A patra ediție a Festivalului de conferințe Despre lumea în care trăim ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu, inclusiv despre actuala criză provocată de pandemia de Covid-19. Temele din acest an vor scoate la iveală aspecte mai puțin cunoscute, dar foarte interesante ale trecutului nostru cultural, ne vor dezvălui iluzii, frici și frustrări, dar și motivele de optimism actuale și ne vor pune în față câteva scenarii teoretice posibile ale viitorului, din punctul de vedere al științelor politice și al relațiilor internaționale. Cei patru invitați au prezentat într-o avanpremieră online detalii din structura conferințelor lor.
Detalii aici: https://www.youtube.com/watch?v=28qLVw-zEzU
Festivalul Despre lumea în care trăim, seria anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice pe teme de actualitate organizată de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA, se va desfășura anul acesta exclusiv online, pe 27 și 28 martie.
Biletele, în valoare de 35 de lei, sunt disponibile în rețeaua Eventbook: https://eventbook.ro/festival/festivalul-de-conferinte-despre-lumea-in-care-traim
*Achiziționarea unui bilet permite urmărirea live a fiecărei conferințe și include o valabilitate de două săptămâni pentru a putea vedea sau revedea evenimentul.
Abonamentul la toate cele patru conferințe, în valoare de 100 de lei, se poate achiziționa în rețeaua Eventbook aici: https://eventbook.ro/other/bilete-festivalul-de-conferinte-despre-lumea-in-care-traim-abonament-2021
–-
Sâmbătă, 27 martie, ora 11.30
Scriitorul Radu Paraschivescu va deschide această ediție. Conferința sa, cu titlul „Prostul şi escrocul: Mecanisme ale deformării în lumea de azi“, va fi urmată de un dialog cu Cătălin Striblea.
Radu Paraschivescu: „Voi vorbi despre câteva iluzii. Iluzia revirimentului, mai ales a celui medical. Modalitățile în care se falsifică realitatea prin manipulare, prin promisiuni de însănătoșire, prin leacuri miracol. Iluzia prosperității, cu două trepte. Prosperitatea pe termen foarte scurt și iluzia care ține de creșterea stimei de sine, prin mecanisme de deformare care te fac să obții un alt chip decât cel pe care îl ai în realitate. Iluzia invulnerabilității prin ocrotire divină. Iluzia excepționalismului românesc. Falsificarea prin recursul la impostori care, în ziua de astăzi, vorbesc mai tare și mai apăsat decât specialiștii, sunt histrioni acolo unde specialiștii nu sunt. Iar pandemia oferă o gamă largă de scenarii, conspirații și minciuni. Vom vorbi și despre primejdiile care decurg din faptul că îi ascultăm pe cei care nu ar trebui ascultați. Și vom discuta, măcar în termeni primari, și despre conceptul de cancel culture și despre rescrierea literaturii“.
Sâmbătă, 27 martie, ora 14.30
Valentin Naumescu este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană și expert independent al Comisiei Europene în domeniul relații internaționale. Conferința sa, cu tema „Unde a dispărut încrederea? Criza democrației liberale și scenariile guvernării lumii de mâine“, va fi urmată de un dialog cu Ovidiu Nahoi.
Valentin Naumescu: „Ipoteza pe care o propun eu este că în centrul crizei democrației liberale este o criză de încredere a oamenilor, a cetățenilor, a națiunilor care participă la ceea ce numim «ordinea liberală occidentală» postbelică. Sunt, de fapt, două contestări puternice. Una exterioară, care vine dinspre marile puteri iliberale pe care le știm foarte bine, în special China și Rusia. Asta nu trebuie să ne mire. E firesc ca două regimuri autoritare care au sfidat întotdeauna valorile liberale să conteste și să atace ordinea liberală. În schimb, vom discuta mai mult despre ceva ce poate fi mult mai surprinzător, o contestare din interiorul lumii liberale. Și voi numi populismul iliberal, cu două mari variante de radicalizare ideologică – la stânga și la dreapta. Ambele sunt nocive, pentru că ambele se bazează pe niște scheme de gândire plată, un clișeu ideologic, spre deosebire de ceea ce ar trebui să fie o gândire nuanțată“.
Duminică, 28 martie 2021, ora 11:30
Conferința scriitoarei Ioana Pârvulescu va avea tema „Librăriile: De unde și până unde? Din istoria romantică a cărților“ și va fi urmată de un dialog cu Cătălin Ștefănescu.
Ioana Pârvulescu: „Am pornit de la două realități pe care probabil că le știe toată lumea. În perioada pandemiei, în mai multe țări, librăriile au rămas deschise, iar cartea a fost considerată un bun vital. Pe de altă parte, tot acum se închid librării cu tradiție. Am rămas extrem de uimită să aud că Gibert Jeune din Piața Saint Michel se închide chiar acum, la sfârșitul lui martie. Deci o librărie cu o tradiție de aproape 135 de ani. Apoi mi-am dat seama că noi nu știm care a fost prima librărie din București și cum s-a pornit în această meserie de a deveni librar, a avea o librărie în București în secolul al XIX-lea. Și voi vorbi despre viața unor primi librari care nu merită uitarea noastră. Voi arăta valoarea exemplară a celor care s-au luptat cu toate ostilitățile, cu toate lucrurile care îi împiedicau să impună ceea ce își doreau ei, cartea. Va fi în stilul pe care cititorii mei îl știu, o recuperare a trecutului, care însă are o valoare exemplară pentru prezent“.
Duminică, 28 martie 2021, ora 17:00
„Ce ne desparte de o Românie normală“ sau ce ne mai lipseşte ca să fim Suedia, partea plină şi partea goală a paharului tranziţiei postcomuniste, este tema despre care ne va vorbi Sorin Ioniță, analist de politici publice și fondator al think tank-ului ExpertForum (EFOR), unde produce rapoarte de politici menite să facă guvernarea mai bună. Conferința sa va fi urmată de un dialog cu Marian Voicu.
Sorin Ioniță: „Ideea de la care am pornit este o parafrază glumeață la o întrebare care se pune în știința politică astăzi pe glob. Cum faci să ajungi o țară dezvoltată, prosperă și stabilă? O să mă refer mai mult la lumea postcomunistă și la aceste trei decenii pe care le-am trăit. O să mă uit la trecut și o să pun pe rând pe masă cele două mari teorii pe care le avem. Prima e cea optimistă. Că vom ajunge ca Suedia dacă lăsăm lucrurile să curgă la vale în cadrele pe care le avem acum. Cu răbdare, cu mici reglaje, valul ne duce în acea direcție. Teoria pesimistă, care cred că e predominantă în România, spune că nu o să ajungem niciodată ca Suedia din cauza formelor fără fond. Aici mă leg de istoria reflecției noastre frustrate de 150 de ani încoace, dar teoria formelor fără fond e un calc după ce se discuta în Occident la ora aia, mai ales în țări marginale din jurul nostru. Toate culturile marginale din jurul unui centru de prestigiu au genul acesta de frustrare că modernizarea este superficială, că fondul nostru superficial se perpetuează la nesfârșit și că, în general, nu o să scăpăm niciodată de simptomele acestea.
Reflecția mea va fi, deci, pe 30 de ani, plecând de la greaua moștenire postcomunistă. O sintagmă foarte persiflată, dar lumea nu își dă seama cât de reală este încă și ce greutate avea atunci, la începutul anilor ’90, când noi eram la ani lumină nu de Germania, ci de Ungaria și Cehoslovacia, care încă exista la vremea respectivă. Și cât de mult s-au închis aceste diferențe astăzi. Voi sfârși discuția în ultimii zece ani, ceea ce eu voi numi «deceniul furiei și indignării», deceniu care începe cu marea criză economică, în 2008‒2009, de la care s-au răsturnat multe lucruri, și se încheie, cred eu, cu criza Covid“.