Ionuț Manea s-a născut pe 20 mai 1981, în Slatina, județul Olt. Este medic dentist. În prezent, locuiește în Timișoara. Publică în revistele literare: ”Literomania”, ”Helion”, ”Orizont”, ”Liternautica”, ”Reșița Literară”. În 2020 obține premiul național ROMCON pentru povestire. Absolvent al unor cursuri de scriere creativă cu Marius Chivu și Florin Iaru. Este redactor la revista ”Helion” și membru onorific la salonul de literatură „Junimea”. Este prezent cu texte în antologia ”Literomania de proză scurtă” (2019), antologia ”Moștenirea Văcăreștilor” (2017, 2019) și antologia ”Pomele izolării”, MLNR Iași-2021. A debutat cu volumul de proză scurtă ”Confesiunile Maestrului Păpușar” (2020), la Editura Tracus Arte, câștigător al premiilor ”ROMCON”, pentru volum de povestiri și nuvelă. A publicat volumul de poezii ”Scrisoare pentru PingSu”, 2021, la editura TracusArte. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Ionuț Manea.
– ”Scrisoare pentru Ping Su” (editura Tracus Arte, 2021) începe cu o superbă poezie dedicată lui Traian T. Coșovei, patronul spiritual al unei colecții de debut la aceeași editură și, de altfel, mentorul și maestrul multor tineri poeți. De ce ai ales să deschizi volumul așa?
– În primul rând, mulțumesc pentru întrebările pertinente și foarte bine conturate. Am început cu un poem dedicat lui Traian T. Coșovei pentru că a fost poetul reprezentativ al unei generații optzeciste, foarte bune, cum nu cred că vom mai avea multă vreme. Cenaclul de Luni a creat poeți solizi, care nu s-au destrămat, iată, nici după patruzeci de ani, alături de Florin Iaru, Mircea Cărturescu, Ion Stratan, etc… Mai mult, Aer cu diamante, o antologie a celor patru, a fost o gură de aer proaspăt și extrem de bine poziționată în poezia românească. Poeziile lui Traian T. Coșovei, au fost mai apropiate de singurătatea, melancolia acestui volum de debut, Scrisoare pentru Ping Su. Explozivul poetic, încărcat cu o tristețe aparte, sfioasă și bine camuflată, au fost, pentru mine, liniile de care m-am apropiat mai mult, în perioada scrierii cărții. Și încă un lucru important, Scrisoare pentru Ping Su a fost volumul finalist în cadrul concursului de debut, Train T. Coșovei, 2020.
– Poezia din ”Scrisoare pentru Ping Su” este una primitoare și generoasă. Deși este debutul tău poetic, textele publicate sunt mature, omogene și calde, lipsite de orice stângăcie. Care e povestea volumui și a traiectoriei tale poetice?
– Am început cu proză scurtă. Apoi, la îndemnul unor prieteni, am tatonat și această zonă pretențioasă. A fost un lucru bun, pot să spun. Poezia, ca forță opozantă a prozei, a constituit un teritoriu cald, de meditare, de contrabalansare, din care am avut multe de învățat. Am participat și am fost premiat la câteva concursuri literare, unde am cunoscut oameni deosebiți. Am publicat în diverse reviste literare, care în scurt timp au apreciat poeziile și povestirile mele, și pot spune, la acest capitol, că, platforma literară, independentă, Literomania mi-a fost un bun confident, alături de Helion, Liternautica, etc.
Câțiva ani buni am lucrat la volumul de poezie. Autodidact și deschis criticilor și influențelor celorlalți poeți.
– Revenind, cumva, la prima întrebare: cele mai multe texte din volumul tău sunt dedicate atât unor scriitori clasici, cât și unor poeți contemporani, cum ar fi Adrian Suciu, Costel Stancu sau Claudiu Komartin. Care sunt personalitățile care ți-au determinat parcursul poetic?
– Poeții enumerați au avut, în mod cert, o influență asupra mea, unii dintre ei susținându-mă până la capăt. În același timp am încercat să am ritmul meu propriu, fără să-mi pierd șira spinării. La Reșița, în cadrul concursului de poezie Ion Chichere , alături de Cenaclul Semenicului, am întâlnit oameni deosebiți: Radu Cernătescu, Costel Stancu, etc. Cu o empatie sinceră cum rar am văzut și de care m-am simțit apropiat, deși în contextul pandemiei actuale, întâlnirile s-au rărit. Claudiu Komartin m-a susținut pe fabrica de literatură, încă din 2015, criticând constructiv primele mele încercări poetice, un element încurajator pentru un debutant. Categoric, poezia celor enumerați, a fost aproape de ceea ce căutam eu.
– Ce așteptări ai de la receptarea poeziei tale față de primirea, deja foarte bună, a prozei tale din ”Confesiunile maestrului păpușar”?
– Aș minți dacă aș spune că nu am așteptări. Însă știu că lucrul acesta are nevoie de timp. Culoarul unei cărți depinde, pe lângă calitatea scriiturii, și de puțin noroc, puțin fler. Nu pot decât să o ajut, în funcție de timpul disponibil. Mulțumesc editurii Tracus Arte, pe această cale, care a avut bunăvoința să se ocupe de promovarea ei, să o așeze pe un piedestal, sper eu, binemeritat.
– Deși ai în bagaj două cărți recente, ce mai pregătește ”laterna fermecată” despre care scrie Cornel Secu pe coperta patru a volumui ”Scrisoare pentru Ping Su”?
– Lanterna fermecată , cum spune Cornel Secu, lucrează în propriul ei ritm. Uneori lent, altădată năpustindu-se asupra emoțiilor, trăirilor și ricoșeurilor acestora, cu forța și lumina ei difuză, pentru a evidenția sau a ascunde, tot ceea ce trezește în noi, poezia. De multe ori reușește, în alte situații este nevoie de intervenția noastră, de-a șlefui, de-a reda forma finală, cât mai confortabilă pentru cititor. Momentan, în stadiu de lucru, sunt două manuscrise: un volum de poezie și un roman. Când vor ajunge la formula finală, stabilă?, vom vedea. Este nevoie de timp.