Joi, 17 februarie 2011, ora 17:00, la Biblioteca “V.A. Urechia” din Galaţi, are loc o nouă ediţie a Salonului literar “Axis Libri”. Cu această ocazie, publicul se poate întâlni cu scriitorul Vasile Andru, care va dezbate despre ”Japonia şi Creştinismul. Isihasm versus Zen”. Totodată, se vor lansa volumele: “Psihoterapie isihastă” de Vasile Andru, Editura Paralela 45, 2010, precum şi volumul “Isihasmul sau meşteşugul liniştirii” de Vasile Andru, Editura Herald, 2010.
“Atât Filosofia, cât şi Filocalia (dragoste de frumos duhovnicesc) pot deveni instrumente de psihoterapie. Se configurează astfel o disciplină pe care am numit-o Psihoterapie isihastă. Acest termen l-am propus şi l-am folosit de prin 1990-1991. Este o terapie vizând echilibrul psihic şi rezolvarea unor focare patogene, bazată pe tradiţia filocalică, pe practica isihastă noera proseuche şi pe vindecari sacerdotale.
În tradiţia isihastă, se conturase o disciplină a îmbunătăţirii umane, a vindecării bolilor egoului, a corectării unor trăsături de personalitate. Am extras de acolo experienţe şi cazuistică privind restabilirea echilibrului psiho-emoţional. Aşadar domeniul este vechi, numai termenul şi structurarea materiei sunt noi, ca şi relansarea sa ca obiect medical şi adăugarea sa la psihoterapiile comportamentale, umanist existenţiale, sau la terapiile cognitive şi transpersonală.
În cartea aceasta este vorba atât de conturarea unui obiect distinct, cât şi de îndemnarea psihoterapeuţilor clasici spre spiritualizarea actului medical.”, a scris Vasile Andru.
„Isihasmul este redescoperit. Lumea află despre el, se apropie de el, vrea să practice. Acest interes sporit se constată mai ales în spaţiul ortodoxiei, unde isihasmul este „la el acasă”. Catolicismul recuperează şi el isihasmul, Vaticanul dă un îndemn la integrarea acestei practici în viaţa spirituală. Astfel, în anii noştri, încetează definitiv o polemică veche.
Polemica isihastă a început la 1341, între două personalităţi simbol: ortodoxul Grigorie Palamas de la Muntele Athos, adept al contemplaţiei şi apărător al isihaştilor, şi dominicanul Varlaam din Calabria, adversar al contemplaţiei, adversar al rugăciunii isihaste, adept al autorităţii sacramentelor, al celor 7 taine.
Polemica aceasta, discutată cu obidă de unii teologi, trebuie apreciată ca un catalizator formidabil: graţie ei, isihasmul a câştigat contur precis, fundamentare teologică şi filosofică, transformându‑se – din exerciţiu individual izolat (datând din paleocreştinism), – în curent spiritual structurat.”, a scris Vasile Andru despre volumul “Isihasmul sau meşteşugul liniştirii”.
