi are un ritm declamator-fabulatoriu uimitor. Vizionarismul poetului se desface în toate direcţiile, pentru a cuprinde cele mai mărunte lucruşoare şi cele mai banale fotograme: spuma dintr-un pahar cu bere, „bumbuţii”, un sughiţ, figura unui barman… Iar poetul nu pleacă de la acest nivel al cotidianului banal pentru a câştiga detentă vizionară. Un bun cunoscător de poezie ca Dan Cristea scria că „poetul decolează, în genere, chiar «de jos», de la situaţii umile, de la scene de viaţă cotidiană şi de la personaje obişnuite, de toată mâna”, pentru „a ajunge, uneori, într-un mod adesea surprinzător, la înălţimi ameţitoare de puritate şi de ingenuitate”. Desigur, se poate afirma orice despre orice, libertatea interpretativă fiind nelimitată. Numai că direcţia interpretării criticului este contrazisă de toate poemele ce poartă, în cartea Alcool, marca Ion Mureşan. Scriind şi subliniind toate, mă refer, de bună seamă, şi la următoarea capodoperă, intitulată Amantul bătrân şi tânăra doamnă: „Am văzut roşu în faţa ochilor,/ un munte roşu la ieşirea din bar,/ căci era frig şi aerul umed, un dezastru pentru astmatici./ Cu cât tuşeam mai tare, ea tot mai tandru mă ţinea de braţ,/ tandră din cauza frigului./ Iar când m-am liniştit, umblam ca un cocostârc, şi/ parcă eram cu capul într-un borcan, şi/ nu prea sigur pe picioare.// Aşa înaintam printre băltoace, declamând din Pound,/ cât ţin minte, cu o mână ridicată în sus, un pic teatral:/ «Dacă un bărbat ibovnic/ el poate umbla pe malul scit,/ nu se va găsi nici un barbar să meargă până-ntr-acolo încât să-l vatăme,/ Cupidon o să-i meargă-nainte cu aprinse făclii/ şi va-nlătura de la călcâiele sale câinii turbaţi»…/ Şi ea cu glas de asistentă medicală: «Liniştiţi-vă, liniştiţi-vă,/ o să vă apuce iar tusea!»…// Pe Dumnezeul meu, nu ştiu de unde au apărut!/ Doi de-o parte, doi de alta./ Iar unul cu un arici mov pe cap zice:/ «Aţi văzut cum o mai pipăia, boşorogul, pe sub masă/ şi cum o ameţea cu prostii din Platon?»./ Iar altul, ce părea un copil, mai arţăgos:/ «Când mă gândesc că-i suge cu buzele zbârcite/ sânişorii ei ca piersica, ptiu, îmi vine să vărs!/ Ia, să-i dăm noi la pisicuţă lăptic proaspăt!»./ Iar cel cu ariciul pe cap:/ «Iar lui nenea să-i dăm la gămălie,/ că-i vremea să facă nani!»,/ şi-mi arde o palmă./ Iar ea ca o pisică cusută pe mânecă.// Pe Dumnezeul meu, numai ce am văzut trotuarul cum se mişcă,/ şi trece deasupra, învelindu-mă ca o pătură umedă./ Iar clădirile cu capu-n jos./ Şi o baltă neagră mi-a căzut ca o pernă peste urechi./ Nani, nani-n câmp cu flori!/ Iar când m-am trezit, încercam să mă dezvelesc şi nu puteam./ Şi iar nani, nani-n câmp cu flori şi iar palme/ şi ea plângînd şi sărutându-mă, învineţită la ochi,/ cu buzele muşcate ca de şoareci şi cu rochia ruptă:/ «Liniştiţi-vă, liniştiţi-vă, o să vă apuce iar tusea!»./ M-am ridicat greu, iar ea şi-a cules chiloţeii roz de lângă gard/ şi i-a pus în poşetă.//Acum, la nici 25 de ani, e o doamnă bătrână:/ pungi negre sub ochi,/ fruntea încreţită, buzele ridate, sânii căzuţi./ Iar eu ce pot să fac, dacă ea şi-a propus să-mbătrânească şi/ îmbătrâneşte planificat?/ «Din multă iubire – zice – în doi ani o să fiu ca şi dumneavoastră,/ să nu vă mai fie ruşine cu mine/ seara la bar!»/ Şi o fac târfă. Dar şi îngeraş./ Şi ea, cu glas de asistentă medicală:/ «Linişitiţi-vă, liniştiţi-vă, o să vă apuce iar tusea!».”
Am citat un singur poem marca Ion Mureşan, dar integral. A-l cita pe Mureşan extrăgând o strofă din restul e ca şi cum ai lua un fragment din Rebreanu şi a spune că acela este romanul rebrenian.
Daniel Cristea-Enache
Ion Mureşan, cartea Alcool, Editura Charmides, Bistriţa, 2010, 80 p.
