Astăzi, 7 decembrie 2010, ora 17:00, la Clubul Ţăranului (str. Monetariei nr. 3, Bucureşti) are loc vernisajul expoziţiei de pictură intitulată “Nomad – reîntoarcerea”, conţinând reflexii ale ultimelor călătorii ale pictorului clujean Dorin Mircea Raţiu. Evenimentul este organizat de Societatea Culturală “Filarmonia”. Vor prezenta: Aristotel Bunescu şi Sabin Mircea Rus. Expoziţia e deschisă în perioada 7- 24 decembrie 2010.
“Nomad – reîntoarcerea” face parte dintr-un ciclu expoziţional debutat la Cluj în vara acestui an, ce oferă publicului un bun prilej pentru a cunoaşte sau reîntâlni artistul şi creaţia sa recentă, constituind în acelaşi timp ocazia perfectă pentru a strânge mâna Căpitanului din Vama Veche.
Vizitatorii sunt aşteptaţi cu promisiunea că vor găsi lucrări ce reflectă destinaţii celebre ale lumii precum Veneţia ori Cadaques, zugrăvite într-o abordare originală, rafinată, ce surprinde înaintea detaliilor atmosfera ca esenţă a culturii acestor locuri.
„Cândva, pe vremea când prima revoluţie industrială mărşăluia victorioasă prin oraşele şi satele Europei occidentale, teoreticianul de obârşie poloneză Téodor Wyzewa nota următoarele cugetări: „Lumea în care trăim, pe care o declarăm a fi reală, este practic o creaţie a sufletului [simţirii] nostru. (…) A vedea, a auzi înseamnă a crea aparenţe în propria interioritate, creând astfel Viaţa. (…) trebuie să construim, dincolo şi deasupra acestei lumi de mizere aparenţe uzuale, lumea sfântă a unei vieţi mai bune: mai bună, căci o putem realiza în mod premeditat, conştienţi că noi o facem. Aceasta este însăşi sarcina Artei.”
În mod poate ciudat, dar nicidecum neexplicabil, la vremea când prima revoluţie de deconstrucţie industrială domneşte astăzi victorioasă prin oraşele şi satele româneşti, Dorin Raţiu experimentează pe cont propriu logica creativă cuprinsă în observaţiile şi îndemnurile de mai sus (despre a căror existenţă presupun că pictorul clujean nu are cunoştinţă).
Ardelean temeinic, Dorin Raţiu conversează cu Natura. O face în buna tradiţie existenţială antepostmodernă a contopirii emoţionale cu mediul, tocmai pentru „a crea aparenţe în propria interioritate”. Din câte ştiu, prietenul meu nu este un ecologist (sau, cel puţin, nu unul activist). Înclin deci să cred că pictura sa nu exprimă tezismele «păcii verzi», ci pur şi simplu experienţele căutării (şi regăsirii?) de sine prin dialog cu Lumea vizibilului natural.
Ce-i drept, această expoziţie intitulată «Nomad» ne aduce în faţă o altă lume decât cea de acasă. Şi probabil că în acest punct temeinicia (conservatoare?) a ardeleanului suportă o amendare substanţială din moment ce artistul abandonează blagiana ondulaţie transilvană «deal – vale –deal» în favoarea orizonturilor mediteraneene «cer – mare –pământ». Pe cale de consecinţă, spectacolul pictural propus aparţine nu doar unui alt spaţiu geografic şi cromatic, ci – poate mai ales – unei alte experienţe de (auto)cunoaştere ce se petrece într-un sud solar pe care ardeleanul (prin definiţie un răbdător vegetal montagnard!) îl cercetează spre a-şi dezvăluii propriile „corespunderi” existenţiale. Imaginile mediteraneene interpretate de Dorin Raţiu nu sunt decât în mod aparent nişte „peisaje” dintr-un jurnal de călătorie. Aproape nimic nu le fixează strict în perimetrul geografic al Ciprului, iar motivele iconice abia dacă sugerează vag parfumuri ale unui Orient nomad aşa cum ne este el fixat prin poncifele culturale europoide (în mod fericit lipsesc oleandrii, şalvarii, dromaderul…!). Rămân atotstăpânitoare culorile. Dar nu culorile exotismului oriental, ci culorile cu rădăcini ardeleneşti pe care Dorin Raţiu le-a dus cu sine de acasă pentru a le modula în spaţiul de temporară adopţie. Aşa încât nomad nu este Orientul (căci acestea nu sunt exerciţii peisagistice denotative!), ci pictorul însuşi care se dedă la experienţe creative conotative prin care revarsă sonorităţi cromatice armonice intense şi pline de o densitate aproape materială. În sens deplin contrar cu dizolvarea masei formelor sub iluminarea intens solară a sudului (aşa cum ştim că ar trebui să se petreacă lucrurile), masele cromatice generează în pictura lui Dorin Raţiu forme de o corporalitate tandră şi coezivă. „De vină” trebuie să fie tocmai rădăcinile transilvane ale nomadului Dorin Raţiu.
Rezultatul atins prin lucrările acestei expoziţii ar putea fi definit recurgând la o altă formulare întrebuinţată de Wyzewa cu referire la aşa-zişii «pictori wagnerieni» despre care observa că :„prin aceste culori pe care le folosesc doar ca semne ale emoţiei, îmbinându-le într-un anumit mod care, prin jocul lor liber, [reuşesc] să producă în noi o impresie deplin comparabilă cu cea a unei simfonii.”
Iată de ce cred că Dorin Raţiu nu este un simbolist. El este un simbolizator… Un simbolizator de sine discret, tandru dar sever, precum un ardelean globalizat. Globalizat în bine!”, a scris dr. Tiberiu Alexa.
