Marți, 2 iulie 2019, în Sala Ileana Berlogea a UNATC „I.L. Caragiale”, a avut loc ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa regizorului Silviu Purcărete. La eveniment au participat numeroși invitați, personalități din lumea teatrului și a filmului, printre care Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Coca Bloos, George Mihăiță, Marina Constantinescu, Dragoș Buhagiar.
Senatul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” a hotărât, cu unanimitate de voturi, să acorde acest titlu domnului Purcărete în semn de recunoaștere a activității și personalității sale artistice. A fost omagiat pentru modul în care s-a remarcat pe scena românească și pe cea internațională, în triplă ipostază: regizor de teatru, regizor de film și director al Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra” din București.
Laudatio din partea Președintelui Senatului UNATC, prof. univ. dr. Sergiu Anghel, a fost completat de proiecția unui material video despre spectacolele „Faust” și „Într-o furtună”; acesta a fost realizat pe baza unei selecții din două filme documentare în regia prof. univ. dr. Laurențiu Damian.
Regizorul Silviu Purcărete a dedicat distincția profesorilor pe care i-a avut la UNATC, loc pe care l-a numit casa în care și-a petrecut niște ani fericiți. Acesta a absolvit secția de Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” în anul 1974, la clasa profesorului Valeriu Moisescu, iar în perioada 1991 – 1995, a revenit la IATC, în calitate de cadru didactic la catedra de Regie.
„Nu am fost niciodată subiectul sau obiectul unei ceremonii atât de solemne. Mă simt de-a dreptul intimidat… Nu e simplu să ți se vorbească în latinește. Nu știu cât merit această distincție înaltă. Mă tulbură foarte mult cântecelul ăsta teribil care însoțește ceremoniile academice [„Gaudeamus igitur”, binecunoscutul cântec academic intonat de regulă la ceremoniile academice, ale cărui prime versuri înseamnă „Să ne bucurăm, așadar/ Cât încă suntem tineri/ Fiindcă dup-o tinerețe agitată/ Și-o bătrânețe-ngreunată/Țărâna ne va avea pe toți.”]. Asta îmi amintește că astfel de distincții sunt de fapt privilegiul bătrâneții, după care nu te mai poți aștepta decât la evenimente neatractive. De fapt e bine, pentru că acest imn ne ajută să ne smerim, să nu riscăm chiar să credem în ce ne poate pielea.”(fragment din discursul rostit de Silviu Purcărete după primirea titlului de Doctor Honoris Causa)
