Miercuri, 30 ianuarie 2019, orele 19.00-21.30, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti/ MNLR (Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 ), Cafeneaua critică aniversează doi minunaţi poeţi „optzecişti”: pe Nora Iuga, care a împlinit pe 4 ianuarie 88 de ani, şi pe Constantin Abăluţă, care a rotunjit 80 acum cîteva luni, pe 8 octombrie. Au mai fost, amîndoi, oaspeţii Cafenelei critice, şi în ediţii „monografice”, de reconstituire a biografiilor şi a carierelor lor, şi cu alte ocazii, cînd au citit poeme, au participat la alte dezbateri pe teme culturale varii şi s-au întîlnit (ea) cu participanţii străini la Şcoala de vară a Literelor bucureştene. Pe ambii Cafeneaua critică i-a mai aniversat şi atunci cînd au împlinit, pe rînd, cîte 75 de ani! Sunt așteptați şi la 90, şi la 95, şi la 100, şi după! Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.
Cafeneaua critică, proiect de dezbateri culturale pe teme de actualitate, desfăşurat în 1994-1998, în cafeneaua Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, şi după 2008, în diverse cluburi din Capitală, este găzduită actualmente de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (sediul din Strada Nicolae Creţulescu)*.
ATENŢIE: seară de MIERCURI!
*
Cafeneaua critică
Miercuri 30 ianuarie 2019, orele 19.00-21.30
Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti/ MNLR
Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei şi în spatele UNITER)
Contact: 0731-00.30.22 (Andreea Drăghicescu); 0737-210.978 (Paul Radu)
_______________
* Invitaţii „stagiunii” 2018-2019 şi participanţii la discuţii: Ioan Cristescu, Mireille Rădoi, Adina Berciu-Drăghicescu, Dan Gulea, Mircea Tiberian (Centenar neconvenţional: perspectiva feministă, scriitorii căzuţi, cantata Tiberian) (ediţia a 227-a); Ion Pop şi Constantin Abăluţă, Iulian Băicuş, Ana Blandiana, Mircea Martin, Simona Popescu, Ion Simuţ (despre Poezia românească neomodernistă) (ediţia a 228-a); amfitrionul şi Vlad A. Arghir, Ioan Iacob, Paul Radu, Ramona Tănase, plus veselie & antren (10 ani de Cafenele critice, seria a 2-a) (ediţia a 229-a); Dorin Ştefan şi Elsa Exarhu, Petru Gînj, Gabriela Massaci, Matei Stîrcea-Crăciun, Anda Ştefan (ediţia a 230-a); Anca Boeriu, Andreea Sandu, Ilina Schileru, Octavin Neculai, Vlăduţ Mavriche, Andreea Drăghicescu şi Adrian Branea, Robert-Nicolae Moreanu (despre proiectul Arta la intrare) (ediţia a 231-a); Mircea Florian, Dragoş Andriana, Andrei Dinescu, Florin Manca/ Daath Yug, Cătălin Rădulescu/ Tzetze, Lucian Stan/ DJ Vasile (trupa lui FloriMan), Alexandru Unguru, Mişa Şerban, Alin State (echipa spectacolului Doi şi un tulnic, regia: Alexandru Unguru, scenografia: Cristian Stănoiu), Oana Sav (Uniunea Munţii Apuseni) (Întîlnirea anuală a Şcolii de tulnice/ Fundaţia Mircea Florian/ MotzArt/ Uniunea Munţii Apuseni) (ediţia a 232-a); Ioan Iacob, Mircea Roman, Aurel Vlad, Florentina Voichi, Iulia Deme, Raluca Băloiu şi Constantin Abăluţă (despre proiectul FIG/ expoziţia Afinităţi elective – FIG 3, la Galeriilor Carol) (ediţia a 233-a).
***
Nora Iuga (4.I.1931, Bucureşti; numele la naştere: Eleonora), poetă, prozatoare şi traducătoare. Este fiica Elenei Zsiga/Iuga, balerină la Opera Română, şi a lui Iosif (Josef) Zsiga/Iuga, violonist la Filarmonică. Prin mamă (Eufrosina-Cornelia, din Galaţi, căsătorită Teodorescu), Elena Iuga avea o dublă ascendenţă, bulgară şi greacă, tatăl – Heinrich Schmidt – fiind cetăţean german. La rândul său, Iosif Iuga (în acte: Josef Zsiga până în 1939, când îşi românizează numele) provine, pe linie maternă, dintr-o familie de sârbi din Vârşeţ (Banatul sârbesc) stabilită în apropiere de Timişoara, tatăl fiind jumătate croat, jumătate ungur. Urmează primele două clase primare la Bucureşti, pe a treia la Timişoara, în clasa a patra primară şi în primii doi ani de gimnaziu fiind înscrisă la Institutul Ursulinelor din Sibiu. La 13 ani se transferă la Liceul „Iulia Hasdeu” din Bucureşti, absolvit în 1949, an în care devine studentă la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene, la secţia germanistică, avându-i ca profesori, între alţii, pe G. Călinescu, Tudor Vianu şi Henri Wald. După absolvirea studiilor universitare (1954), devine profesoară la o şcoală generală din Sibiu, apoi redactor la „Neuer Weg”, la secţia de politică externă; iar ulterior, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Enciclopedică (devenită Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) (1969-1977), apoi la revista „Volk und Kultur” (1977-1986). Debutul său absolut se produce în 1965, în „Gazeta literară”, cu un grupaj de trei poezii, dintre care una intitulată subversiv Respiraţie liberă; iar debutul editorial, în 1968, cu Vina nu e a mea. Al doilea volum al autoarei, Captivitatea cercului (1970), este scos din circulaţie la doar câteva săptămâni de la apariţie, ca urmare a unei decizii venite de la Centrala Cărţii (organism subordonat Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă). În plus, va avea interdicţie de publicare timp de opt ani, până în 1978. Participă la şedinţele Cenaclului „Nicolae Labiş”, prezidat de Miron Radu Paraschivescu şi frecventat de onirici. (Cenaclul este desfiinţat în 1971, anul declanşării Revoluţiei Culturale.) De-a lungul timpului, colaborează la publicaţii precum „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Arc”, „Lettre internationale”, „Observator cultural” ş.a. A fost de patru ori distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România: în 1980, pentru volumul Opinii despre durere; în 1994, pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom; în 1998, pentru traducerea romanului lui Günter Grass Toba de tinichea; şi în 2000, pentru Sexagenara şi tânărul. A mai primit, între altele, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 1996, pentru Dactilografa de noapte, Premiul revistei „Cuvântul”, pentru Sexagenara şi tânărul, în 2000, şi pentru Fetiţa cu o mie de riduri, în 2005, Premiul de excelenţă al revistei „Poesis”, în 2000, precum şi Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în 2007, pentru contribuţia la promovarea literaturii germane. În intervalul mai 2009-mai 2010, a beneficiat de o bursă DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst) – cea mai importantă bursă acordată de statul german unui scriitor străin. Mai multe dintre cărţile autoarei au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Italia, Elveţia, Spania, Bulgaria şi Slovenia. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. A fost căsătorită cu poetul George Almosnino. Volumul „ascultă cum plâng parantezele”, Editura Cartea Românească, a primit Premiul Cartea de poezie a anului 2016 (Bianca Burța-Cernat)
Constantin Abăluță (n. 1938, București) este poet, prozator și antologator, absolvent de Arhitectură (1961) și autorul a peste 60 de cărți, printre care: „Piatra (1968), „Eww Erre” (1972), „Obiecte de tăcere” (1979), „Violența memoriei pure” (1980), „Aerul, mod de folosință” (1982), „Singurătatea ciclopului (1988), „Drumul furnicilor” (1997), „Cârtița lui Pessoa” (1999), „Odăile (2001), „Despre viața și dispariția broaștelor mele țestoase” (antologie, 2004), „Intrusul” (2005), „Nu eu dar nici altcineva” (2011), „Bazooka Girl” (Casa de Editură Max Blecher, 2012), „chiar așa” (2015), „trăiesc în fața dumneavoastră” (2017). A tradus în românește volume de Samuel Beckett, Henri Michaux, Boris Vian, Frank O’Hara, Patrick Modiano, Gérard Augustin, Jan H. Mysjkin etc.