Emisiunile de Sărbători şi cele de Revelion au fost ca de obicei: mustind de kitsch, cu un umor care putea jigni sensurile cuvântului grobian, fără o lumină curată de bucurie şi sărbătoare. S-a văzut şi se vede cu ochiul liber că nu mai sunt profesionişti şi că nu sunt scriitori care să dea o altă faţă divertismentului. Cu un Toni Grecu nu se poate face primăvară în gerul şi viscolul intelectual de pe la televiziuni. Cu emisiunile Eugeniei Vodă, ale lui Mike Godoroja & Florian Lungu, ale lui Grigore Leşe, ale lui Daniel Cristea-Enache ori cu Concertul transmis de la Viena nu poţi uita de tot de spectacolul coborât tot mai jos de producătorii de radio şi de televiziune de la noi. De ce nu există divertisment de calitate şi spectacol al cunoaşterii în mass-media şi în sălile de spectacol din România? Încerc să-mi răspund în cele ce urmează.
Aş începe cu tăierea nodului gordian: resurse financiare-resurse umane-audienţă. Vom intra în al treilea an de cădere a pieţei media în România şi accentuarea tabloidizării în toate aspectele ei sociale, politice, culturale şi ale vieţii intime va duce la o suprasaturare a acestui tip de model economic şi media. Lipsa de resurse financiare poate fi observată, în toată goliciunea ei, în spiritul necrofil al producătorilor tv care îşi fac de trei ori sfânta cruce pentru că pot obţine audienţă fără să investească aproape nimic în producţie. De la moartea lui Ion Dolănescu până la cea a lui Adrian Păunescu, de la accidentul de schi al lui Şerban Huidu până la intoxicarea cu mercur a lui Cristi Borcea, totul e pus sub semnul stoarcerii audienţei din evenimentul tragic, pus ore şi zile întreci la „breaking news”. Zile şi ore ce ar fi trebuit, altfel, acoperite prin anchete şi investigaţii jurnalistice, prin documentare şi producţie. Adică prin bani! Bani care nu mai sunt uşor de obţinuţi din bugetele de publicitate şi evenimente ale companiilor şi instituţiilor publice. Calitatea jurnalistică e, cu rare excepţii, jalnică şi jignitoare pentru limba română. Cercetările CNA nu fac decât să dovedească ştiinţific cine sunt campionii la siluit limba română pe posturile de radio şi televiziune. Jurnaliştii sunt plătiţi prost, cu excepţiile unor mahări. Rezultă o combinaţie perfectă pentru produse jurnalistice la limita deontologiei: bani mai puţini din publicitate, bani mai puţini pentru producţie şi documentare, bani mai puţini pentru jurnalişti!
Pentru un divertisment de calitate nu îţi trebuie numai bani, ci, mai cu seamă, ai nevoie de profesionişti. Printre ei, scriitorii! Faptul că emisiunile de divertisment, dar şi celelalte programe şi genuri jurnalistice, sună atât de prost ori de penibil e o consecinţă firească a lipsei unui scriitor în echipă. Şi sunt câţiva scriitori remarcabili care ar putea schimba soarta previzibilă şi lipsită de har a producţiilor de radio şi de televiziune din România. Mă gândesc, la o repede ochire, la Horia Gârbea, Denis Dinulescu, Bogdan Ghiu, Dănuţ Ungureanu, Tudor Octavian, Ioana Crăciunescu, Florin Iaru, Ioan Groşan, Ioan T. Morar, Robert Şerban, Cornel Udrea, Marcel Tolcea, Lucia Verona, Ştefania şi Traian T. Coşovei. Ca să colaborezi cu astfel de nume îţi trebuie şi bani, şi… puţină cunoaştere. Sunt ferm convins că dacă aceşti scriitori ar fi scris sau ar fi moderat emisiuni de Sărbători, am fi avut, cu siguranţă, multe momente de spirit!
Dan Mircea CIPARIU