Cristina Chira, Marius Chivu, Al. Cistelecan, Ion Mureșan, Dan Pleșa și Stelian Tănase, câștigătorii Premiilor AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2023

Luni, 11 noiembrie 2024, ora 17.00, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8), vor fi decernate Premiile AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2023. Juriul format din scriitorii Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru și Cristian Teodorescu anunță următoarele cărți câștigătoare: ”Introducere în Poezie” de Ion Mureșan, Editura Charmides – Cartea de Poezie a anului 2023; ”Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” de  Cristina Chira, Editura Polirom, și ”Miere neagră” de Dan Pleșa, Editura Vellant  – Cartea de Proză a anului 2023; ”Bilete de favoare” de Al. Cistelecan, Editura Charmides –Cartea de Critică literară /Istorie literară /Teorie literară a anului 2023; ”Trei săptămîni în Atlas” de Marius Chivu, Editura Humanitas, și ”Zvonuri despre sfîrșitul lumii. București”, 1944-1953, de Stelian Tănase, Editura Corint – Cartea de Eseu / Publicistică / Memorialistică a anului 2023. Diplomele și identitatea vizuală a Premiilor AgențiadeCarte.ro sunt realizate de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Amfitrionii evenimentului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu.

De 14 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2023, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2023, dar și propriile preferințe ale editorilor, colaboratorilor și cititorilor noștri. Astfel, am propus 76 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2023: 25 de cărți de poezie, 31 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Premiile sunt finanțate de Ministerul Culturii, în valoare totală de 9600 lei.

”Votul popular de pe AgenţiadeCarte.ro nu a fost decisiv pentru alegerea celor șase cărți câștigătoare! Premiem, astfel, șase titluri remarcabile și pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române. Așa cum am mai declarat, votul electronic, cu inerentele posibilități tehnice de a fi manipulat, nu este decident, ci doar juriul acestor premii hotărăște ce cărți să fie alese. Astfel, sunt bucuros că am premiat cărți scrise de Cristina Chira, Marius Chivu, Al. Cistelecan, Ion Mureșan, Dan Pleșa și Stelian Tănase , cărți care să stârnească o emulație pentru lectură și idei critice spectaculare.”, a declarat scriitorul Dan Mircea Cipariu, directorul AgențiadeCarte.ro.

Premiile AgențiadeCarte.ro sunt organizate de asociația Euro CulturArt, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române din București și cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. Partener media: Radio România Cultural.

IMPORTANT! Intrarea la eveniment se face numai cu invitație! Puteți solicita invitații la adresa de email: cipariu@yahoo.com până luni, 11 noiembrie 2024, ora 11.00.

Tudor VOICU

NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ

Am să pornesc la drum cu titlul cărții scrise de Cristina Chira și apărută în 2023 la Polirom, Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor*. E un titlu care a stîrnit discuții (uneori, mai intense chiar decît conținutul cărții) și chiar de la el vreau să plec. Clou-ul este acest „niciodată”, care a sunat cam timid sau neînsemnat în economia textului, de vreme ce nimănui nu i-a sunat clopoțelul. S-ar putea ca, la o lectură rapidă sau – așa cum se mai practică în critica românească – la o absență a lecturii, niciodată să nu spuie nimic. Numai că, pentru mine, mai ales după terminarea primei povestiri, buclucașul cuvînt mărturisește chiar totul despre eroina povestirii, despre visurile, speranțele, iluziile și dezamăgirile ei. Pe scurt: adolescenta Raluca îl iubește pe Tudor și Tudor pare s-o iubească. Ei se pipăie bezmetic, dar, de făcut, nu fac sex de-adevăratelea. Așa cum se întîmplă în viață, nimic din ce plănuiesc cei doi nu se pupă, viața îi desparte o bună bucată de vreme și, pentru că lumina stinsului amor îi urmărește încă, vor încerca, ori unul, ori altul, să ducă la bun sfîrșit ceea ce începuseră în adolescență.

Povestea e spusă din punctul de vedere al eroinei. E un aspect important, pentru că aici se observă abilitatea, finețea autoarei. Feminitatea Ralucăi este una reală și nu una de hîrtie. Adică și cu hopuri, și cu inconsistențe, și cu derealizări. E fascinant, mai ales pentru un bărbat, să urmărească ocolurile logice, hîrtoapele afective ale sensibilității feminine și, în același timp, să dezvolte un sentiment atît de puternic pentru personaj. Fără să dezvălui finalul, afurisitul cuvînt niciodată luminează deodată psihologia personajului, care ar dori să dea timpul înapoi. (Florin IARU)

Citește mai mult accesând următorul link:

ABRACADABRA, ACASĂ, LA MARGINEA LUMII

Noi, oamenii, și, dintre toți oamenii, noi, cititorii, avem un cusur: ne plac poveștile. Cu cît sîntem mai copii, cu atît sîntem mai atrași de aventuri, de călătorii, de mistere. Maturitatea cititorului universal înclină spre trama conflictuală. Dar noi, copiii, încă vrem să călătorim la capătul universului. E uimitor cîtă copilărie există în urma noastră, în istoria literaturii universale, de la Marco Polo la Jules Verne. Sau, hăt, de la Ibn Khordadbeh pînă la Marius Chivu. Bucuria descoperirii unor noi tărîmuri, lumi și civilizații rămîne intactă. Însă ar fi o greșeală să mai credem azi că și copiii au rămas neschimbați. Dimpotrivă, copiii din noi sînt tot mai sofisticați, dedați la viciile și facilitățile lumii moderne. Așadar, și cărțile de călătorii (adică de aventuri pe tărîmuri străine) s-au modernizat și ele, adoptă strategii și forme deosebite. Cu același scop: teleportarea cititorului într-o altă lume.

Așa se prezintă și cartea lui Marius Chivu, Trei săptămâni în Atlas*, apărută anul trecut la editura Humanitas. Marius e nu numai un scriitor, dar și un profesor de „scriere creativă”. Prin urmare, cartea lui joacă și pe scena prozastică modernă, îmbinînd tactici și strategii literare sofisticate cu datele concrete. Trebuie spus, de la bun început, că autorul își ia cititorul ca partener de drum, punînd textul la timpul prezent. Astfel încît relatarea pare să se desfășoare concomitent cu actul lecturii. Cum s-ar zice, aterizăm intempestiv în Casablanca, ne întîlnim cu (se putea altfel?) eternul Mustafa, care face oficiile de gazdă. Oaspeții, drumeții sînt sfioși și prudenți. Unde se încheie politețea și unde începe fundamentalismul? Dar Casablanca pînă unde se întinde? Cîți locuitori are? Zece milioane? Nouă? Dar noi unde locuim? La periferie? Ce e aia periferie, de unde începe și unde se termină? E adevărat că aici e cea mai bună cafea? Ne oprim aici să gustăm ceva? Nu. Și nici una, nici două, sîntem la fața locului. (Florin IARU)

Citește mai mult accesând următorul link:

17 CAVALERI EXORCIȘTI DE LIMBĂ ROMÂNĂ!

Valențele inițiatice ale numărului 17 pot duce fie la numărul îngerilor, la capacități extrasenzoriale ori la simbolul călătoriei. În ”Bilete de favoare”*, apărută la Editura Charmides, în 2023, nu aflăm de ce Al. Cistelecan a ales să prezinte doar 17 poeți și cărțile lor. Să fie (numai) liberul arbitru al spiritului său critic sau, pur și simplu, magia lui 17 să ne fi oferit, astfel, ”elanul spontan al imaginației”, cum o spune chiar autorul într-o fișă dedicată lui Emilian Galaicu-Păun. Glosând ludic-grav despre receptarea poeziei și despre (re)nașterea cititorului de poezie, Al. Cistelecan dă o definiție dramatică pentru genul exersat de cei 17 aleși: ”poezia e, oricum, cu sau fără cititori, un gen disperat (scris de oameni a căror singurătate nu poate fi exorcizată prin nici o altă metodă).” Dar cine sunt cei 17 cavaleri exorciști de limbă română? A.E. Baconsky, Mircea Ivănescu, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, Angela Marinescu, Vasile Dan, Ioan Flora, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Marian Drăghici, Traian Ştef, Elena Ştefoi, Alexandru Muşina, Ion Mureşan, Magda Cârneci, Dumitru Chioaru şi Emilian Galaicu-Păun. Metoda de lucru a criticului de poezie pentru cele 17 ”bilete de favoare” ne este devoalată, fișă cu fișă: ”Lectura a ceea ce poetul a scris implică lectura simultană a ceea ce poetul a sacrificat, a ceea ce poetul n-a scris (dar a spus prin limbajul absent, cel mai grăitor dintre toate.)”. (Dan Mircea CIPARIU)

Citește mai mult accesând următorul link:

POETICA INAPARENTULUI ȘI A FANTASMELOR, ÎNTR-UN CREIER DE POET-POVESTAȘ

Plasarea poeziei lui Ion Mureșan sub pecetea realului, a poeticii realului, ba chiar a ”realului imediat” arată o formulă critică șablonardă care nu poate acoperi (și uneori care chiar nici nu poate decripta!) poetica inaparentului și a fantasmelor din scenariile vizionare, mitologizante și ludice propuse în ”Introducere în POEZIE”*, cu 8 gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu, carte apărută la editura Charmides. Al. Cistelecan, cel mai bun critic literar de poezie de la noi, intuiește și argumentează poezia lui Mureșan ca pe o imersiune într-o altfel de ”realitate”, cea a spațiului interiorității, cu voci, personaje, lumi posibile, inaparente, dar, mereu și mereu, interioare. ”Realitatea” e, astfel, ”doar pretext (și un pre-text) pentru procesiunea irealelor, pentru scenariul himerelor și al nălucelilor spontane”[1].  Cu realitatea pre realitate călcând, folosindu-i mecanismele versatile, pentru a descoperi nevăzutul, posibilul și pentru a forma-deforma-reforma imaginile mentale, ale memoriei și ale interiorității, Ion Mureșan ne oferă călătorii imaginare ori imaginale ingenioase și de neuitat în care și prin care ne putem consola că suntem ”niște animale speriate”. (Dan Mircea CIPARIU)

Citește mai mult accesând următorul link:

UN ROMANCIER PE CARE SE POATE CONTA

Cum nu mi-am schimbat părerea despre romanul lui Dan Pleșa, Miere neagră, după ce primele impresii de lectură s-au mai așezat, chiar dimpotrivă,  acest text are destule puncte comune cu cel prin care l-am întîmpinat în Cațavencii*.

În nici unul dintre multele jurnale scoase de la sertar după Revoluție sau prezentate ca și cum ar fi fost extrase de acolo nu am descoperit vreun plan de a-l omorî pe Ceaușescu. Nici măcar menționarea unei dorințe personale de a face asta n-am întîlnit-o. Singurul care vrea să treacă la treabă e personajul fără nume din Miere neagră, romanul lui Dan Pleșa, un decrețel cum li se spunea copiilor nedoriți, născuți după ce N.Ceaușescu a interzis avorturile. Doar că el, e cît se poate de dorit de genitorii săi, astfel că nu-și poate reproșa că și-a pus în cap să-l omoare tocmai pe cel căruia îi datorează viața. (Cristian TEODORESCU)

Citește mai mult accesând următorul link:

CÎND VIAȚA BATE ȘI ZVONURILE CELE MAI NEGRE

Unul dintre puținii autori care chiar știu cu ce se mînca stalinismul în URSS și la noi, înainte și după ce România s-a trezit cu un regim comunist importat de la Moscova, e Stelian Tănase. Pentru asta romancierul și istoricul care a devenit acest absolvent de filosofie din anii optzeci, s-a documentat temeinic, în arhive, inclusiv în dosarele securității ajunse la CNSAS, în presa vremii și în memorialistica despre această perioadă. Astfel că are o triplă perspectivă asupra evenimentelor vremii. Una e aceea a luptelor pentru putere între partide de pînă la dictatura lui Carol II, urmată de dictatura generalului Antonescu după scurta lui coabitare cu legionarii, așa cum a fost oglindită în presa vremii. Alta vine din documentele oficiale și din rapoartele Serviciului Secret de informații scoase din arhive. Iar cea de a treia, cea mai consistentă, provine din știrile și faptele diverse consemnate în ziare. Zvonuri despre sfîrșitul lumii, eseul lui despre cum a ajuns comunismul la putere în România, poate fi citit și ca un roman nonficțional; istoricul lasă ușa deschisă prozatorului realist care plimbă o oglindă de-a lungul drumului străbătut de bucureșteni în acea perioadă*. (Cristian TEODORESCU)

Citește mai mult accesând următorul link:

***

DAN MIRCEA CIPARIU s-a născut la 7 septembrie 1972, în București. Este licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, editura Libra. În 2007, volumul său de poeme Tsunami, editura Brumar, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București.

În 2020, a primit titlul de doctor în filologie pentru lucrarea „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București. A predat cursuri de scriere creativă la Universitățile din Belgrad și Novi Sad, la Muzeul Național al Literaturii Române din București și în programele Centrului Cultural Arad, ale asociațiilor Euro CulturArt, Aluniș Art Center și ale Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER).

În 2022, publică volumul META VERS, cu 7 ilustrații de Mihai Zgondoiu, la Editura Vellant, carte distinsă cu Premiul Special al revistei Ficțiunea OPT M și cu Premiul Național pentru Poezie ”Vasile Voiculescu”.

În 2024, publică volumul Cartușeria, cu 7 ilustrații de Mihai Zgondoiu, Editura Vellant.

FLORIN IARU (Râpă) s-a născut la 24 mai 1954, în București și este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei optzeciste.. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Profesor la Galați și la Bulbucata, până în 1982, a devenit redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 a fost redactor la publicația „Cotidianul”. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista „Luminița”. Devine membru al Cenaclului de luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său „Cîntece de trecut strada” se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului „Aer cu diamante”, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan. A fost vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat şi a prezentat emisiuni de cultură la postul naţional de televiziune şi la TVR Cultural. Face parte din echipa redacţională a săptămînalului Caţavencii. Alte volume: La cea mai înaltă ficţiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc şi-mi pare rău(Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beţie(volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de Bucureşti (2011, 2015) şi o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliţie (2016), iar în 2017 volumul ”Sânii verzi”. Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, Statele Unite, Rusia etc. În 2019, a publicat volumul de poezie ”Jos realitatea!”, Editura Paralela 45, volum care a primit Premiul AgentiadeCarte.ro.

CRISTIAN TEODORESCU s-a născut la Medgidia, în 1954. A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității din București. A început să scrie proză de la 14 ani, pentru revista Vînătorul și pescarul sportiv. A debutat editorial în antologia Desant ’83 (Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Românească (reeditat în 2005), urmat în 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeași editură. În 1991 publică la Editura Alex Faust repovestit băieților mei, Petre și Matei, apoi Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), Îngerul de la benzinărie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini și alte povestiri (Curtea Veche, 2005) și romanele Medgidia, orașul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), Șoseaua Virtuții • Cartea Cîinelui (Cartea Românească, 2015; Polirom, 2019), Cartea pisicii (în colaborare cu Mardale, roman, Polirom, 2017), București, marea speranță (Polirom, 2019), Tatăl meu la izolare (Polirom, 2021). A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă (1997) și Premiul pentru roman ale Uniunii Scriitorilor (2010), precum și alte premii ale unor ziare și reviste. În 2022, a primit Premiul revistei ”Observator cultural” pentru romanul ”Tatăl meu la izolare”. Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franța, Statele Unite, Muntenegru, Polonia și Ungaria.

MIHAI ZGONDOIU  (n. 1982) este artist, curator și galerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale. Între anii 2014-2021 predă la Universitatea Națională de Arte din București, iar din 2018 la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. De asemenea, Mihai a fost iniţiator şi coordonator al galeriei Atelier 030202 din București (2009 până în prezent), co-curator al galeriei geamMAT a Muzeului de Artă din Timișoara (2012 – 2014) și Co-Curator al proiectului „Atelier în tranziție” (2009-2013). A câștigat Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru „Artă în spațiul public” (2017), și Premiul JCE Contemporary Art Bienalle – selecția românească (2019). În 2018 a curatoriat expoziția „Urban Steps” la Muzeul Național de Artă Contemporană – București, iar în 2019 expozițiile „Young Blood” din Pavilionul Supercontemporan Art Safari- București și „Electrecord – Romania in vinyl covers” din cadrul Festivalului de Artă Europalia – Bruxelles. În practica sa artistică, oscilează cu lejeritate într-o arie largă de genuri și tehnici vizuale, de la desen, colaj și print experimental, la video-instalații, acțiuni-performance și intervenții urbane. Proiectele sale evocă un spirit critic (și autocritic după caz) față de clișeele de gândire din societatea actuală, parodiind falsele valori și icon-uri create de noile media prin diferite tipuri de propagandă fake news.Cele mai recente expoziții sunt: „Re-Conception”, Triennials of Extended Media, Pavilion Cvijeta Zuzoric, Belgrad (2019), “The Uslan International Woodcut Biennale”, Uslan (2019), “JCE Contemporary Art Bienalle”, The Belfry – Montrouge (2019), “Fragments”, BOZAR Centre for Fine Arts, Brussels (2019), “HIT” – Kanal Centre Pompidou, Brussels (2019), Bucharest Artworlds at The Wrong Biennale #4”, Rezidența Scena9, București (2020), Beyond other horizons, Palace of Culture / Art Museum, Iasi (2020), M.A.F.A.7(Media Art Festival Arad), Kinema Ikon, Art Museum – Arad (2020), Bucharest School, Art Safari Contemporary Art Pavilion, Bucharest (2020), Clubul sportiv al artelor, Muzeul de Artă Recentă, București (2021), Puls 20, Kunsthalle Bega, Timișoara (2021), Omul aproximativ 3.0, Kunsthalle Bega, Timișoara (2022).