La Editura Tracus Arte a apărut volumul Amintiri despre Sorin Tudoran, de Dorina Rus.
Încă de pe vremea când cânta la Chromatic cu Iuliu Merca, când veneau la Bucureşti, întotdeauna mergeam să-i ascult, nu scăpam niciun spectacol. Mă duceam pentru el, îmi plăcea tare mult cum cânta la chitară. În momentul când a venit la noi, el a făcut un fel de revoluţie cu stilul lui. Am şi înregistrat câteva piese în care el a făcut soloul de chitară şi a fost o perioadă, cred, cea mai frumoasă perioadă a lui Roşu şi Negru, aceea în care Sorin Tudoran a fost chitaristul trupei. – Nancy Brandes, Roșu și Negru
Ceea ce ascultasem în mediile autohtone până atunci fusese realmente meritoriu, însă parcă mai întotdeauna se simțea un anume decalaj valoric față de modelele pe care tinerii noștri beatnici le emulau. Odată cu apariția epustuflantă a lui Sorin Tudoran, toate distanțele se șterseră ca prin minune. El reușea să se impună cu aceeași prestanță manifestată de congenerii săi occidentali, care instauraseră domnia chitarei electrice ca instrument-suveran. Evident, această afirmație se referă cu prioritate la „zeii momentului” − Jimi Hendrix și Eric Clapton. Dar ceea ce fascina era capacitatea lui Sorin de a-și făuri o amprentă proprie în cadrul noii estetici impuse de veneratele „prototipuri”. – Virgil Mihaiu
În momentul când Sorin Tudoran a interpretat Red House Blues al lui Jimi Hendrix, Sala Palatului s-a transformat într-o biserică, într-un templu, spectatorii au avut parte de o experienţă unică şi irepetabilă pentru România. – George Volceanov
Sorin a venit și a făcut o treabă minunată, aducând cu el profesionalismul, sunetul și tehnica lui, asupra cărora stăruia ore, zile, luni, oricât ar fi fost nevoie, pentru a fi sigur că a dat ce a putut mai bine. Știam că acasă, la Râmnicu Vâlcea, își construise o cameră de lucru specială, cu multe sisteme de amplificare, efecte speciale, studio de înregistrare, ce să mai, talent, pasiune și perseverență. (…) Chitaristul Sorin Tudoran rămâne un muzician special în ceea ce a însemnat acest instrument pentru muzica rock românească. Și… „rar”! – Mircea Drăgan, Mondial, Romanticii
SORIN TUDORAN (n. 15 martie 1948, la Reghin) îşi petrece copilăria pe meleaguri transilvane, fiind atras de muzică din fragedă pruncie. La vârsta de cinci ani cânta la acordeon, la şcoală studiază pianul; apoi, în adolescenţa petrecută la Râmnicu Vâlcea (unde se stabileşte împreună cu tatăl său) va cunoaşte frumuseţea chitarei, marea lui dragoste. Va reveni în Ardeal, la Cluj, la Conservatorul „Gheorghe Dima”. Aici găseşte oameni talentaţi și entuziaşti şi împreună cu ei înfiinţează formaţia Chromatic, cu care clujenii vor face vâlvă la marile festivaluri studenţești ale vremii. Talentul său special îl recomandă pentru festivaluri, turnee, colaborări cu formaţii ca Roşu și Negru și Mondial etc. Devine pe rând producător de amplificatoare, profesor la Şcoala Populară de Artă din Râmnicu Vâlcea… căutând în tot acest timp, cu tenacitate, sunetul absolut!!! În decembrie 1979 pleacă în Germania Federală, stabilindu-se la Frankfurt pe Main, oraşul de care spunea că s-a îndrăgostit şi unde continuă să facă muzică, interesat fiind de tehnicile și tehnologiile muzicale avansate. Drumul și căutările i s-au sfârşit brusc, tot într-o zi de martie, în ziua de 21 martie 2014, aproape de locul unde se născuse, la Târgu Mureş. Atunci și acolo, Destinul a hotărât ca Sorin Tudoran să devină LEGENDĂ.
https://edituratracusarte.ro/2020/03/04/amintiri-despre-sorin-tudoran-de-dorina-rus/
