Poeta și actrița Ioana Crăciunescu a oferit publicului de la Black Habbit (Calea Griviței, nr. 77) un recital de poveste la a cincea secvență a proiectului Vin. Intimitate. Poezie, în cadrul UNDERCLOUD 2024. ”În mine se zbate și astă-seară această incomodă luptă între a fi tu sau a fi altcineva. Sinceritatea nu are neapărat ordine de promovare. Sinceritatea pare deseori desuetă sau penibilă. Vă rog să-mi acceptați sinceritatea din această seară și să vă citesc întâmplător ceva din biografia mea, pentru că nu se poate scrie decât din ceea ce simți, din ceea ce vrei să fii, din ceea ce poate vei deveni și niciodată nu cunoști drumul.”, a mărturisit Ioana Crăciunescu.
În fiecare seară, până duminică, 8 septembrie 2024, între orele 20.00 – 21.00, spectatorii pot rezona cu poeziile citite de 7 poeți români contemporani – Ligia Keșișian (luni, 2 septembrie 2024), Iulian Tănase (marți, 3 septembrie 2024), Cosmin Perța (miercuri, 4 septembrie 2024), Florin Iaru (joi, 5 septembrie 2024), Ioana Crăciunescu (vineri, 6 septembrie 2024), Dan Mircea Cipariu (sâmbătă, 7 septembrie 2024) și Rozana Mihalache (duminică, 8 septembrie 2024). Amfitrionii proiectului V.I.P. – Vin. Intimitate. Poezie sunt Chris Simion – Mercurian și Dan Mircea Cipariu.
Evenimentul a fost deschis de Dan Mircea Cipariu: ”O seară fastuoasă! – vă spune Dan Mircea Cipariu, în a cincea secvență a proiectului Vin. Intimitate. Poezie ce are loc în cadrul proiectului UNDERCLOUD, un proiect inițiat de buna noastră prietenă Chris Simion – Mercurian. Am început luni cu o poetă care a câștigat Premiul Tânărul scriitor al anului 2023, Ligia Keșișian, pentru o carte care apărut la Casa de editură Max Blecher, Anul tigrului de apă. Pe urmă, pe 3 septembrie, am avut o lectură din Iubitafizica lui Iulian Tănase. Întâmplarea, fiica vitregă a destinului, cum ar fi spus Caragiale, face ca pe 3 septembrie Iulian Tănase să fi împlinit o vârstă cu un an mai mică decât mine. Și el a citit ceva minunat, a început cu un poem care s-a chemat Adora. Adora, fiica lui, fiind chiar de față. Miercuri a fost Cosmin Perța, joi a fost minunatul Florin Iaru, care ne-a purtat prin istorii literare de la școala literară din anii proletcultismului, până la școlile de scriere creativă de astăzi.
Câteva dintre cărțile Ioanei Crăciunescu au legătură cu imaginarul bucureștean, dacă e să mă gândesc, la o repede ochire, la Piața Chibrit, sau Mon General, sau mai recentul și premiatul volum al ei, Chit sau dublu, apărut la editura Charmides, o carte care a luat premiul APLER. Ea a colaborat la două dintre aceste volume, la Mon General și la Piața Chibrit, cu unul dintre cei mai importanți artiști vizuali și poate cel mai important grafician al României, e vorba de maestrul Mircia Dumitrescu.
Suntem în a cincea secvență a proiectului Vin. Intimitate. Poezie și am ținut tare mult să fie Ioana Crăciunescu invitata noastră, pentru că ea este o poetă de primă mână. Asta ar trebui să vadă și criticii literari de astăzi, pentru că mulți o trimit doar spre filmografia sa strălucită, de la filmele ei cu mari regizori români, până la spectacolele de teatru din anii 80 sau după plecarea ei în Franța. După cum bine știți, ea are cetățenie dublă, în Franța și România. Ea a jucat la câteva dintre cele mai importante teatre din Franța, La Cartoucherie, de exemplu. Spun de La Cartoucherie pentru că astăzi am primit cartea pe care o voi lansa mâine, Cartușeria, și poemul care dă titlul acestei cărți, Cartușeria, este dedicat Ioanei Crăciunescu. Așadar, mulți au expediat această calitate a ei de poetă în filmografia ei sau în spectacole de teatru și încerc într-un fel să acopăr această nedreptate de receptare critică care i se face Ioanei Crăciunescu, pentru că ea este o mare și importantă poetă a generației 70.”
Ioana Crăciunescu: ”Fiind vorba de o formă de seară omagială, pentru că mi s-a dat voie să citesc 30 de minute, mi-am dat seama că sunt incapabilă să citesc 30 de minute din sufletul și trăirile mele și am zis că o să vă și vorbesc despre cei care m-au format, nu ca scriitor, ci m-au format ca încredere în mine. Deci nu voi citi din cărți în ordinea editărilor, ci doar în ordinea importanței oamenilor care m-au încurajat să devin scriitor. Familia mea a fost o familie simplă, născută din oameni care nu aveau cărți în bibliotecă. Tatăl meu avea o singură carte, poeziile lui Eminescu. Și când eram eu mică, pe la 5-6 ani, cum nu știa niciun basm, tata a citit poezia Melancolie, de Eminescu și până azi atâta mi-a rămas mie în creier, că Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,/ Prin care trece albă regina nopţii moartă, și de-atunci tot văd regina nopții trecând printre nori și nu mă mai opresc.
Și cred că dualitatea dintre scriitor și actriță a fost de fapt un război. Pentru că eram foarte complexată când eram mică, eram slabă, aveam nasul mare. Inclusiv la Institutul de Teatru, când am dat absolvența la clasă, am jucat un copil nefericit. Mă iubeau, să zic, regizorii care vedeau în mine altceva. Dar am rămas întotdeauna, ca și astă-seară, într-o bătălie care este inegală. Când am ales să fac teatru am vrut să scap de complexe, dar credeam că pot să spun ce cred eu. Și pe urmă am învățat că sunt o încadrare, o încadrare clară la cum ești plătit, prestator de servicii artistice.
Ion Mureșan, foarte bun poet viu, care-mi este și prieten a scris într-o carte, Oglinda aburită, ce înseamnă să fii scriitor de tren. În mine se zbate și astă-seară această incomodă luptă între a fi tu sau a fi altcineva. Sinceritatea nu are neapărat ordine de promovare. Sinceritatea pare deseori desuetă sau penibilă. Vă rog să-mi acceptați sinceritatea din această seară și să vă citesc întâmplător ceva din biografia mea, pentru că nu se poate scrie decât din ceea ce simți, din ceea ce vrei să fii, din ceea ce poate vei deveni și niciodată nu cunoști drumul.”
Ioana Crăciunescu a început lectura cu poezii din volumul ”Piața Chibrit” (”Șampanie”, ”Măndița”, ”Eram din sticlă”), a continuat cu poezii din volumele ”Mon General” și ”Chit sau dublu” și a încheiat cu poezia ”Paturi”.
Dan Mircea Cipariu: ”Mai am doar o singură provocare, nu mai am un singur dor, un unchi procuror, un tată doctor, și să știi că în fiecare seară am încheiat discuțiile făcând următoarea provocare. Am pornit de la o carte a unui foarte important filolog, lingvist și filozof român, Henry Wald, cartea se cheamă Ideea vine vorbind, și pe fiecare dintre invitați i-am pus să facă o altă înscenare, în sensul în care dacă ideea vine vorbind, poezia vine cum? Iulian Tănase a spus poezia vine dansând, Cosmin Perța a spus că poezia vine mâncând, Florin Iaru aseară a spus ceva neașteptat, nimic la gerunziu, a spus că poezia vine și pleacă. Cum ai vedea tu această nouă recitire, poezia cum vine?
Ioana Crăciunescu: ”Poezia vine, pleacă din tine, nu din mine”
Dan Mircea Cipariu: ”Foarte frumos, Ioana Crăciunescu. Acuma noi o să mai stăm puțin și o să mai cimentăm relații de la un pahar de vin oferit de sponsorul nostru Sâmburești.”
Tudor VOICU
Fotografii de Mihaela PETRE
IOANA CRĂCIUNESCU este actriţă de teatru şi cinema şi poetă. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureşti şi a devenit actriţă a Teatrului Nottara. A publicat volumele: “Duminica absent”, Cartea Românească, București, 1980; “Supa de ceapă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; “Iarna clinic”, Cartea Românească, București, 1983; “Mașinăria cu aburi”, Editura Eminescu, București, 1984; “Creștet și gheare”, Cartea Românească, București, 1998; ”Supa de ceapă / Soupe à l’oignon”, Editura Brumar, Timișoara, 2007; “Mon general”, Editura Tracus Arte, 2017, ”Piața Chibrit”, Editura Charmides, 2017. În 2021, a publicat volumul de poezie ”Chit sau dublu”, Editura Charmides, care a primit Premiul APLER -Cartea de Poezie a anuui 2021. Filmografie: Actorul și sălbaticii (1975); Artista, dolarii și ardelenii (1980). Ioana Crăciunescu a jucat în producțiile Pullman paradis (1995), Mensonge (1993), Quelque part vers Conakry (1992), Întâmplări cu Alexandra (1989), Duminica în familie (1987), Să-ți vorbesc despre mine (1987), Femeia din Ursa Mare (1982), La capătul liniei (1982), De ce trag clopotele, Mitică? (1981), Ion: Blestemul pamântului, blestemul iubirii (1979), Ediție specială (1978).
Festivalul de Teatru Independent UNDERCLOUD este organizat de Fundația Calea Griviței în parteneriat cu Ministerul Culturii, Primăria Sectorului 1 București și ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. UNDERCLOUD este primul festival de teatru independent din România și se desfășoară anual în București din 2008. Festivalul se definește prin provocare și calitate și adună la un loc cele mai bune spectacole independente din stagiunea curentă. Inițiat de Chris Simion – Mercurian, promotoare a mișcării de teatru independent din România din 1999, festivalul se descrie ca fiind viu, curajos, curios, un festival care te scoate din zona de confort, care te surprinde, care nu se repetă. Scopul principal al festivalului este de a promova teatrul independent, de a susține artiștii emergenți și consacrați și de a oferi publicului acces la producții inovatoare și provocatoare.
Producători: Fundația Calea Griviței și Asociația UNDERCLOUD
Realizat cu sprijinul Primăriei Sectorului I și Ministerului Culturii
În parteneriat cu Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Cartierul Creativ
Spații partenere: UNARTE, Muzeul Național al Literaturii Române, Teatrul Dramaturgilor Români, J`aiBistrot, Black Habit
Parteneri principali: George. Primul Banking Inteligent, Visa
Parteneri: Aqua Carpatica, Persil, Kasper, Tzuca și Asociații, Gavrilă și Asociații, Theatrum
Partener media principal: Rock FM
Parteneri media: Euromedia, B365, Ziarul Metropolis, HAPP.RO, IQAds, Liternet, Cult-Ura, Agenția de Carte, The Institute