Ambasada Cuba, Ambasada Mexic și Ambasada Peru în România în colaborare cu Institutul Cervantes din București organizează, în perioada 12-14 februarie 2024, un program amplu de evenimente menit să celebreze includerea bolero-ului și a ceviche-ului în Lista reprezentativă a patrimoniul cultural imaterial al umanității UNESCO.
Seria de evenimente va debuta luni, 12 februarie, de la ora 19.00, cu un moment muzical de bolero susținut de grupul The Cuban Project (Alexander Himely Benavides – percuție și voce, Omar Secada – percuție și voce, Harvis Cuni Padron – trompetă și voce), urmat de preparare și degustare de ceviche peruan. Pentru serile de 13 și 14 februarie, organizatorii le propun iubitorilor culturilor din America Latină și Caraibe din capitală proiecția a două filme care explorează universul muzical al boleroului.
Pe data de 13 februarie, de la ora 19.00, va fi proiectat documentarul El último bolero de Raúl López Echeverría (Mexic, 2011), film care urmărește viața unui grup de muzicieni profesioniști pensionari care încearcă să organizeze un ultim concert pentru a retrăi pasiunea pe care o împărtășesc cu publicul. Sunt muzicieni care trăiesc din amintirile și anecdotele vieții lor profesionale. Cu toții au fost purtati prin lume de un alt mod de a înțelege muzica si, deși unii dintre ei nu o recunosc, fac parte din memoria artistică a orașului lor. În încercarea de a retrăi gloria trecută, Juan, un fan entuziast al boleroului, a lansat ideea de a organiza un concert public.
În seara zilei de 14 februarie, tot de la ora 19.00, va fi proiectat lungmetrajul musical de ficțiune El Benny de Jorge Luis Sánchez (Cuba, 2006), bazat pe viața lui Benny Moré. El Benny cuprinde cariera lui Moré de la mijlocul anilor ’40 până la moartea sa prematură, la începutul anilor ‘60, la vârsta de 44 de ani. Filmul se concentrează pe o perioadă de la începutul anilor ‘50, când Moré părăsește Mexicul și își înființează propria „Banda Gigante” în Cuba.
Accesul publicului la evenimente este gratuit, dar se face pe bază de rezervare printr-un mesaj trimis către cultbuc@cervantes.es, până luni, 12 februarie, ora 12.00 (rezervarea devine valabilă după primirea confirmării în scris).
Înscrierea ceviche-ului pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a fost posibilă după ani de eforturi susținute ale guvernului peruvian. Includerea acestei expresii a bucătăriei tradiționale peruviene este o recunoaștere a obiceiurilor, cunoștințelor, tehnicilor, instrumentelor, artefactelor și spațiilor culturale care sunt întruchipate într-un lanț valoric care integrează pescarii artizanali, fermierii, bucătarii – printre alții – de pe coasta peruviană, Anzi și regiunea Amazonului. Această expresie culturală, transmisă din generație în generație, are o tradiție istorică puternică. Există referiri directe asupra ei în perioada independenței și a întemeierii Republicii în secolul al XIX-lea, în cronici, precum și în literatură și muzică. Chiar și cele mai vechi civilizații din Peru, precum Caral, Moche și Chimú, au avut ca bază în alimentația lor peștele, sarea și ardeiul iute, ingrediente folosite la prepararea acestui fel de mâncare emblematic.
Includerea boleroului pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este un efort conjugat al guvernelor cubanez și mexican. Boleroul reprezintă o parte vitală a cântecului sentimental latino-american, cu un caracter liric puternic, adânc înrădăcinat în Cuba și Mexic. El combină limbajul folosit în poezia europeană cu ritmurile africane și cu sentimentele popoarelor native din America. Versurile boleroului fac aluzie la viața de zi cu zi, iar cântecele sunt interpretate într-o varietate de spații, de la locuințe private la spații publice și mari săli de concerte, precum și în festivaluri , ori ca serenade. Practica se transmite, în general, în cadrul familiilor, prin tradiție orală și imitație. Cercetătorii și cadrele universitare (cum ar fi istoricii, muzicologii și operatorii culturali) contribuie, de asemenea, la transmiterea ei. În prezent, continuă să se compună noi forme de bolero, iar versurile și muzica lasă loc unui dialog în continuă evoluție cu tradiția celor două țări. Prestigiul obținut de bolero și însușirea sa de către diferite sectoare ale populației au dus la extinderea sa în alte părți ale Americii Latine și ale Caraibelor, dar și în alte țări vorbitoare de limbă spaniolă. Fiind un simbol cultural puternic pentru societățile cubaneză și mexicană, în special în zonele urbane, a servit ca mijloc de exprimare a emoțiilor și sentimentelor.
