Romanul Măștile fricii, de Camelia Cavadia, este o explorare profundă a psihicului uman, o mărturie a impactului distructiv al rănilor emoționale nerezolvate asupra relațiilor personale, în special în cadrul familiei, descriind modul în care frica, anxietatea și suferința ascunsă pot izola indivizii unii de alții. Personajele principale sunt copleșite de traume din trecut, care continuă să le bântuie viața și poartă măști emoționale pentru a se proteja de durerea cu care nu pot – sau nu doresc – să se confrunte direct.
Când copilăria este marcată de răni emoționale, ele ne urmăresc toată viața fiindcă trecerea timpului nu vindecă problemele acumulate în primii ani ai existenței noastre. Dacă nu le conștientizăm și nu le vindecăm, le putem transmite din generație în generație. Fiecare dintre noi își dezvoltă în copilărie, involuntar și inconștient,niște strategii – moduri de a ne comporta, moduri de a gândi, moduri de a fi în contact cu propriile emoții – care ne ajută să ne adaptăm și să funcționăm în relația cu cei din jur. Aceste strategii sunt asemenea unor măști pe care le folosim atunci când ne dăm seama că deranjăm lumea adulților dacă vrem să fim noi înșine. Măștile ne protejează, ne ajută să devenim ceea ce vor ceilalți, dar, în același timp, ne îndepărtează de cine suntem noi cu adevărat. Comportamentele toxice pe care ni le identificăm ulterior la vârste adulte sunt, de fapt, aceste strategii de supraviețuire pe care le-am dezvoltat din copilările și care ne-au ajutat cândva. Experiențele din copilărie ne urmăresc existența la vârsta adultă, iar cele negative nu doar că ne afectează calitatea vieții, dar pot influența și modul în care interacționăm cu propriii copii, fiindcă vom avea tendința de a-i trata în același mod în care părinții noștri ne-au tratat pe noi.
Nu putem schimba trecutul și nici pe cei din trecutul nostru. Ce putem face, însă, este să începem să trăim mai conectați la mediul și la contextul prezent. Acest proces începe pentru unii dintre noi spontan, odată cu constatarea că nu este bine ce ni se întâmplă și, ca urmare, cu luarea conștientă a deciziei de a trăi diferit. Alții au șansa de a întâlni oameni minunați, care le oferă încredere și siguranță și, atunci, ușor-ușor, încep să-și dea voie să fie ei înșiși.
Ema, Sofia și David – personajele principale din Măștile fricii – pot și ei să decidă cine vor să fie, dar fiecare dintre cei trei frați ajunge să poartă o mască, îndepărtându-se unul de celălalt din cauza propriilor suferințe ascunse, de care simt că nu mai pot scăpa. Toate acestea se întâmplă pentru că în copilărie nu s-au avut decât unul pe altul, iar apoi, oricât au încercat, nu s-au putut agăța cu adevărat de un lucru stabil care să-i scoată definitiv la liman, la sănătate psihică și normalitate. Ema decide să nu-și mai amintească traumele copilăriei. Ce a fost greu a trecut. De ce să-și aducă aminte de zilele când tata era mort de beat și îi agresa cu bestialitate pe toți? David, fratele mai mare, este ajuns, la rândul lui, de urmele trecutului. Nici Sofia nu este scutită de nesiguranțele pe care le aduce cu sine un trai sub semnul suferințelor ascunse. Cei trei au toate datele pentru a fi fericiți, dar tatăl monstruos continuă să zacă înăuntrul lor și, de acolo, să le modeleze prezentul.
Camelia Cavadia folosește o abordare introspectivă, cufundându-se adânc în gândurile și în emoțiile personajelor sale, permițând cititorilor să le înțeleagă temerile, anxietatea și impactul persistent al traumelor din copilărie. Stilul este deopotrivă poetic și intens psihologic. Limbajul este meditativ și plin de imagini puternice.
Cristina POTERĂȘOIU
„Un roman frumos și trist, dur și sensibil deopotrivă, o mărturie impresionantă despre părinți și copii și frica teribilă care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioară, bucuria vieții, tot ce e mai frumos în oameni.” – Radu Găvan
Măștile fricii, Editura Trei, 240 pagini, 2016
Camelia Cavadia este licențiată în filosofie și jurnalism. A lucrat 22 de ani în televiziune (Pro TV și Antena1), iar din 2017 este cofondator al Agenției de Comunicare „Fabrica de PR”. A debutat în literatură în 2015, la Editura Trei, cu volumul Vina, care avea să fie desemnat cel mai bun roman de debut la „Festival du Premier Roman” de la Chambéry (Franța), un an mai târziu. În 2016, i-a apărut cel de-al doilea roman, Măștile fricii, lansat ulterior și în Marea Britanie, iar în 2018 romanul Purgatoriul îngerilor.
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător. A scris, coordonat și implementat trei proiecte câștigătoare în cadrul programului de traduceri literare Europa Creativă al Uniunii Europene (2018-2023). A fost Director Executiv al Asociației Editorilor din România. A scris numeroase articole în publicații literare. În prezent, este Director de Program la Editura Ars Libri. Este membru al Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor OPERA SCRISĂ.RO.
