Când bați palma cu intimitatea ta și a lucrurilor tale, când te așezi comod în tine însuți și îți îngădui condiția și ființa de scris, doar atunci, numai atunci poți să lași lumii un semn. Semnul tău.
Derulăm, în câteva minute și cuvinte fără timp, filmul scrisului tău ca personaj principal.
– Debut editorial : ”Miza pe 13Bis”, Editura AXA, Botoșani, 1998.
(volum de poezii premiat la Botoșani, concursul ”Porni Luceafărul …”)
– ”A doua întoarcere din Nam”, Editura Centrului Cultural ”Dunărea de jos”, Galați, 2009.
– ”Ziaristică la domiciliu”, Editura Centrului Cultural ”Dunărea de jos”, Galați, 2010.
– ”Scrum de aripi”, Editura CCDJ, Galați, 2011.
– ”Coffin Blues”, Editura CCDJ, Galați, 2012.
– ”à deauville”, Editura eLiteratura, București, 2013.
– ”Dumnezeu de lângă mine”, Editura eLiteratura, București, 2014.
– ”Imposibila mireasă”, Editura eLiteratura, București, 2014.
– ”11 feluri în care a murit Lola”, Editura EIKON, București, 2017.
– ”Fecioara de fier”, Editura EIKON, București, 2018.
– ”Povești mici pentru oameni mari”, Editura EIKON, 2019.
– ”à deauville”, Editura eLiteratura, București, 2019 (reeditare în limba română) și tipărire în limbile franceză și engleză.
Scrisul este o formă de rugăciune
De ce scrii? Ce reprezintă scrisul pentru tine? (crezul tău)
Nu știu de ce scriu… Nu caut răspuns în ceruri, mi-e frică. Pentru mine scrisul este o formă de rugăciune.
- Unde scrii? Ce reprezintă pentru tine locul în care scrii?
Scriu la biroul meu. Nu pot scrie în spații publice, iar locul în care scriu este catedrala mea, Notre Dame al meu. Cerul meu. Pupila păsării care mă naște zilnic.
Ce te inspiră oricând?
Eu nefiind în-afara harului divin, nu pot fi în El mai niciodată, cât este El în mine, când merit.
Ce te liniștește și te aduce în starea de scris?
Pe pământ numai muzica și ochii păsărilor.
Ai făcut vreodată terapie ca să te întorci la tine / la scris?
Îmi vine în minte ceva. ”A-ți fi îți este fără de martori”, spunea undeva Nichita. Când mi s-a întâmplat să îmi fie cu martori ființa, a trebuit să mă întorc la singurătatea mea, ca să îmi fiu vertical și armonios.
Care sunt tabieturile tale poetice / cuvintele compatibile cu scrisul tău?
Nu am tabieturi lirice. Pur si simplu sunt. Este un exercițiu foarte greu să poți să fii tot timpul tu însuți, să nu joci teatru, să nu dai ochii peste cap, să nu te rupi – numai să simulezi că te flexezi și să-ți revii la loc imediat, ca o trestie după vijelie, e greu să nu abdici, e greu să îți ridici mereu ștacheta și să sari zilnic peste ea (ori să cazi), e greu să nu te lași dus de val și de mediocritate, este greu dar și frumos să fii atât de fericit numai cu harul mereu.
Dacă nu ai fi scris, ce ai fi făcut?
Dacă nu aș fi scris, poate aș fi fost un pictor rezonabil, deci ne-genial, o balerină de rândul al doilea din ansamblu, un pianist bunicel, deci tot ne-genial, un inventator cu nenumărate fobii și nu în ultimul rând cu siguranță m-aș fi ales totuși în viață un foarte bun medic veterinar! Un soi de beasts’ whisperer, precis mi-am ratat șansa…
Proiect inițiat de Florina Zaharia
