„O carte remarcabilă care oferă o adevărată revelație a suferinței pacienților, de asemenea evidențiind puterea pe care mintea o are asupra corpului” (Guardian), „O fascinantă privire în profunzimea condiției umane, o chemare puternică adresată societății de a fi mai deschisă la aceste tipuri de suferințe” (Daily Mail), „Un studiu foarte important al severității bolilor psihosomatice în societatea modernă și a felului în care sunt privite: neînțelese, greșit diagnosticate și înconjurate de frică.” (Telegraph). Acestea sunt doar câteva dintre aprecierile presei internaționale la adresa cărții scrise de medicul neurolog Suzanne O`Sullivan, E doar în capul tău. Povești adevărate despre boli imaginare și publicate în luna octombrie la Editura Trei. Bazată pe cazuri reale din practica medicală, a fost desemnată câștigătoare a distincției Wellcome Book Prize și a unui premiu de 30.000 de lire în 2016, fiind considerată de Joan Bakewell, președinta comisia de jurizare, „o carte cu adevărat impresionantă, aleasă pentru multele sale virtuți… în special pentru noile conștientizări pe care le aduce despre relația dintre corp și minte”.
Bolile psihosomatice reprezintă un fenomen mondial nerestricționat la o anumită cultură sau la un anumit sistem medical, spune O`Sullivan. În 1997, Organizația Mondială a Sănătății a realizat un studiu colaborativ pentru a identifica frecvența simptomelor psihosomatice în cadrul îngrijirilor de sănătate primare, în cincisprezece orașe din lume. Au fost incluse orașe din SUA, Nigeria, Germania, Chile, Japonia, Italia, Brazilia și India. Concluzia a fost că 20% dintre pacienții care apelaseră la medicul de familie aveau cel puțin șase simptome neexplicate medical, un număr suficient pentru a le afecta semnificativ calitatea vieții. Interesant, precizează medicul neurolog, în acest studiu frecvența acestor simptomele a fost similară în țările dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare.
În 2011, un studiu german a arătat că 22% dintre persoanele care s-au prezentat într-un centru de asistență medicală primară sufereau de o tulburare de somatizare. Un alt studiu din Regatul Unit asupra simptomelor neexplicate din spitale a descoperit că acestea sunt frecvente în toate secțiile; în unele, mai mult de 50% dintre pacienți aveau astfel de simptome. În plus, afirmă medicul neurolog și autoarea cărții publicate la Editura Trei, până la o treime dintre pacienții care se prezintă într-o clinică de neurologie au simptome neurologice care nu pot fi explicate; la acești oameni se suspectează o cauză emoțională. „Cuvântul psihosomatic se referă la simptome fizice care apar din cauza unor cauze psihologice. Lacrimile și înroșirea feței sunt exemple de astfel de fenomene, dar ele reprezintă doar răspunsuri normale, nu boli. Boala apare atunci când simptomele psihosomatice depășesc limita normalului și ne afectează abilitatea de a funcționa sau ne pun în pericol sănătatea. Majoritatea dintre noi știe că stresul ne crește tensiunea și ne face mai susceptibili la ulcer gastric. Dar câți dintre noi știu cât de des emoțiile ne pot produce dizabilități grave fără nicio cauză fizică?”
Efectul psihicului asupra fizicului a fost observat de multă vreme. În anul 400 îHR, Hipocrate a observat că emoțiile pot determina transpirație și bătăi puternice ale inimii. Și pot duce la boli. Tot el credea că pentru a trata bolnavii este necesar să privim persoana ca pe un întreg și că tratamentul minții este la fel de important ca cel al corpului.
În prezent, dacă boala fizică este unanim și firesc acceptată de cei afectați, cea psihică, orice forme ar îmbrăca, este privită de multe ori din exterior, de cei din jur și de societate, ca rușinoasă sau inexistentă. Sau, în cel mai fericit caz, recunoscută de medicii din alte specialități, însă cu reticență „parțial din frica de a-și enerva pacienții și parțial din frica de a nu fi ratat ceva (…), acest diagnostic rămânând neclar undeva la coada listei după ce toate analizele ies normale și altceva nu se potrivește. Astfel, pacienții se trezesc frecvent blocați într-o zonă între medicină și psihiatrie, în care niciuna dintre comunități nu își asumă pe deplin responsabilitatea. Prin urmare, este foarte dificil pentru un bolnav să primească informația că simpotmele sale fizice pot avea cauze psihice”. Tocmai de aceea, spune autoarea, simptomele psihosomatice sunt, prin natura lor, dovezi ale negării. Un simptom care nu poate fi măsurat e un pretext ideal pentru negare. Ca medic neurolog, atunci când infirmă cauzalitatea fizică a unui diagnostic, ea preferă ca reacție din partea pacienților „furia în locul negării. Furia îmi spune că ai auzit mesajul, negarea îmi spune că nu. ” Și asta blochează procesul vindecării.
Însă, prin expunerea cazurilor sale și a poveștilor de viață a pacienților săi, Suzanne O`Sullivan oferă și o perspectivă umană, plină de compasiune, inclusiv din propria experiență cu boala: simptomele din cadrul tulburărilor psihosomatice sunt, în primul rând, semnale de alarmă care „vorbesc” despre frici, despre stres emoțional, despre pierderi și suferințe încă neacceptate. Ele cer atenție, conștientizare și schimbare. „Am luptat alături de pacienții mei să acceptăm puterea pe care mintea o are asupra corpului. (…) Pentru că toți ne somatizăm emoțiile, fie că ne dăm seama sau nu. Mi-a luat peste 20 de ani să ajung să simt că mă apropii măcar de înțelegerea acestor tulburări. Personal, mă liniștește oarecum ideea că organismul meu poate reacționa astfel la stres. Și dacă organismul meu vrea să îmi transmită ceva, am de gând să îl ascult”, încheie autoarea cărții E doar în capul tău.
Suzanne O’Sullivan este medic neurolog și face parte din echipele specializate în epilepsie din cadrul spitalului Royal London, al Spitalului National de Neurologie și al Societății de Epilepsie. Lucrează cu pacienți cu tulburări psihogene, dar și cu pacienți bolnavi de epilepsie.
