Suferința îndeplinește o varietate de funcții în viața unei ființe umane. Ea poate provoca o degradare a personalității sau poate favoriza o dezvoltare a personalității. Sigmund Freud a privit cultura ca o sursă de suferință, iar comportamentaliștii au considerat că nu este nevoie de o analiză a experienței interioare a omului. Schimbarea radicală a viziunii asupra suferinței a fost produsă în lucrările lui Viktor Frankl, care credea că a fi om înseamnă a suferi. Teoria suferinței a lui Max Scheler sugerează că acest sentiment are un scop, iar fiecare individ are sarcina de a găsi motivul propriei suferințe. Problema psihologică elementară, întâlnită în suferință, este aceea de a da suferinței un sens.
Regizoarea Carmen Lidia Vidu prezintă pe scena Teatrului Odeon din București un spectacol, al cărui scenariu îl și semnează, despre suferințele pe care ne este tare greu să le dezvăluim celorlalți, de teamă că nu vom fi înțeleși și că vom fi judecați.
„Îmi doresc să fiu sincer și să pot spune că am schizofrenie, iar oamenii să înțeleagă”, spune unul dintre personaje, interpretat de Niko Becker. ”Simt atașament față de boală pentru că simt că este singurul lucru pe care îl am”.
Sentimentele de vinovăție, rușine, frică, rana de abandon și modalitățile prin care învățăm să ne mulăm pe ceea ce se așteaptă de la noi, toate acestea vin să completeze tabloul suferinței umane. Textele adaptate de Carmen Lidia Vidu, apărute în genrevista.ro, ne fac să înțelegem de ce facem ceea ce facem, ne întorc la propria copilărie și la propriile suferințe, căci fiecare dintre noi avem amintiri dureroase pe care, de cele mai multe ori, le ținem bine închise acolo undeva în minte, în suflet.
Actorii oferă personaje atât de vii încât este aproape imposibil să nu simți furnicături pe șira spinării sau să nu lăcrimezi.
Actrița Ruxandra Maniu dă viață textului Patriciei Cîrtog despre experiența tulburărilor de alimentație. ”La o masă de prânz, mama îmi spune că ar trebui să am grijă la ce mănânc. Îmi atrage atenția că am luat în greutate și îmi spune că, dacă am ambiție, voi reuși să dau jos câteva kilograme. Mă pufnește plânsul. Urmează să țin prima mea dietă”.
Actrițele Ioana Mărcoiu, Sabrina Iașchevici, Nicoleta Lefter aduc în scenă răni de abandon, de nedreptate.
”Părinții mei stau de vorbă lângă piața Doina. Ia-ți-o, spune mama, împingându-mă către tata. Nu mai știu ce au vorbit până la întrebarea: La cine vrei să rămâi?. Mâna mamei e ca un clește. La tata, răspund.”, text de Mădălina Aldescu, interpretat de Ioana Mărcoiu.
”Îmi găsesc liniștea în mirosul de tămâie și de lumânări de ceară de albine”, spune personajul interpretat de Eduard Trifa.
Textul Oliviei Bunescu, adaptat de Carmen Lidia Vidu și interpretat de actrița Mădălina Ciotea, vorbește despre hărțuireși agresiune sexuală.
Teme profunde despre suferințe omenești pe care de cele mai multe ori le trăim în tăcere, chiar și astăzi, când sursele informaționale ne-ar putea ghida către curaj și asumare.
Finalul spectacolului, la fel de emoționant. Pe scenă, o inimă mare peste care cad fulgi de zăpadă, imaginea vine și ne invită să privim măcar puțin la propriile inimi și la ale celorlalți.
Apariția video a renumitului doctor Gabor Maté completează întregul tablou al ”Sentimentului fragil al speranței”.
”Nimeni nu e nebun, nici tu nu ești nebun…. Diagnosticele nu explică nimic, vorbesc despre lucruri…”
”E o posibilitate de a deveni tu însuți, de a deveni puternic, chiar acum în acest moment. Acesta este răspunsul meu la titlul spectacolului”, Gabor Maté.
***
SENTIMENTUL FRAGIL AL SPERANȚEI
texte adaptate din “Gen, revistă”
Texte adaptate după: Marina Cebanu, Elena Zah, Patricia Cîrtog , Octavia Bortișcă, Olivia Bunescu, Denisa Harbuz, Mădălina Aldescu
Cu: Sabrina Iașchevici, Niko Becker, Eduard Trifa, Mădălina Ciotea, Ruxandra Maniu, Nicoleta Lefter, Ioana Mărcoiu
Scenariul și regia Carmen Lidia Vidu
Scenografie Adrian Damian
Muzica Mihai Dobre
Ilustrații și video-design Ioana Ilaș Bodale
Costume Olivia Stoica
Apariție video: Dr. Gabor Maté
Grafica afiș Dan Perjovschi
Simona IONIȚĂ