Între domnitorii Țării Moldovei, Miron Barnovschi transpare ca un bărbat inteligent, ambițios, vertical (chiar dacă nu toate deciziile sale s-au dovedit benefice celor mulți și obidiți) și-un bun creștin-ortodox. Și cum stăpânea mai multe limbi, printre care, turca și polona, de mare ajutor îi vor fi pentru a urca pe scara ierarhică: ceașnic (1611), spătar (1515), staroste de Cernăuți (1616), pârcălab de Hotin (1618-1621; un adevărat „făcător de pace”), mare hatman și portar al Sucevei, în timpul lui Radu Mihnea (1622-1626), și, în sfârșit, domnitor.
Apreciat pentru intervențiile sale strategice, boierii cer sprijinul Porții, și după moartea lui Radu Mihnea, la 16 ianuarie 1626, îl numesc domnitor al Țării Moldovei. Prima sa domnie înregistrează datele: 13 ianuarie 1626 – iulie 1629.
Ca domn, se dovedește întreprinzător și, la 16 ianurie 1628, va emite un „așezământ” care echivala cu „legarea de glie a țăranilor”. Mare durere pentru cei neajutorați.
Dar pentru a-și mângâia deciziile nepopulare, domnitorul va ridica și va consolida mai multe lăcașuri de cult: Biserica Adormirea Maicii Domnului (1627), Mănăstirea Bârnova (1629), Biserica Sf. Ioan Iași (1635, isprăvită de Vasile Lupu), Mănăstirea Hangu (1629, de pe Valea Bistriței, Neamț), Biserica Stavropighiei din Liov (1631), Mănăstirea Dragomirna (1609-1627).
Și totuși, va înțelege cât de apăsătoare sunt poverile care apasă pe umerii Țării, de aceea, la 1629, va refuza, categoric, implementarea unui „bacșiș” anual, de 40 de pungi de galbeni [1 pungă=500 galbeni] la plata tributului către Poarta Otomană. Cum altă soluție salvatoare, pentru țară, nu era, Miron Barnovschi va renunța la domnie.
Atunci când vremurile îi vor fi prielnice, el va redobândi tronul. Nu fără greutăți și sincope, începând din aprilie 1633. În această extrem de scurtă a doua domnie, Vodă se bucură de sprijinul domnitorului muntean Matei Basarab, dar intrigile susținute de Vasile Lupu pe lângă Murad IV, sunt mult mai insistente și, din nefericire, conduc la decapitarea sa.
Un sângeros 2 iulie 1633!
La 29 de ani, după un alt SOARE-APUNE, pentru Țara Moldovei.
Printr-un înaintaș al său, Onufrei, dregător la Curtea de la Suceava, inima lui Miron Barnovschi va bate-n eternitate alături de acea a Slăvitului Ștefan cel Mare și Sfânt, întru iubire de neam, țară și credință, în aceeași istorică zi de 2 iulie, dar la o diferență de 29 de ani.
2 iulie 1504 și 2 iulie 1633, jertfă a SOARELUI-APUNE a Țării Moldovei medievale.
Fie-le amintirea nemuritoare floare de crin!
Livia Ciupercă
