În mai multe intervenții publice, printre care și discuția purtată cu artistul vizual Mihai Zgondoiu pentru un număr tematic al revistei PropagArta dedicat NTF-urilor, am susținut faptul că noile tehnologii ale informației sunt și ar trebui să rămână doar un mijloc la îndemâna creatorului ori cercetătorului de opere artistice. Inteligența artificială poate produce un tip de operă după chipul și asemănarea unor algoritmi, dar, finalmente, nu poate fi creatoare de noi sensuri, de noi imagini poetice ori de noi limbaje. Creativitatea și comunicarea sinestezică sunt barierele de netrecut ale mașinilor de calcul creativ. Orice mijloc, fie că e vorba de contul pe o rețea de socializare, de cardul bancar sau de posibilitatea de a folosi un ”lanț” de criptare informatică prin care să urmărești o informație ori un ”conținut” informatizat, așa cum sunt NFT-urile, trebuie să rămână un mijloc. Atunci când mijlocul ne impune un sens, și nu invers, noi să dăm sens mijlocului, vinovat nu este mijlocul! NFT-urile, Inteligența Artificială, Metaversul sunt alte ”oglinzi” de ”înlănțuiri” numerice prin care ni se vinde mirajul unicității obiectelor, serviciilor și chiar al unor opere artistice ori mirajul multiplicării de sine. Creativitatea și comunicarea sensibilă și sinestezică nu pot fi serializate ori automatizate. Profesioniștii domeniilor artistice pot folosi aceste mijloace, dar nu pot fi înlocuiți de aceste mijloace! Creierul nostru este mai creativ decât orice mașină de calcul creativ! Iar meseriile viitorului apropiat, de la traducătorul și specialistul în emoticoane, până la creatorul de conținut virtual, vor avea nevoie de atuul creativității pentru a avea mai multă vizibilitate pe canalele virtuale.
Arta și opera ”originală” creată de mașinăriile de calcul creativ sunt doar proiecții de marketing neuronal sau, mai bine-zis, sunt șabloane deformate ori reformate de algoritmi. Certitudinile legate de NFT, de pildă, țin doar de ”trasabilitatea operei”, așa cum o afirmă și DEX: ”caracteristica unui sistem de asigurare a calității de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unei entități (produs, proces sau serviciu) prin identificări înregistrate”. Dacă e original, copie sau fals, asta ține de cel care introduce opera artistică pe o platformă virtuală sau în circuitul comerțului de artă. Și cu cât e mai atractivă financiar o marfă artistică, cu atât mai mult apar defecțiuni de atribuire, de expertiză, de evaluare ori de asigurare. Căci și NFT-urile ca și operele pe care le asigură și le vinde sunt făcute tot de oameni! Dar până la proba contrarie, ”arta originală” se află bine înlănțuită de marketingul și tehnologiile NFT-urilor
Practicile artistice de artă digitală și noile medii (virtual art, virtual reality art, gaming art, video art, print digital) pot propune experimente, intervenții și documentări artistice numai prin creativitatea artistului care folosește mijlocul. Niciodată invers!
NFT-urile țin mai degrabă de ultima verigă a lanțului financiar și consumerist, anume capitalizarea prin criptare informatică. Nu îi putem oferi acestui mediu de criptare și capitalizare, NFT-urile, valențele unei mișcări literare, artistice, vizuale, care să joace rolul de precursor de forme și formate literare, artistice, filosofice. Pur și simplu, pentru că e un mediu de criptare și capitalizare, iar ”noutatea” pe care o poate propune operelor artistice e legată doar de controlul asupra vânzărilor succesive ale unor opere artistice.
Am scris și eu un poem, nft (non-fungible token), pe care îl voi înregistra pe o platforma blockchain, încercând să pun în pagina virtualului un paradox atât de comun epocii noastre: manuscrisul de cerneală și hârtie devine o ”imagine numerică” bună de a fi vândută-cumpărată cu criptomonede. Cu alte cuvinte, conținutul fizic și cel poetic se virtualizează într-o imagine în spatele căreia există lanțurile numerice și lumea închisă (”cripto”) a minerilor de criptomonede. Doar că manuscrisul meu, slavă Domnului, ne e doar o imagine, ci e un poem despre eliberarea de sine!
NFT (non-fungible token)*
suntem
o singură imagine
în spații fără pereți
printre lanțuri
programe digitale
coduri de bare
posibilul
modelează remodelează
memoria limbajul
mai mult ca prezentul
oglinda noastră
cu minereuri egotice (erotice)
e fermecată tot mai mult
de gesturi și învelișuri cutremurate
intrăm în imagine
cu guri străine
cu narcotice
cu toată industria pierderii de sine
imaginea ascunde absența și absentul
noi în noi cu noi
modelăm
remodelăm
mai mult ca prezentul
Dan Mircea CIPARIU
*poem din volumul META VERS de Dan Mircea Cipariu, Editura Vellant, 2022, cu 7 desene de Mihai Zgondoiu