Maria Balabas, realizatoarea emisiunii Dimineața Crossover de la Radio România Cultural, participă la atelierele creative dedicate elevilor din cadrul proiectului inovator ”Sunete în mișcare”, din cinci sate din județul Vâlcea. Între 23 și 27 octombrie 2023, Oana Ivașcu (muziciană și inițiatoarea proiectului ”Sunete în Mișcare”), Maria Balabaș (jurnalistă radio și muziciană) și Daniel Ivașcu (muzician și artist vizual) vor susține copiii să își descopere propria sensibilitate, folosind înregistrarea și ascultarea mediului înconjurător, compoziția spontană și compoziția cu elemente înregistrate, muzica fiind înțeleasă ca practică și ca formă universală de expresie umană.
Maria Balabaș este om de radio și muziciană. Moderează “Dimineața crossover” la Radio România Cultural, unde s-a implicat și în dezvoltarea a numeroase proiecte dedicate inovației sonore. A primit nominalizări la Prix Europa, Prix Italia, Grand Prix Nova și a primit premiul Semi Silent. A inițiat grupuri muzicale inspirate de tehnici de improvizație. Studiază și practică forme exploratorii de plimbări sonore.
Anamaria Spătaru a purtat un dialog cu Maria Balabaș despre proiectului inovator ”Sunete în mișcare”
Anamaria Spătaru: –Spui despre proiectul “Sunete în mișcare” că este unul inovativ. Care este de fapt ideea de la care a pornit și care sunt elementele noi, inedite pe care le aduce?
Maria Balabaș:- ”Sunete în mișcare” este un proiect imaginat de Oana și de Daniel Ivașcu și este una dintre puținele inițiative din România care pune interesul pentru sunet în prim plan, prin două coordonate esențiale și prea puțin explorate, anume compoziția cu sunete din realitatea imediată și educația muzicală în mediul rural.
Anamaria Spătaru: -Echipa proiectului a parcurs vara aceasta niște etape de cercetare și creație. În ce au constat acestea în ceea ce te privește?
Maria Balabaș:- Fiecare dintre noi a căutat un mod personal de a relaționa creativ cu spațiul în care trăiește sau cu diferite atmosfere sau narațiuni sonore care i-au captat atenția. Eu, de exemplu, am ales pentru cele două compoziții ale mele să las copiii să vorbească în locul meu, prin două înregistrări care mă uimesc necontenit prin poezia lor naturală. Una dintre ele este făcută în satul în care locuim, iar cealaltă la Timișoara într-un atelier ad hoc de radio. Pornind de la vocile copiilor am construit un mic univers sonor propriu, într-una dintre piese adăugând o temă cântată la pian care urmărește vocea fetei în timp ce silabisește, iar în cealaltă adăugând mai mult din atmosfera orașului, compunând cu sunete înregistrate în timpul plimbărilor sonore pe care le-am făcut acolo.
Anamaria Spătaru: -Cum v-ați gândit să interacționați cu copii de la sate? Ce fel de activități le veți propune?
Maria Balabaș: –Singura diferență dintre copiii de la sat și cei de la oraș este accesul mai facil la informație și la educație bune. Altfel, copiii sunt extraordinari oriunde. În ultimii ani am început să-mi dezvolt un stil propriu de a lucra muzical cu copiii, mizând chiar pe creativitatea și instinctul lor muzical. Așa că vom cânta pur și simplu împreună, improvizând, pentru că atunci când copiii sunt puși în situația de a face muzică ei chiar fac. O altă parte a atelierului e aceea de compoziție spontană înregistrată, metodă prin care încerc să-i fac pe copii să descopere minunile programelor de muzică și ale suprapunerilor dintre sunete înregistrate sau cântate chiar de ei.
Anamaria Spătaru: -În această etapă a proiectului veți merge în cinci școli din județul Vâlcea. Care a fost criteriul după care ați ales zona și unitățile de învățământ?
Maria Balabaș: Oana și Daniel Ivașcu sunt responsabili de aceste alegeri, ei deja lucrează într-un proiect mai mare numit ”Colind Malaia! Explorare creativă pe Valea Lotrului” și cunoșteau bine zona. Din interacțiunile lor cu școlile din zonă a apărut și ideea unor ateliere extinse la care sunt bucuroasă că m-au invitat și pe mine să particip.
Anamaria Spătaru: -Crezi ca programa școlară trebuie suplinită mai des cu astfel de activități?
Maria Balabaș: –Da! Aș vrea ca pe viitor să-mi dezvolt aceste idei de ateliere muzicale într-un program mai organizat, poate cu exerciții clare, prin intermediul cărora să devină mai ușoară intrarea în domeniul sunetului, al muzicii pe care o faci tu însuți. Cred că e nevoie ca noi toți să re-învățăm să fim ființe active în domeniul sunetului, nu doar să așteptăm ceea ce ni se dă, ceea ce alții consideră că e muzică bună. Muzica bună poate fi exact aceea pe care o faci tu, fără să se alinieze unor standarde pre-definite.Muzica bună este acel limbaj pe care îl avem înăuntrul nostru și pe care îl putem exprima dacă ni se oferă ocazia. Iar copiilor cred că aceste ocazii de creativitate, de libertate, le sunt foarte necesare.
Anamaria Spătaru: -Din ceea ce observi în interacțiunile tale cu tineri și copii, se acordă atenție în școli educației muzicale?
Maria Balabaș: –Nu am o experiență atât de bogată ca să răspund acestei întrebări precis. Știu doar că eu vin din sistemul de educație muzicală clasică, acolo unde se acordă atenție mare tehnicii și teoriei muzicale, dar eu simțeam o mare ruptură între ceea ce învățam la școală și lumea în sine. Teoreticieni ai practicilor culturale sonore vorbesc despre imposibilitatea noastră de a asculta lumea pentru că nu mai găsim nimic de folos în ea, nimic în care să ne recunoaștem, nimic de valoare. Și-atunci, căutăm să ne rupem de realitate prin muzică la căști, prin restrângerea audițiilor noastre doar la ceea ce cunoaștem deja. Ce susțin eu ar fi ca, mai mult decât educația muzicală propriu-zisă, să reușim ca societate să dedicăm timp modului în care ascultăm lumea, iar școlile ar fi un loc excelent pentru acest început.
Anamaria Spătaru: -Te-ai mutat într-o zonă rurală și ai făcut acolo ateliere de lectură, teatru, muzică cu copiii din zonă. Cât de receptivi sunt copiii de la sat și cum se raportează ei la muzică și artă în general față de cei de la oraș?
Maria Balabaș: –Pe copiii de la sat trebuie să-i smulgi de la treburile lor practice, de la oi, de la tăiatul lemnelor, de la ajutorul dat prin casă; trebuie să-i convingi să vină la o oră precisă, deși motivul e foarte vag (citim împreună, ha ha); este un fel de apatie pe care mi-o explic mai degrabă ca incapacitate de a înțelege activități care nu au legătură cu cotidianul lor, pentru că viețile lor nu le permit altceva. Altfel, în momentele pe care am reușit să le petrec cu ei, să-i fac să fie prezenți împreună cu mine în muzică sau în lectură, sunt minunați. Oricum, satul nostru are acces la internet nelimitat, iar ei stau pe tiktok deja, aia e viața, acolo e muzica; e dificil să-i faci să înțeleagă cât de frumoși și de creativi sunt chiar ei, cât de importanți ar putea fi pentru o lume întreagă.
Anamaria Spătaru: -Care va fi următoarea etapă a proiectului și cui va fi adresată?
Maria Balabaș: –După atelierele din sate vor urma două întâlniri cu publicul pentru a prezenta creațiile noastre și a discuta despre ce înseamnă să compui cu sunete din realitatea imediată, ce tip de estetică ia naștere astfel. Așa că vă așteptăm joi, 2 noiembrie 2023, la Centrul Multicultural al Universității „Transilvania” din Brașov, și sâmbătă, 4 noiembrie 2023, în Sala „Constantin Silvestri” a Universității Naționale de Muzică București. Partea aceasta a proiectului este dedicată publicului curios, care își dorește să cunoască artiști contemporani, să descopere creații audio-vizuale noi, să își ofere un moment de reflexie asupra sunetului propriei vieți.