Ampla retrospectivă Eli Lotar a fost pentru prima dată prezentată la Paris în 2017, cu ocazia aniversării a 40 ani de la inaugurarea Centrului Pompidou, iar anul acesta, în premieră în România, sub forma unei colaborări între Muzeului Național al Literaturii Române din București, Centre Pompidou şi Jeu de Paume din Paris. Curatoriată de Damarice Amao şi Pia Viewing – care de asemenea au luat parte la itinerarea expoziției la București – „Eli Lotar (1905-1969)” este însoțită de un catalog bilingv și de volumul epistolar bilingv „Scrisori (1924-1926)”. Acesta din urmă constituie elementul de noutate față de prezentarea inițială de la Centre Pompidou și aduce în atenția publicului acea dimensiune a identității lui Eli Lotar, care ține de familia sa din România, în speță de tatăl său, Tudor Arghezi.
Demersul expozițional propune cinci orientări tematice: Noua Viziune, Peregrinări Urbane, Fotogenia Siturilor, Angajare Documentară și Poze și Posturi. Tendința, la intrarea în expoziție, ar fi să alegi direcția din care se aude un cântec vechi francez (Chanson des enfants d’Aubervilliers, Fabien Loris), însă, muzeograful și discursul curatorial totodată indică o altă cheie de citire a narativului, iar acesta începe cu sala dedicată Noii Viziuni, Fotogeniei Siturilor și Peregrinărilor Urbane, în care sunt expuse lucrări de avangardă modernă realizate de Eli Lotar într-o estetică atemporală, concentrată pe detaliu și perspectivă, redând străzi, ferestre, oameni sau picioare, ca în fascinanta serie realizată la Târgul de la Paris din primăvara anului 1928: „Mai degrabă abstracte, fotografiile publicate sunt prea puțin documentare și nu traduc frenezia Târgului. Totuși, Lotar a reușit să capteze aglomerația, pătrunzând în mijlocul mulțimii. Cu aparatul la nivelul solului, înregistrează picioare de femei și de bărbați care-i defilează prin fața obiectivului, amintind de cadrajul îndrăzneț realizat în aceeași perioadă în cinematografia de avangardă. Imaginile vor fi publicate ceva mai târziu în VU , sub formă de fotomontaje și într-un cu totul alt context (un articol despre cei care se plimbau duminica pe Bulevardul Bois-de-Boulogne), apoi în revista germană „Das Leben”, pentru a ilustra un articol despre prostituție.” (fragment din textul de catalog). 
Următoarea secvență este Angajarea Documentară, care prezintă și scurtmetrajul intitulat „Aubervilliers” (pe a cărui coloană sonoră se regăsește cântecul vechi francez, care se aude ca un laitmotiv de la intrare) despre locuințele precare de la marginea Parisului, documentar comisionat de primarul comunist (sic) din Aubervilliers, Charles Tillon, iar ultima, și poate cea mai interesantă, este Poze și Posturi, care prezintă personalități interbelice ale scenei pariziene de artă, teatru, music-hall și cinematografie. Dintre fotografiile din această secțiune, poate cele mai spectaculoase sunt cele care îl reprezintă pe Giacometti sau atelierul său: „Alberto Giacometti modelând în camera de la Hotel Rive, din Geneva” (înainte de octombrie 1944), „Atelierul lui Giacometti” (1963-1965) sau „Giacometti, bustul lui Lotar” (1965) realizate de Eli Lotar. Povestea din spatele imaginilor este despre apropierea dintre Lotar și Giacometti, care au și locuit o perioadă împreună, fiind amândoi refugiați în Elveția, la Hotel Rive din Geneva, în timpul ocupației germane.
Având în vedere biografia lui Eli Lotar și lumea din care acesta făcea parte, ca de altfel și contextul deosebit al societății europene de după Primul Război Mondial, lucrările sale fascinează cu atât mai mult. Un demers instituțional bine pregătit și bine comunicat care trezește interesul pentru explorarea întregului program de expoziții din cadrul Sezonului România-Franța 2019.
Ana-Daniela SULTANA
Fotografii: Dan Vatamaniuc, Muzeul Național al Literaturii Române din București
Expoziţia „Eli Lotar (1905-1969)”, din programul Sezonului România-Franța 2019, organizată de Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Centre Pompidou și Jeu de Paume, găzduită de Muzeul Colecţiilor de Artă – Muzeul Naţional de Artă al României (Calea Victoriei 111, Bucureşti), poate fi vizitată până pe 14 iulie 2019.
Intrare liberă pe întreaga perioadă a desfășurării expoziției.
Coordonator program: Ioan Cristescu, Director MNLR
Curatori: Damarice Amao (Centre Pompidou) și Pia Viewing (Jeu de Paume)
Design: Cosmina Goagea, Alex Condrea, Anastasia David Limona, Constantin Goagea
Grafică: Petru Șoșa
Suport multimedia: Marian Cristian Golescu
Conservare preventivă: Mirela Leahu, Mariana Năstase
Coordonator expoziție și catalog / promovare: Andreea Drăghicescu, MNLR
Coordonator volum scrisori inedite: Alina-Nicoleta Ioan, MNLR
Traduceri: Doru Mareș, Ioana-Marta Mureșan
Redactare: Alina-Nicoleta Ioan, Iuliana Miu
Contabilitate: Violeta Vârjoghe, Ina Mareș și Ana-Claudia Cencu
