O seară fastuoasă dedicată muzicii, poeţilor şi poeziei s-a împlinit în oraşul de la mila 80 a Dunării… În „limba poeticească” şi pe muzichie marca Mike Godoroja & Blue Spirit, featuring poetul Dan Mircea Cipariu, poeţi şi iubitori de poezie au sărbătorit, au cântat, au reinventat clinchet de pahare şi de linguriţe dedate la dulcegării (şi în seara de 21 martie nu au fost dulceţuri oarecare: nu mai puţin de 10 torturi au ieşit în lume, purtând pe copertele lor câte un poem aparţinând câte unui poet din cei zece participanţi la acest proiect experiment, la primul şi ultimul lor bal), fluturaşilor de prin stomac li s-a dat ceea ce este al lor, ca şi improvizaţiei imperiale de care numai nişte artişti adevăraţi pot fi mândri…
Mai clar şi mai prozaic (Şi prozaicului, şi Materiei plângând – imaginaţi-vă Materia suferind de complexele Bărbatului la 30x2x2 ş.a.m.d.! – li s-au dat câte un pahar de şampanie poeticească!),10 torturi realizate de cofetăria şi patiseria “Chip şi Dale” au fost inscripţionate cu 10 poeme scrise de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite: Dan Mircea Cipariu, Traian T.Coşovei, Gellu Dorian, Şerban Foarţă, Bogdan O. Popescu, Andra Rotaru, a.g. secară, Robert Şerban, George Vulturescu, Florina Zaharia.
Coordonatoarea proiectului, Florina Zaharia, inima tuturor torturilor din lume în această seară şi directorul Centrului Cultural Dunărea de Jos, Răzvan Avram, au deschis „balul”, lăsând apoi „regilor” Godoroja şi Cipariu Scena restaurantului Mercur, de unde fascinantul drum al show-ului către inima spectatorului a pornit de la premisa „Cine are nevoie de poezie?” Dialogul savuros al celor doi (despre România poetică, despre România şoselelor – memorabil şoferul de basculantă având tatuat chipul lui Nichita Stănescu pe antebraţ!, şofer confundându-l pe Godoroja cu Ştefan Hruşcă -, despre ministrul finanţelor, cel mai mare creator de iluzii, despre amantele cuvintelor care suntem cu toţii, indiferent de sex, despre „Absolutul ucigaş”) a fost stins de ritmurile blues-urilor evergreen, cu intercalări ale epopeicului „poem matriţă” scris (şi interpretat fastuos, cum altfel?) de către Dan Mircea Cipariu…
Dansul quasifinal al serii (dintre o prinţesă şi un poet; personajele deja sunt legendare!) nu a fost umbrit nici măcar de hitul „blues poems”: „inima ta are ieşire la mare/ inima ta dă timidă din picioare”… După această seară, la celebrul vers 
„Toţi suntem puţini luaţi” trebuie menţionat şi adaosul „Am kakirici la cap”, spre amuzamentul nu numai celor încă trăitori ci şi a spiritelor unora dintre cei invocaţi duminică seara, zâmbitori dintre stele: Florian Pittiş, Cezar Ivănescu, James Brown, John Coltrane…
Dunărea, de peste drum de hotelul Mercur, confirma, după ce liniştea poeziei şi-a cerut drepturile, ceea ce Bob Dylan şi Pittiş ne şoptiseră de 
demult: Death is Not the End (Sfârşitul nu-i aici)…
