Dragostea, unul dintre cele mai profunde și intense sentimente umane, stârnește interesul nu numai artiștilor, ci și oamenilor de știință, care încearcă să îi înțeleagă mai bine mecanismele punând la bătaie toate instrumentele de cercetare ale neuroștiințelor, geneticii, psihologiei și fiziologiei. Anna Machin, cercetător la Departamentul de Psihologie Experimentală de la Oxford University, oferă în ”De ce iubim. Noua știință din spatele celor mai strânse relații dintre noi” informații mai mult decât surprinzătoare despre fenomenul iubirii. Nu mai puțin provocatoare sunt și temele de dezbatere ridicate de antropologul britanic. Cine va fi cel mai bun prieten al omului în deceniile următoare, pe măsură ce inteligența artificială se perfecționează tot mai mult și roboții intră în scenă? Vor fi câinii detronați din rolul pe care îl ocupă de milenii? Concluziile studiilor prezentate de Anna Machin în ”De ce iubim” lansează un interesant prilej de reflecție asupra lumii în care trăim.
Cine va avea grijă de bătrânii noștri? Sunt roboții o soluție?
Preponderent în Occident, deși situația este aceeași și în România, creșterea speranței de viață, scăderea natalității, austeritatea și distanța geografică față de rudele mai în vârstă a condus la o criză. Cine are grijă de cei mai vulnerabili membri ai societății, în condițiile în care nu există nici personal suficient și nici bani? Sunt roboții umanoizi o soluție potrivită? Intervievată de Anna Machin, dr. Marta Gácsi, cercetător al relațiilor sociale cu roboții și câinii, oferă cititorilor o temă de meditație despre un posibil viitor: „Cu cât mai bun ar fi robotul, cu atât ar fi nevoie de mai puțin contact uman, dar unde tragem linia? Deci există un robot perfect și nu mai e nevoie să merg în vizită la bunica de Crăciun? Robotul poate să arate ca mine și să aibă vocea mea! Și eu pot să mă duc să fac altceva”.
Studiile arată însă că oamenii au o atitudine de suspiciune, în unele cazuri chiar de disconfort extrem față de interacțiunea cu roboții în situații percepute ca intime. Este vorba despre așa-numita uncanny valley, „valea stranie”, o senzație de stranietate și chiar frică provocată de ființe apropiate de oameni, dar nu identice. „De aceea zombi sunt o idee înfiorătoare și un subiect bun pentru filmele de groază”, spune Anne Machin, oferind un exemplu concret al sensului conceputului uncanny valley. În plus, „îngrijirea este un comportament susținut de o arhitectură cognitivă și biofiziologică foarte complexă”, atrage atenția antropologul. Nu înseamnă doar oferirea unui ceai sau spălarea rufelor la mașină, ci presupune empatie, teoria minții, sincronicitate biocomportamentală, adică interacțiunea dintre minți, dar și la nivel emoțional, ceea care conferă calitate și farmec aparte vieții.
Pot fi roboții subiectul afecțiunii oamenilor?
În lumea viitorului, oamenii vor împărți planeta cu roboții mai mult sau mai puțin umanoizi. Aceștia au o serie de calități, care îi transformă în candidați ideali pentru o serie întreagă de activități. Nu se îmbolnăvesc, nu-și iau liber, nu fac grevă, lucrează 24 din 24 și 7 din 7, iar costurile de mentenanță și upgrade la un moment dat nu vor mai fi ridicate (cel puțin în comparație cu salariile oamenilor). În viitor, vor exista forme de iubire între oameni și roboți, cât de departe în intimitatea noastră vor ajunge aceștia? „Proiectanții viitorilor noștri companioni roboți vor avea de furcă până să ne convingă că avem nevoie de o relație de iubire cu un robot”, e de părere Anna Machin. Mai mult chiar, antropologul britanic susține că situația ridică probleme de natură etică: „Așadar, la fel ca în cazul multor forme de iubire din viitor, trebuie să ne punem niște întrebări etice. Trebuie să ne întrebăm: aș vrea ca bunica, fratele meu cu dizabilități sau copilul meu nounăscut să fie îngrijit de un robot? Iar dacă nu, cum ne asigurăm că nu se permite inteligenței artificiale ingerința în sferele cele mai intime ale vieților noastre domestice?”.
Câinele sau robotul? Cine va fi cel mai bun prieten al omului în deceniile următoare?
Roboții nu pot substitui compania altor oameni, interacțiunile interumane. Așa ceva este încă de neconceput arată studiile citate de Anna Machin în De ce iubim. În capitolul dedicat dragostei dintre prieteni, cercetătoarea ridică o problemă interesantă în ce privește prietenii omului cei cu patru lăbuțe. Va fi curând înlocuită prezența acestora cu cea a inteligenței artificiale? În deceniile următoare, nu foarte îndepărtate, va fi cel mai bun prieten al omului alcătuit din cabluri și metal? Spre deosebire de roboți, câinii nu au înfățișare umanoidă, nu vorbesc, nu au expresii faciale similare omului și, la nevoie, le este imposibil să aducă un pahar cu apă. Logic, balanța pare a favoriza inteligența artificială, dar situația „de pe teren” nu arată chiar așa. „Există roboți care cântă, care seamănă foarte tare cu oamenii, există roboți care merg, există roboți care sar, dar nu există robot capabil să funcționeze în situații de zi cu zi nici măcar la nivelul unui câine foarte, foarte prost”, spune dr. Marta Gácsi. În studiul din 2018 „E cazul să iubim roboții?”, expertul în comportament Veronika Konok întreabă în mod clar participanții la un sondaj dacă este posibil să iubim un robot de companie la fel de mult ca pe un câine, iar rezultatul este relevant: în proporție de 80%, oamenii consideră că este imposibil să iubești un robot la fel de mult ca pe-un câine, chiar dacă acesta din urmă ar fi încăpățânat și ar lătra continuu. Mai mult chiar, stăpânii de câini nu ar schimba patrupedul cu aceste defecte nici măcar cu o variantă canină perfectă. Multe bariere culturale trebuie depășite până când roboții să câștige un loc în inimile oamenilor. În acest moment, conform studiilor citate în De ce iubim, prietenii cu patru lăbuțe nu au de ce se teme. În proporție covârșitoare, oamenii preferă câinele unui robot, pentru că acesta din urmă „nu are emoții, personalitate sau individualitate și, lucrul cel mai nebulos din toate, nu are suflet”, notează Anna Machin în volumul apărut la Editura Trei.
