Prin reprezentația piesei ”Există nervi”, de Marin Sorescu, în regia lui Felix Alexa, Teatrul Dramaturgilor Români demonstrează încă o dată că este unul din spațiile atât de necesare contemporaneității în regăsirea și păstrarea valorilor autentice. Textului piesei, o satiră scrisă de Marin Sorescu în 1964 (fiind de asemenea prima piesă publicată de autor), este de un absurd fabulos și savuros și, în același timp, este un text cu adresă exactă la realitatea comunistă. Acest aspect a făcut ca piesa ”Există nervi” să se joace la acea vreme într-o atmosferă de încordare și complot, provocând probleme autorului și fiind eliminată, în cele din urmă, de pe scenele în care s-a încercat reprezentarea ei.
Se pare că prima piesă de teatru scrisă de Marin Sorescu a fost dată uitării și în anii de după revoluție; regizorul Felix Alexa aduce însă, în 2020, o viziune ludică, în deplină concordanță cu spiritul sorescian, a operei care ar putea deveni unul din etaloanele rezistenței prin cultură în epoca totalitarismului.
Povestea ambiguă a locatarului și a prietenului său, vizitați inopinat de un profesor (care susține că toți se află, de fapt, într-un tren) și de o femeie care întărește absurdul situației, se desfășoară cu o impresionantă forță de expresie. Expresia și aluzia dau forță unor dialoguri cât mai banale cu putință. Profesorul, interpretat de actorul Răzvan Vasilescu, poate fi văzut ca fiind securistul, cel care induce anxietatea atunci când pare că transformă totul într-o anchetă sau când încearcă (și reușește) să-i convingă pe interlocutori de evidența imposibilului: „Stăm aici, dar mergem înainte”. Agresiunea, suspiciunea, teama, compromisul sunt subînțelese cu zâmbetul pe buze. Locatarul, Gabriel Răuță, personaj principal al piesei, trece printr-o serie de stări de confuzie, de la șocul primirii unui musafir nepoftit, până la a accepta teoria acestuia că existența nervilor e iluzorie și determinată de un joc nesfârșit între sugestie și autosugestie.
Apartamentul devine un loc cu totul nesigur în care oricine poate intra, ca într-un compartiment de tren. Prietenul locatarului, jucat de Alexandru Conovaru, pare un partener sincer de discuție și de petrecut timpul, până când își fac loc neîncrederea și invidia. Balconul, un laitmotiv al piesei, este văzut ca locul de la fereastră, cel pe care e foarte important să-l prinzi în asemenea situații, metaforă a libertății și eliberării: ”e ca şi când ai avea ieşire la mare[…]şi ieşirea asta te eliberează de presiunea celor patru pereţi, devii mai calm, mai visător, poţi fuma o ţigară, digestia lucrează şi ea ca pe roate…Şi aproape că eşti fericit”. În ultima parte a piesei apare ”femeia necesară”, prezența spectaculoasă a personajului jucat de Amelia Ursu întărește confuzia situației, ea susține, de asemenea, că se află cu toții într-un compartiment de tren, nu într-un apartament.
Ce este de remarcat la reprezentația piesei ”Există nervi”, în regia lui Felix Alexa, este că, deși avem de-a face cu un text scris evident ca satiră la adresa regimului comunist, datorită geniului sorescian piesa poate funcționa la fel de bine independent de contextul în care a fost creată. Mai mult decât atât, ”Există nervi” devine, prin viziunea regizorală și prestația actorilor, o comedie absurdă a vremurilor actuale, înfățișând anxietatea care ne acaparează și vidul creat de confuzia existențială a prezentului.
Dramaturg: MARIN SORESCU
Distribuție: Profesorul: RĂZVAN VASILESCU
Locatarul: GABRIEL RĂUȚĂ
Prietenul: ALEXANDRU CONOVARU
Femeia necesară: AMELIA URSU
Regie: FELIX ALEXA
Adaptare scenică, ilustrație muzicală, lighting-design: FELIX ALEXA Scenografie: ANDRADA CHIRIAC
Următoarea reprezentație: vineri, 24 ianuarie 2020, ora 20:00, TDR, sala ”Ion Băieșu”
Tudor VOICU
