Joi, 11 noiembrie 2021, ora 17.00, în foaierul TNC, va avea loc o întâlnire cu poezia lui Cristian Simionescu (1939-2018) – Spectacolul lectură „Maratonul” (după volumul de poezie cu același titlu) îi are ca protagoniști pe actorii Adrian Andone, Nicolae Vicol, Monica Ardeleanu, Mihai Viță, Robert Adrian Vladu, Ovidiu Cârstea. Textul spectacolului este stabilit de Nicolae Coande. Intrarea publicului este liberă.
Cristian Simionescu s-a născut pe 21 iulie 1939 în comuna Hlipiceni, judeţul Botoşani. A urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi, cu excepţia ultimei clase, pe care a absolvit-o la Liceul „Aurel Vlaicu” din Bucureşti (1956). A urmat cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care le-a absolvit în 1966, când şi-a susţinut examenul cu lucrarea „Proza lui Mihai Eminescu”. A debutat în volum cu Tabu, 1970. După debut, Simionescu a fost vreme de zece ani interzis de cenzura comunistă. Revine în 1980 cu Vicleniile oceanului, carte urmată în anii ’80 de Maratonul (1985) și Insula (1988), după care nu mai publică decât antologii: Maratonul (1995) și Ținutul bufonilor (2002, titlu reluat în alte două cărți, din 2010, respectiv 2013). Primește pe 15 ianuarie 2009 Premiul Național „Mihai Eminescu” Opera Omnia. Retras în ultimele decenii la Bârlad, Simionescu s-a stins din viață pe 13 noiembrie 2018.
*
„Viziunea dezabuzat-grotescă şi sarcastică a lui Swift (…) rămâne un reper, prin acest spaţiu poetic trece şi Goya cu ale sale «caprichos», nu suntem prea departe nici de articulările de comedie infernală şi de coşmar ale unui Bosch ori de neliniştitoarele întâlniri suprarealiste dintre obiecte. În faţa unei asemenea comedii uman-inumane, rămâne surâsul înțelept-sceptic, cu o bună doză de stoicism”.
Ion Pop
„Un „Hamlet” renăscut, perpetuu mâhnit, bântuie prin poezia acestui singular poet conştient că „nici o sculă nu poate lovi miezul fiinţei”, un personaj tragic sedus de patosul refuzului în „penitenciarul vanităţii”, unde ne jucăm cu voioşie rolurile şi ne plângem de soarta care ne împinge spre o „terra damnata”. Dar acest Hamlet revival, care este poetul vremurilor noastre, cel ce spală pahare pentru oaspeţi stranii sosiţi în miez de noapte, face un pas îndărăt şi lasă faldurile culiselor să cadă, ca fâşii de materie obscură, asupra bufonilor ce joacă piesa-n piesă”.
Nicolae Coande
„… nu o poezie a eului scrie Cristian Simionescu – şi, cu toate acestea, tablourile terifiante, scenariile dramatice (ale căror personaje sunt Mimul, Bufonul, Arhitectul ori, pentru a mai da un singur exemplu, Candidul) mărturisesc, în mari oglinzi deformatoare, tocmai despre continuitatea dintre fiinţă şi lume (…) Cine crede că „tablourile” lui Cristian Simionescu sunt comode cu sine, căci înregistrează doar formele din afara sinelui, se înşală. Exteriorul şi interiorul sunt una, iar înregistrarea hiperbolică e consecinţa unei disperări bacoviene.” – Mircea A. Diaconu
