La Editura Charmides a apărut volumul ”Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”, de Alexandru Ovidiu Vintilă.
„Poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă poate fi citită în două feluri: poemele bazate pe acumulări și poemele bazate pe decantări. Voința auctorială de a organiza anabasis-uri, largi desfășurări în timp și în spații, a dat naștere poemelor cumulative, uneori cu tentă intelectualistă. În poemele de mai mică întindere, decantarea emoțională, cu aura ei imponderabilă, vizează clipa prezentă și însoțește gesturile simple ale individului anonim. E un dat al sensibilității lui A. O. Vintilă, rezonanța unei imagini sărace (arte povera) e mai penetrantă decât multe rememorări de țări și orașe vizitate: „într-o zi ploioasă / privesc de mai multe ori / umbrele unor oameni / întârziați pe o stradă / perfect dreaptă”. Anistoricul sufletesc al individului e mai puternic decât experiența de mii de ani a popoarelor și națiunilor”.
Constantin Abăluță
6 decembrie 2020
„De lumea stranie a poeziei lui Alexandru Ovidiu Vintilă trebuie să te apropii pe vârfuri, în liniște, dar cu toate simțurile treze, căci odată pătruns înlăuntrul spațiului său vital, vei simți nevoia să te înalți și să levitezi odată cu autorul, murmurând, asemenea unui șaman, incantații și formule magice, tocmai pentru a nu călca cu tălpile goale pe cioburile unei realități sparte ce se transformă pe măsură ce te adâncești în lectura obiectelor sale psihice din acest volum într-un covor de cărbuni incandescenți.
Citindu-i cartea, simți nevoia să te scuturi „odată și pentru totdeauna de lutul care îți apasă umerii”, pentru a-ți putea înălța sufletul și gândurile în eter”.
Nichita Danilov
„Volumul de față îmi pare a limpezi în poezia lui AOV liniile directoare anunțate de Transparența unui popor de foci, care conturau ceea ce acum se distinge ferm: o poetică a minunării. Una în care încărcătura ontică se concentrează ardent și într-o „repunere în circulație” a unei anumite priviri ancestrale.
Într-o scrisoare trimisă scriitorului Tonino Guerra (care a colaborat cu regizori precum Michelangelo Antonioni, Federico Fellini, Andrei Tarkovski sau Theo Angelopoulos), sculptorul italian Giacomo Manzu îi mărturisea că avusese întreaga viață o obsesie: faptul că niciodată nu reușise să surprindă în marmură privirea lui Ulise, care a văzut în călătoriile sale „întreaga aventură a omenirii”. Această misivă avea să stea la baza capodoperei cinematografice a lui Theo Angelopoulos din 1995, Ulysses Gaze.
Ei bine, ceva din utopia lui Manzu – veți descoperi în acest volum – palpită puternic, seducător și apologetic în încăpățânarea cu care AOV, un practicant al discreției nipone, își trăiește poezia ca pe-o irealitate muzeală a spiritului european”.
Liviu G. Stan
Alexandru Ovidiu Vintilă (n. 26 septembrie 1977, Suceava) este poet şi eseist. Doctor în istorie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi membru în colegiile redacţionale ale publicaţiilor „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) şi „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava. Până în prezent a publicat următoarele cărţi: caricatura de cretă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003 (apărută în 2004, Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul–Concurs de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul pentru debut al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004; nominalizat la Premiul pentru debut în poezie al filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, 2004); miezonoptice. tradiţia rupturii, Iaşi, Editura Timpul, 2008 (Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, secţiunea poezie, 2009; un grupaj de poeme din acest volum a obţinut Premiul I în cadrul Concursului „Natale Oggi”, organizat de „Poesia Attiva”, Torino, decembrie 2008); cartea lui koch, Timişoara, Editura Brumar, 2009 (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea poezie, 2010). La Editura Timpul din Iaşi, în 2011, a publicat viaţa preschimbată, un grupaj de versuri din această carte a obţinut Premiul pentru poezie Octavian Goga, Ciucea – Cluj-Napoca, 2010, precum şi Premiul Editurii Dagan, Paris, 2011. De asemenea, autorului i-a mai apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti, în 2011, un volum de eseistică intitulat Demersul dialogic. Semne ale unei experienţe a înţelegerii (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea publicistică, 2012). Pe lângă acestea, a mai publicat tomul Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean, Bucureşti, Editura Paideia, 2012 (Premiul Restitutio al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ambele în anul 2013), precum şi monografia (teză de doctorat la origine) Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013 (Premiul pentru studii interdisciplinare al Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul pentru studiu de istorie al Fundației Culturale a Bucovinei, ambele în 2014). La editura bucureşteană Karth, un imprint Herg Benet, a publicat, în 2014, volumul de poezie intitulat obiecte psihice. În 2017, i-a apărut la Editura Eikon o carte de eseistică, Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu (Premiul pentru eseu, istorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2018). În anul 2017 primește Premiul pentru critică literară al revistei „Convorbiri literare”. La finele anului 2019, la Editura Charmides, i se va tipări volumul de poezie, Transparența unui popor de foci (Premiul Nicolae Labiș al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași și Premiul pentru poezie al revistei Ateneu, ambele în 2020).
