„O mare parte din modul în care percepem lumea și în care ne comportăm este mai degrabă ghidată de emoție decât de logică”, spune Hans Steiner, profesor de psihiatrie și științe ale comportamentului la Facultatea de Medicină a Universității Stanford, în cartea sa „Mintea secretă”, publicată la Editura Trei. Mai ales pentru că, explică Steiner, emoția este puntea care leagă conștientul de inconștient. Cu scopul de a ne ajuta să ne înțelegem mai bine, Steiner prezintă mai multe abordări, atât din cadrul neuroștiințelor, cât și al psihanalizei, explicate studenților lui, în cursul cu același nume și însoțite de exerciții practice.
Conștient putem exprima o idee și ne putem alege cu grijă cuvintele, putem fi capabili să credem, de asemenea, că mascăm bine o nemulțumire, dar emoția inconștientă asociată unui eveniment sau unui afect va reuși să producă diverși indici care ne arată adevăratele trăiri. Cum ar fi indicii nonverbali sau acte ratate. Iar dacă pentru prima categorie este uneori nevoie de o concentrare educată în acest sens, actele ratate sunt mult mai ușor de observat spontan.
Dar ce sunt actele ratate? Și ce trebuie să știm despre ele ca să aflăm mai mult despre noi? Ei bine, nimic în plus față de ce știm deja. O spune chiar Freud, cel care le-a și acordat atenția necesară pentru a le scoate din zona de „accidente” cauzate de oboseală sau neatenție și le asociază unor fenomene psihice, care au un scop. Actele ratate includ greșelile de vorbire și de scriere, uitarea anumitor cuvinte, nume sau intenții, de exemplu de a face ceva sau de a merge undeva sau pierderea inexplicabilă a unor obiecte. Faptul că sunt atât de prezente în viața de zi cu zi, la oricine, l-a făcut pe celebrul psihanalist să le acorde importanță, afirmând că sunt cele mai accesibile fenomene psihice ce pot fi observate și interpretate imediat de fiecare dintre noi. Trebuie doar să vrem să ne oprim asupra lor. „Marea valoare a actelor ratate constă pentru noi în frecvența lor, în faptul că fiecare le poate observa cu ușurință la el însuși și că producerea lor nu are drept condiție necesară o stare morbidă oarecare”, observa Freud.
Însă pentru a înțelege ce se află în spatele lor, trebuie să vrem să fim atenți la ele. „Adesea observăm că am greșit doar atunci când cei din jur ne privesc cu neîncredere sau încep să râdă de ceea ce am zis. (…) Este ceva obișnuit să nu ne observăm scăpările, pentru că ele se petrec extrem de repede”, însă notarea și înțelegerea în contextul de viață al fiecăruia ne dezvăluie ceva ce vrem să ascundem inclusiv de noi înșine și este, de fapt, foarte important pentru noi.
Hans Steiner dă exemplul unui student de-ai săi care a început să lucreze la un nou loc de muncă, cu birouri în două locuri diferite. Într-unul dintre locuri era o atmosferă foarte caldă, iar la celălalt mult mai stresant. De la începerea noului serviciu el a reușit să se închidă pe dinafară, în mod accidental, de trei ori la biroul stresant și nu a mai putut să intre, lucru care nu i s-a întâmplat niciodată la biroul cu colegii amabili. Deși studentul recunoștea că biroul stresant nu era locul unde ar fi vrut să fie, profesionalismul său îi cerea să lase deoparte aceste sentimente. Care nu au dispărut, în ciuda raționamentelor logice. „În schimb s-au manifestat sub forma unui act ratat – s-a încuiat pe dinafară. Desigur că nu avea nicio intenție conștientă să se încuie pe dinafară, dar inconștientul i-a arătat clar că el nu își dorea să fie acolo”, completează Steiner, accentuând ideea că, atunci când acordăm atenție acestor tipuri de greșeli care aparent „ni se întâmplă”, de fapt putem obține cheia pentru a ajunge la dorințele, gândurile și sentimentele noastre inconștiente și să fim mai în echilibru cu sine.
