Academia Română-Secţia de Filologie-Literatură, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Biblioteca Academiei organizează, în perioada 11-12 aprilie 2011, o serie de evenimente care marchează împlinirea a 100 de ani de la naşterea marelui filosof român. Cu această ocazie vor fi vernisate expoziţii de manuscrise, documente, fotografii, corespondenţă din arhiva Muzeului Naţional al Literaturii Române, vor avea loc recitaluri din opera lui Cioran, va fi lansat albumul “Cioran în viziunea marilor graficieni ai lumii”, coordonat de Nicolae Ioniţă, apărut la Editura MNLR, vor fi susţinute alocuţiuni despre opera şi personalitatea lui Cioran.
Luni, 11 aprilie 2011, ora 13:30, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bdul. Dacia nr. 12, Bucureşti), va avea loc un eveniment cultural care marchează centenarul Emil Cioran (1911-1995). În cadrul evenimentului, va fi vernisată o expoziţie de manuscrise, documente, fotografii, corespondenţă din arhiva Muzeului Naţional al Literaturii Române, va avea loc un recital “Cioran – l’homme à fragments / Cioran – omul fragmentelor” susţinut de Genoveva Preda, va fi prezentat albumul coordonat de graficianul Nicoale Ioniţă “Cioran în viziunea marilor graficieni ai lumii”, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române. Amfitrionul evenimentului va fi criticul literar Lucian Chişu. În cadrul evenimentului “Rotonda 13”, vor participa: Irina Mavrodin, George Astalos, Ilie Constantin, Marin Diaconu, Mihai Şora, Eugen Simion, Ion Vartic, care vor prezenta publicului puncte personale de vedere despre opera lui Emil Cioran.
Lucrările strânse în volumul “Cioran în viziunea marilor graficieni ai lumii”, coordonat de Nicolae Ioniţă, Editura MNLR, au fost pentru prima dată expuse în muzeul virtual al personalităţilor neamului românesc, găzduit la pagina web: http://www.personality.com.ro/cioran.htm
Acest Muzeu inedit conţine expoziţii naţionale şi personale ale graficienilor din întreaga lume. Galeria expoziţiilor naţionale invită fiecare ţară din lume să aibă un punct de vedere asupra marilor personalităţi ale neamului românesc, iar Galeria expoziţiilor personale invită fiecare artist plastic din lume să aibă un punct de vedere asupra acestor personalităţi ale neamului românesc. Astfel, marele filosof român Emil Cioran a fost ipostaziat de artişti din toate colţurile lumii.
Marţi, 12 aprilie 2011, ora 11:00, în sala „Theodor Pallady” a Biblioteci Academiei Române din Bucureşti, va avea loc vernisajul “Expoziţiei aniversare dedicate lui Emil Cioran (1911-1995)”, iar de la ora 12:00, în Aula Academiei Române va avea loc “Sesiunea festivă dedicată centenarului naşterii lui Emil Cioran”. Evenimentul va fi deschis de acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române.
În cadrul “Sesiunii festive dedicate centenarului naşterii lui Emil Cioran” vor susţine alocuţiuni acad. Eugen Simion, prof. dr. Irina Mavrodin, monseniorul Ioan Robu, membru de onoare al Academiei Române, dr. Simona Modreanu şi Dan Hăulică, membru corespondent al Academiei Române, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă.
Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţină astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, “Pe culmile disperării”, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa. Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie “Îndreptar pătimaş”, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, “Precis de decomposition”; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
Dintre scrieri: “Pe culmile disperării”,“Schimbarea la faţă a României”,“Amurgul gândurilor”,“Cartea amăgirilor”,“Îndreptar pătimaş”,“Lacrimi şi sfinţi”,“Ispita de a exista”, “Istorie şi utopie”,“Silogismele amărăciunii”,“Singurătate şi destin. Publicistică 1931-1944”, “Tratat de descompunere”,“Exerciţii de admiraţie. Eseuri şi portrete”,“Căderea în timp”, “Mărturisiri şi anateme”,“Demiurgul cel rău”,“Despre neajunsul de a te fi născut”,“Scrisori către cei de-acasă”,“Sfârtecare”,“Ţara mea / Mon Pays”,“Caiete I (1957-1965)”,“Caiete II (1966-1968)” ,“Caiete III”,“Caietul de la Talamanca”.
