În ianuarie 2017, Adina Dinițoiu și Raul Popescu lansau platforma literară independentă Literomania. O platformă literară independentă și, mai ales, cu prestanță și spirit critic, de altfel o ”rara avis” în spațiul web românesc dominat de clientelism, sectarism ori consumerism. ”Literomania – afirmă Raul Popescu – era prima dintre platformele literare online din România care avea un format aparte, recognoscibil – cel de revistă săptămânală, cu rubrici recurente (când spun că a fost prima platformă de acest gen din România, nu mă refer, bineînțeles, și la site-urile care erau și sunt interfața online a unor reviste tipărite). După câțiva ani, au mai apărut și alte platforme literare online cu aceeași structură ca a noastră, însă cu echipe redacționale și de mentenanță mai mari. În cazul nostru, suntem doar două persoane care se ocupă de bunul mers al lucrurilor: Adina Dinițiou și cu mine. Literomania s-a dezvoltat de-a lungul celor cinci ani de existență – mai mulți colaboratori, mai multe rubrici și mai multe texte –, și în tot acest timp am reușit să păstrăm spiritul liber, independent, al platformei, în sensul că nu ne-am transformat într-o afacere sau într-o anexă a vreunei instituții (fie ea culturală sau nu). Literomania este în continuare o platformă literară independentă, condusă sau, mai bine spus, ghidată (și girată) de două persoane. Am încercat să oferim cât mai multă libertate, găzduind opinii diverse, autori cu stiluri diferite. Autorii români (…) au fost și sunt, zic eu, bine reprezentați prin cronicile noastre sau ale colaboratorilor noștri, dar și prin propriile lor texte. Am propus, de asemenea, dezbateri legate de temele zilei (teme legate, de exemplu, de canonul literar sau de valoarea actuală a esteticului în mediul cultural și universitar în special).”
Despre ”Literomania”, receptarea critică și gândirea critică pe un mediu atât de volatil cum este internetul, ”autonomia esteticului” ori cea mai mică piață de carte din Europa raportată la numărul populației, puteți citi în dialogul, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, purtat de Dan Mircea Cipariu cu editorii și scriitorii Adina Dinițoiu și Raul Popescu.
Dan Mircea Cipariu: -Din nefericire pentru piața media din România, există tot mai puține resurse media pentru prezentarea cărților, pentru promovarea autorilor români și, în general, pentru promovarea culturii române vii. În acest context, ce a însemnat pentru voi ca editori, Adina Dinițoiu și Raul Popescu, platforma literară independentă Literomania, platformă înființată acum 5 ani, în ianuarie 2017?
Adina Dinițoiu: Literomania este o platformă literară independentă (așa cum e precizat pe site încă de la început), pe care am lansat-o în ianuarie 2017. Îmi amintesc ziua, început de ianuarie – era o vineri în care a căzut prima ninsoare, superbă, în București (e o amintire puternică, mai ales că acum, de când au devenit vizibile efectele încălzirii globale, nu mai avem ninsoare în București!). Singurele noastre resurse pentru susținerea platformei au fost personale – la care se adaugă mici donații prin PayPal din partea cititorilor. Avem pe site opțiunea de a face donații – dar ele sunt sporadice, pentru că în România nu există obișnuința – din partea publicului – de a sprijini inițiativele culturale. În ce privește sectorul cultural, n-am avut niciodată sprijin financiar din această direcție.
Am înființat platforma într-o vreme când nu exista un asemenea tip de proiect în online. O revistă literară săptămânală, în format online, făcută cu profesionalism de către doi oameni care lucrează în domeniu (eu, personal, am o experiență de 15 ani în presa culturală, ca jurnalist cultural și redactor la revista „Observator cultural”, iar Raul are experiență de redactor în editură). Cinci ani reprezintă o cifră importantă pentru noi – fiindcă e o formă de recunoaștere a eforturilor noastre, făcute cu perseverență și pasiune, săptămână de săptămână. „O să scriem istorie literară” – așa îi spun eu adesea lui Raul, mai în glumă, mai în serios. Revoluția tehnologică a dat totul peste cap, revistele tradiționale de autoritate (revistele pe hârtie) se află, de câțiva ani deja – dar pandemia a accelerat fenomenul – într-un mare impas. În domeniul cultural (în particular, fiindcă de el vorbim), au explodat site-urile și vlog-urile online, făcute de oameni adesea amatori, iar nebunia traficului a făcut ca unele dintre acestea să lase mult în urmă revistele tradiționale. Noi – eu și Raul – am simțit că trebuie să ne adaptăm vremurilor cât mai repede – să ne mutăm în online – și să opunem o rezistență prin calitate acestei mișcări – până se va produce, la un moment dat, o reașezare a valorilor după turbulența creată de explozia online-ului. Vrem să participăm la această reașezare, cu responsabilitate față de public (e prea mult haos și prea multă confuzie în online, iar instituțiile tradiționale nu fac față exploziei tehnologice). Deși au fost multe momente de descurajare – trăim vremuri dificile, tulburi, pandemice –, recunosc că Literomania ne-a adus și multe bucurii și împliniri.
Raul Popescu: În ianuarie 2017, Literomania era prima dintre platformele literare online din România care avea un format aparte, recognoscibil – cel de revistă săptămânală, cu rubrici recurente (când spun că a fost prima platformă de acest gen din România, nu mă refer, bineînțeles, și la site-urile care erau și sunt interfața online a unor reviste tipărite). După câțiva ani, au mai apărut și alte platforme literare online cu aceeași structură ca a noastră, însă cu echipe redacționale și de mentenanță mai mari. În cazul nostru, suntem doar două persoane care se ocupă de bunul mers al lucrurilor: Adina Dinițiou și cu mine.
Literomania s-a dezvoltat de-a lungul celor cinci ani de existență – mai mulți colaboratori, mai multe rubrici și mai multe texte –, și în tot acest timp am reușit să păstrăm spiritul liber, independent, al platformei, în sensul că nu ne-am transformat într-o afacere sau într-o anexă a vreunei instituții (fie ea culturală sau nu). Literomania este în continuare o platformă literară independentă, condusă sau, mai bine spus, ghidată (și girată) de două persoane. Am încercat să oferim cât mai multă libertate, găzduind opinii diverse, autori cu stiluri diferite. Autorii români, ca să revin la întrebarea de mai sus, au fost și sunt, zic eu, bine reprezentați prin cronicile noastre sau ale colaboratorilor noștri, dar și prin propriile lor texte. Am propus, de asemenea, dezbateri legate de temele zilei (teme legate, de exemplu, de canonul literar sau de valoarea actuală a esteticului în mediul cultural și universitar în special).
Aș mai adăuga încă o observație importantă legată de Literomania. Am început, împreună cu Adina Dinițoiu, această platformă cu scopul de a aduce dezbaterea culturală și, mai ales, literatura română actuală în mijlocul oamenilor obișnuiți, cu intenția de trezi curiozitatea acelui tip de cititor care nu este interesat de discursurile sofisticate, ultraspecializate (sau, de multe ori, cu aparența de a fi) din revistele de cultură, atâtea câte mai sunt, ci care vrea doar să se oprească asupra unor titluri pe care să le cumpere când va intra într-o librărie. Pentru noi este o provocare, în condițiile în care nu am renunțat la calitatea discursului, ci doar la lungimea acestuia (în online, știm cu toții, mai nimeni nu are răbdare să citească un text foarte lung). Cum poți, așadar, să creezi un text profesionist, mă refer aici în special la cronica literară, condensând informația, fiind cât mai concis și cât mai clar – iată, prin urmare, provocarea noastră.
Dan Mircea Cipariu: -Sunt 5 ani de când prezentați titluri și autori români. La o repede ochire, cum ar fi spus regretata poetă și jurnalistă Cornelia Maria Savu, ce opere apărute în acest răstimp credeți că vor rămâne emblematice pentru istoria noastră literară?
Adina Dinițoiu: E o întrebare la care nu se poate da un răspuns – e o chestiune de timp, de politici culturale. De când piața de carte s-a extins și diseminat, și nu mai vorbim de centralism (autoritar), există zone literare multiple, cu propuneri multiple: de autori, de idei, de cărți. Literomania a coagulat în jurul său – prin calitate, prin profesionalism – o serie de scriitori/scriitoare și colaboratori/colaboratoare, și a scos pe piață două antologii deja: cea dintâi, „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (coord. Adina Dinițoiu și Raul Popescu, Ed. Paralela 45, 2019), iar a doua „Literatura la feminin (o antologie)” (coord. Adina Dinițoiu și Anastasia Staicu, Ed. Seneca, 2021) – care propun o serie de nume noi, feminine și masculine, talentate și diverse; autori și autoare care au debutat între timp sau se află la a doua-a treia carte, ori chiar nume consacrate (Radu Țuculescu, Marian Ilea) care ne-au stat aproape încă de la începuturile platformei noastre (cu rubrici constante).
Raul Popescu: La această întrebare este, într-adevăr, greu de răspuns sau chiar imposibil. Timpul este singurul judecător în această privință. E nevoie de detașare, o detașare pe care numai trecerea timpului o poate da, pentru a formula o părere cât de cât pertinentă legată de o anumită perioadă literară. Sau, cel puțin, asta cred eu.
În schimb, pot răspunde altfel la întrebarea de mai sus, asumându-mi pe de-a-ntregul, însă, rolul de editor Literomania. Încă de la primele numere ale Literomaniei, am găzduit rubrica de „Flash fiction stories”, unde am primit foarte multe texte bune, semnate de autori tineri sau mai puțin tineri, cei mai mulți dintre ei nedebutați în volum. Trebuie să specific că singurul criteriu de selecție a prozelor publicate în aproape fiecare număr al platformei noastre este calitatea. Nu miră, prin urmare, că unii dintre autorii publicați de noi și-au confirmat între timp valoarea, debutând cu volume la edituri cunoscute.
În 2019 a apărut antologia coordonată de Adina Dinițoiu și de mine, „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). Această antologie de flash fiction este, din câte știu, prima de acest fel din România care mizează pe un gen literar deja consacrat de ani buni în Europa și în S.U.A., dar despre care la noi nu se știe prea multe.
Printre scriitorii consacrați care publică constant în Literomania se numără și Marian Ilea, un prozator de forță, care a debutat în anii ’90 cu excelentele volume din seria „Desiștea”. De asemenea, alături de noi îl avem aproape număr de număr, prin prozele, dar și prin traducerile sale, pe Radu Țuculescu, un alt scriitor de raftul întâi. Cei doi, Marian Ilea și Radu Țuculescu, ne-au surprins publicând în întregime și în exclusivitate, pe Literomania, câte o carte nouă, înaintea apariției acesteia în forma tipărită. În cazul lui Marian Ilea, este vorba despre micro-romanul „Acei minunați ani”, iar în cazul lui Radu Țuculescu, despre volumul de proze scurte „Uscătoria de partid. Blitz-proze”. Iată un gest inedit în online-ul românesc, dar și în mediul nostru cultural.
Dan Mircea Cipariu: -Receptarea critică și gândirea critică pe un mediu atât de volatil cum este internetul sunt dependente de marketing-ul cultural, de grupurile literare tot mai atomizate? Dispare tot mai mult spiritul critic, înghițit de coterii și promovare?
Adina Dinițoiu: În principiu, ceea ce s-a schimbat este mediul de comunicare. Acum comunicăm online (site-uri, bloguri, reviste) – am trecut de la Galaxia Gutenberg la Internet și digital (deși cărțile supraviețuiesc mai bine – în continuare – pe hârtie, în comparație cu presa). Într-adevăr, gândirea critică are de suferit în online, pentru că aici se exprimă toată lumea, și e greu să găsești repere (sau trebuie să știi/să vrei să le cauți) în acest haos. Altfel, „grupurile” și „coteriile” există ca întotdeauna – cu dificultățile aduse, în plus, de pandemie. Marketingul cultural nu e prea dezvoltat la noi, din păcate. E nevoie de sprijin financiar și de o bună promovare ca o platformă ce susține gândirea critică să se impună.
Raul Popescu: Mediul online, cel puțin în România, nu este favorabil criticii literare de calitate. Acum, odată cu mediul online, critica de întâmpinare a luat forma textelor de promovare fățișă, fără discernământ critic. Este bine, este rău? Nu știu, dar asta este situația în momentul de față în mediul online. Vlog-urile de literatură și booktube-urile au înlocuit critica de specialitate, sau au marginalizat-o într-atât încât a devenit aproape invizibilă – ca o Cenușăreasă. Pe de altă parte, nici pe hârtie lucrurile nu stăteau prea bine. Și acolo, critica de întâmpinare se transformase într-una de promovare. Altfel spus, într-o anexă a marketingului cultural.
Se poate spune că importantă în toată această poveste este cartea. Ea trebuie să ajungă în mâinile cititorului, așa că, la o primă vedere, are prea puțină importanță cum se întâmplă asta – prin critică literară adevărată sau prin texte și videoclipuri care țin de marketing. Dar da, este adevărat și că fără critica literară onestă și bine făcută, cu profesionalism, cititorul va fi privat de antrenamentul unei gândiri critice care să-l ajute cu adevărat în alegerea cărților pe care le citește.
Dan Mircea Cipariu: -„Autonomia esteticului”, un subiect dezbătut într-un număr recent Literomania, mai poate fi exersată, exprimată, în fața atâtor canoane și ideologii literare?
Adina Dinițoiu: Nu cred în autonomia esteticului, dar nici nu sunt dispusă să renunț la criteriul estetic în receptarea literaturii – și am explicat în articolul meu de pe Literomania; în fond, valoarea estetică e ceea ce definește un text literar. E acolo o „plăcere a textului”, vorba lui Roland Barthes, de care pasionații de literatură – profesioniștii, esteții, de ce nu? (printre care mă număr) – nu se pot lipsi. Ea nu exclude, firește, dezbaterea de idei propusă de un text. Și aș adăuga că pluralitatea de canoane și de „ideologii” e bine-venită, și chiar necesară pentru a evita dogmatismul și gândirea unică, autoritară.
Raul Popescu: Faptul că vorbim de mai multe ideologii (îmi displace, totuși, termenul) literare sau de mai multe canoane pe mine, personal, mă reconfortează. Am mai mult spațiu de mișcare, nu mă simt prizonierul unei singure idei sau viziuni despre lume. Multiplicitatea adusă (și, oarecum, impusă, dar aici este o altă poveste) de ceea ce numim globalizare înseamnă, pe lângă multe altele, și libertate de exprimare, și schimb de idei, iar noi, ca ființe umane, avem nevoie de toate aceste lucruri.
Altfel, dacă omenirea ar fi rămas doar la „Iliada” și „Odiseea” (sau chiar la textele biblice, a căror valoare literară nu poate fi contestată), nu i-am mai fi avut pe grecii iubitori de tragedii, nu l-am mai fi avut pe Shakespeare, nu i-am mai fi avut pe Cehov sau Dostoievski, ca să dau doar câteva exemple atât de dragi iubitorilor de capodopere, atât de pretențioși și de stricți în alegerile lor literare, dar atât de închistați în fața noului. Atâta timp cât avem multiplicitate și flexibilitate în lumea ideilor, estetica are numai de câștigat, căci o putem contempla sub diverse chipuri și în diverse ipostaze.
Dan Mircea Cipariu: -Avem tot mai multe paradoxuri: comunicare de masă fără comunicare, competențe lingvistice fără literatură și mai mulți scriitori decât cititori. Cum am putea ieși din statistica europeană conform căreia avem cei mai puțini cititori pe cap de locuitor și cea mai mică piață de carte raportată la numărul populației?
Adina Dinițoiu: Nu știu dacă se poate răspunde ușor la această întrebare. Pandemia pe care o traversăm a agravat și mai mult situația în care ne aflăm: zonă culturală foarte precară, populație sărăcită și lipsită de educație. Plus o situație politică dezastruoasă, care nu ajută deloc zona culturală. Nu cred că avem chiar atât de mulți scriitori – judecând după titlurile românești noi din fiecare an. Cititori avem puțini, da. Tot ce putem face noi e să nu abandonăm și să facem ceea ce știm mai bine – cultură de calitate și în mod profesionist. În timp, toate acestea dau roade, ne bucură și pe noi, dar și pe colaboratorii și pe cititorii noștri.
Raul Popescu: Statul – iată cuvântul magic. El este soluția. Fără proiecte culturale solide, sprijinite de stat, fără investiții serioase și constante în instituțiile culturale (teatre, cinematografe etc.), nu există cultură. De asemenea, o reformă a învățământului este mai mult decât necesară, pentru că din școli pleacă viitorii consumatori de cultură.
Adina Dinițoiu este critic literar, jurnalist cultural și traducătoare din franceză, redactor (vreme de 15 ani) la revista Observator cultural. În ianuarie 2017, a lansat, împreună cu Raul Popescu, platforma literară online Literomania. A colaborat cu articole și cronică literară la diverse publicații, Dilema veche, Dilemateca, România literară, Radio Romania Cultural, site-ul Bookaholic etc. Este autoarea cărților Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții, Editura Tracus Arte, 2011, şi Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri), Editura Vremea, 2014. A terminat un postdoctorat (în cadrul Academiei Române), pe tema direcțiilor și tendințelor prozei românești în postcomunism. În 2019, a coordonat, alături de Raul Popescu, volumul Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă (Editura Paralela 45), iar în 2021, alături de Anastasia Staicu, volumul Literatura la feminin (o antologie) (un proiect Literomania, în colaborare cu Editura Seneca).
A tradus din franceză: Opiul intelectualilor de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), Sentimentul de impostură de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), Patul răvăşit de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), Ţara aceasta care-ţi seamănă de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan), Un anume domn Piekielny de François-Henri Désérable (Humanitas Fiction, 2018), Marele vestiar de Romain Gary (Humanitas Fiction, 2021).
Raul Popescu este absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la Observator cultural, Steaua, Astra (Supliment. Literatură, artă și idei), Viața Românească.
În 2017, a publicat Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. În ianuarie 2017, a lansat, împreună cu Adina Dinițoiu, platforma literară online Literomania. În 2019, a coordonat, alături de Adina Dinițoiu, volumul Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă (Editura Paralela 45, 2019).
Literomania este o platformă literară și culturală independentă, înființată de Adina Dinițoiu și Raul Popescu în ianuarie 2017. Funcționează ca o revistă săptămânală online (apare în fiecare weekend).
