Cea mai bună tehnică pentru a șterge deosebirile dintr-un caz dat, încît să poți spune după aceea tot ce vrei tu, în pofida acestor deosebiri e să privești lucrurile de atît de sus încît ele să nu mai conteze.
Pentru Raskolnikov al lui Dostoievski, cel din Crimă și pedeapsă, justificarea că o omoară pe bătrîna cămătăreasă e că oamenii de stat pot ucide cu ajutorul altora sute de mii de oameni fără să fie acuzați de crimă. Pe atunci însă nu se inventaseră legi împotriva războiului și nici împotriva genocidului. Singurele legi erau cele care condamnau crimele individuale, așadar și crimele lui Raskolnikov.
Că bătrîna cămătăreasă era o ființă odioasă, asta putea intra la circumstanțe atenuante pentru criminal, dar nu și la scutirea lui de pedeapsă. Așa că Raskolnikov, care a sfîrșit prin a mărturisi n-a fost condamnat la moarte, ci la deportare în Siberia.
Crimă și pedeapsă nu e însă doar povestea unui caz complicat. E și încercarea lui Dostoievski de a fi reprimit în sistem, prin intermediul personajului său care se căiește sincer. Ia astfel în tărbacă socialismul și liberalismul cu care cochetase și o face pe soția alcoolicului Marmeladov să strige că se va adresa țarului, să-i facă dreptate.
Ca să nu mai zicem că Raskolnivov însuși o ia pe calea redempțiunii, îndrumat de Sofia Marmeladovna, prostituata cu inimă de aur și credincioasă aproape peste poate. Dacă urmărești doar țesătura romanului nu te prinzi, azi, încotro bătea Dostoievski, dar dacă cercetezi Crimă și pedeapsă mai de sus, îți dai seama că autorul voia să capete cu acest roman un permis de liberă trecere înapoi în sistem. Redempțiunea personajelor sale, cu tot cu credința lor fierbinte, mai veche sau recentă, era de fapt o păpușărie a lui Dostoievki, care a folosit Noul Testament ca pe un mijloc de a reintra în afacerile culturale din Rusia după ce și-a ispășit pedeapsa în Siberia. Ceea ce i-a și reușit.
Deși avea ghinion la jocurile de noroc din cazinouri, fostul condamnat la moarte iertat în ultima clipă de țar, care s-a mulțumit să-l trimită în Siberia, a știut să-și joace cartea și apoi cărțile pentru a reintra în grațiile sistemului.
Cristian TEODORESCU
