La Editura RAO a apărut volumul “Oamenii lui Animal” de Indra Sinha, în traducerea Veronicăi Tomescu, în colecţia “Biblioteca RAO”. Volumul a fost nominalizat în anul 2007 la premiul “Man Booker Prize” şi a câştigat în 2008 „Commonwealth Writer`s Prize”. Drepturile de publicare pentru acest volum au fost vândute în douăzeci şi cinci de ţări.
„Odinioară eram om. Aşa mi s-a spus. Eu unul nu-mi amintesc, dar cei care mă cunoşteau când eram mic spun că mergeam pe două picioare ca un om.”, a scris autorul. Toată lumea cunoaşte numele Khaufpur, India, şi dezastrul chimic care a avut loc acolo în 1984. Cazul împotriva Kampaniei a durat ani întregi. Erau acuzaţi că provocaseră moartea a mii de oameni în noaptea aceea, în plus fugiseră din Khaufpur fără să-şi cureţe fabrica, otrăvurile pe care le-au lăsat în urmă şi-au făcut drum până în fântâni, otrăvind totul în jur. Încă de când îşi poate aduce aminte, Animal merge în patru picioare, de aici îi vine şi numele, cu spatele răsucit, în urma catastrofei. A fost găsit pe un prag, un copil de câteva zile, învelit într-un şal. Al cui era? Nu ştia nimeni. Mama, tata, vecinii lui, trebuie să fi murit toţi, căci nici un suflet n-a venit să îl caute. Tuşea, făcea spume la gură şi era aproape orb. A fost dus la spital. Era hindus sau musulman? Ce mai conta? N-avea şanse de supravieţuire. Când totuşi n-a murit, l-au circumcis, dacă era musulman era necesar, dacă era hindus ce mai conta? După aceea l-au dat călugăriţelor. A crescut la orfelinat. Când Elli Barber, un tânăr doctor american, a ajuns în India pentru a deschide o clinică gratuită pentru oamenii suferinzi, Animal e prins în vâltoarea intrigilor, manevrelor de tot felul pe care reprezentanţii fabricii le făceau pentru a manipula evenimentele în favoarea lor
