S-a stins, în ultimele ore ale anului 2022, Adam Puslojić, poetul și traducătorul „sârbo-valah” atât de legat de literatura (poezia) română. S-a născut în 11 martie 1943 într-un sat românesc de pe valea Timocului, iar antecesorii săi se numeau, de fapt, Pusloi. S-a ilustrat încă de la debut (prin 1963-64) ca traducător din Nichita Stănescu, care-i va deveni prieten apropiat (volumul nichitian „Belgradul în cinci prieteni” îi e dedicat în parte). A debutat ca poet în 1967, iar doi ani mai tîrziu i-a apărut un volum de traduceri din Marin Sorescu – alt poet familiar lui. A publicat, de-a lungul a cinci decenii, 16 volume de versuri și mai multe antologii – care rămân să fie mai bine asimilate; ele vădesc o evoluție stilistică spectaculoasă, debitoare, în mai mare măsură, tradiției poetice (moderne) românești decât celei sârbe. A fost, între altele, și animatorul unui curent de avangardă – „clocotrismul”, căruia i-a imprimat propriul tonus. Animator și ferment al relațiilor culturale româno-sârbești, a fost, de asemenea, un traducător prodigios din literatura română – mai mult: o prezență spectaculoasă, un personaj charismatic, cu barba și gesticulația sa de profet liric. Cu el dispare încă unul dintre ultimii reprezentanți ai „generației de aur”, creatoare de mitologie lirică. Un sufletist care a „ars” pentru poezie până la sfârșit, și a cărui efigie, atât de expresivă, va rămâne în conștiința noastră publică. (Paul CERNAT)
Adam a fost un constructor de punți și de legături fără sfârșit între cele două neamuri : sârbă și română. L-am ascultat de nenumărate ori, i-am editat textele, l-am văzut în plină desfășurare a teatralității sale. O teatralitate trăită și nu făcută. Un autentic. Se va întâlni din perspectivă culturală, chiar instituțională, cu bunul său prieten Eugen Simion. Altfel își va petrece timpul veșniciei însoțit de Nichita Stănescu, Ion Caramitru și, probabil, vegheați de un administrator, Ioan Flora. Cu Adam nu s-a sfârșit o lume, ci, ca de fiecare dată când pleacă un prieten pe care îl credeai veșnic, se termină o durată. A mea. Mulțumesc Adam pentru ceea ce ai făcut în relațiile româno-sârbe, pentru literatura română în sârbă, pentru frățietatea antologică pe care ai transmis-o și pentru că în octombrie, anul acesta, ne-am văzut la Belgrad, cu tine, Mircia Dumitrescu și alții. Nu știu ce vor spune alții, dar eu spun, dragă Adam, azi, că atunci când tu visai că ești român, erai deja. – a spus Ioan Cristescu, Directorul MNLR
Credite foto: www.ovidiubalint.ro