Proprietatea intelectuală prin componenta drepturilor de autor reprezintă temelia economică a industriei creative, stimulând inovarea, activitatea creativă, investiţiile şi producţia. Astfel că, drepturile de autor reprezintă un mijloc important pentu asigurarea recompensării activităţilor din sectorul creativ.
Normele implementate la nivelul Uniunii Europene în sfera drepturilor de autor şi al drepturilor conexe au capacitatea de a oferi prin aplicare un grad ridicat de protecţie titularilor de drepturi de autor şi drepturi conexe, prin instituirea unui cadru legal individualizat în fiecare stat membru în care poate avea loc exploatarea conţinutului protejat de aceste drepturi.
În anul 2014, instituțiile decizionale europene asigurate prin Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva nr. 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă. Scopul adoptării acestei directive este crearea unui cadru legal unitar şi coerent, la nivelul întregii Uniuni Europene, cu privire la modul de organizare, funcţionare şi desfăşurare a activităţii organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.
Asigurând acest cadru legal se urmărește aplicarea cât mai uniformă și integrată a legislației comunitare pentru protejarea intereselor titularilor acestor drepturi este nevoie de coordonarea normelor naţionale referitoare la gestionarea drepturilor de autor şi la acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale.
Utilizarea operelor protejate prin drepturi de autor şi drepturi conexe necesită acordarea de licenţe de către diferiţi titulari ai drepturilor de autor, acestia, având posibilitatea alegerii între gestiunea individuală sau colectivă a drepturilor deţinute.
Deşi un titular de drepturi poate opta pentru gestionarea individuală a acestora, totuşi, statutul de membru al unui organism de gestiune colectivă asigură respectarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, colectarea veniturilor provenite din exploatarea acestor drepturi precum şi repartizarea sumelor cuvenite fiecărui titular de drepturi.
Prin urmare, reglementarea funcţionării organismelor de gestiune colectivă de o manieră unitară şi coerentă la nivelul întregii Uniuni este o condiţie esenţială pentru asigurarea transparenţei activităţii acestora şi pentru responsabilizarea faţă de membrii lor şi de titularii de drepturi. Pentru protejarea eficientă a intereselor membrilor organismelor de gestiune colectivă, a titularilor de drepturi şi a părţilor terţe este nevoie ca legislaţiile statelor membre, referitoare la gestiunea drepturilor de autor şi la acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale să fie coordonate, astfel încât să existe garanţii echivalente la nivelul întregii Uniuni.
Scopul prezentei directive este de a asigura standarde înalte de guvernanţă, gestiune financiară, transparenţă, raportare, precum şi crearea cadrului de supraveghere al organismelor de gestiune colectivă.
Ca efect al necesității implementării acestei directive în spațiul românesc în anul 2017 au avut loc dezbateri pentru modificarea legislației naționale – Legea nr.8/1996 care să includă noile prevederi ale directivei.
Proiectul de act normativ după o analiză succintă se poate constata că include elemente adiționale și chiar contradictorii directivelor deja transpuse în practică în legislația românească, urmărind totuși doar în linii mari transpunerea Directivei nr. 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă, având ca obiectiv reglementarea aspectelor legate de organizarea, funcţionarea şi activitatea organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. De asemenea, proiectul propune reglementerea modului de obţinere şi de utilizare a licenţelor multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă.
Prin adoptarea la începutul lunii noiembrie 2017 a prezentului proiect de către Senatul României, cameră nedecizională, se urmăreşte determinarea organismelor de gestiune colectivă de a acţiona în interesul colectiv al autorilor şi titularilor de drepturi pe care îi reprezintă, spre exemplu, prin prevederea unor sisteme care să permită membrilor unui organism de gestiune colectivă să îşi exercite drepturile decurgând din statutul de membru prin participarea la procesul decizional al organismului.
Noua propunere legislativă adoptată de Senatul României introduce prevederi mai riguroase referitoare la drepturile autorilor şi ale titularilor de drepturi, precum şi obligativitatea ca aceste drepturi să fie introduse în statutele organismelor de gestiune colectivă. Prin aceste modificări se urmăreşte asigurarea unei mai bune informări a membrilor organismului, precum şi oferirea posibilităţii, pentru membri, de a solicita informaţii relevante pentru ei. Pentru protejarea cât mai eficientă a membrilor şi pentru asigurarea posibilităţii, pentru aceştia, de a hotărî efectiv cu privire la activitate organismului din care fac parte, s-au introdus prevederi noi referioare la modul de funcţionare şi la competenţele adunărilor generale ale organismelor. Adoptarea cu celeritate a propunerii legislative de forul nedecizional prin respingerea în bloc a criticilor semnalate de către organismele de gestiune colectivă din România, a amendamentelor temeinic justificate de acestea, precum și recomandările primite asupra faptului că multe din propunerile legislative sunt deja reglementate în legi conexe legislației drepturilor de autor, limitează posibilitatea unei adevărate reformări a legislației române de proprietate intelectuală.
Introducerea în legislația românească a unor noi actori operaționali în sfera gestiunii colective a drepturilor de autor, alții decât organismele de gestiune colectivă nu este un argument în favoarea sprijinirii capacității de gestiunii colectivă și protejare a titularilor de drepturi. Această premisă asigură posibilitatea erodării, confuzionării și limitării actorilor din piața drepturilor de autor de a-și manifesta pe deplin voința legitimă în valorificarea transparentă a drepturilor de autor și conexe. Practic, titularii de drepturi care în prezent acționează în conformitate cu principiul cofraternității în organismele de gestiune colectivă sunt stimulați în a-și destructura aceste organisme cu notorietate recunoscută în piața de profil pentru opțiunea nereprezentativă și improprie a gestiunii colective prin entități independente care pot fi orice fel de persoane juridice fără experiență în domeniu.
Totodată, adoptarea proiectului fără luarea în considerare a amendamentelor propuse obiectiv deși justificat de organismele de gestiune colectivă, spre exemplu COPYRO, conduce la nereglementarea și neplata unor drepturi importante cuvenite autorilor de operă scrisă, autori care încă de la intrarea în vigoare a Legii nr.8/1996 nu li s-au dat curs propunerilor și inițiativelor de stabilire a cuantumurilor de remunerație în sfera proprie de gestiune colectivă.
Actualizarea cadrului legal al drepturilor de autor în România pe baza Directivei europene a fost pusă în parctică și a întrat în vigoare prin Legea nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 27 martie 2018, dându-se textelor o nouă numerotare.
Astfel, în actuala modificare a legii nu este reglementată plata remunerației pentru împrumutul public deși COPYRO organismul cu cel mai mare număr de membri în domeniul operelor scrise din România a solicitat prin numeroase memorii și propuneri legislative acest lucru pentru asigurarea unui echilibru în recompensarea creatorilor conform standardelor europene. Prevederile actuale ale art.144 alin.3 din Legea nr.8/1996 încalcă prevederile Directivei 92/100/CEE modificată prin Directiva 2006/115/CE deoarece exceptează de la plata remunerației echitabile pentru împrumut public bibliotecile instituţiilor de învăţământ şi bibliotecile publice cu acces gratuit ducând astfel la prejudicierea autorilor și editorilor de carte prin neplata renumerațiilor ce li se cuvin. Cu toate acestea COPYRO, prin inițierea unei licențe neexclusive în domeniul împrumutului public, a reușit în condițiile actualelor norme restrictive autorizarea celui mai mare operator de împrumut public de carte privat din România.
Împrumutul public de opere nu și-a găsit o justă implementare în legislația română a drepturilor de autor și nu a fost remunerat pentru utilizare de la intrarea în vigoare a Legii nr.8/1996 și până în prezent.
În acest sens practica Curții Europene de Justiție prin hotărârea pronunțată în data de 11.01.2007 în cauza C- 175/05 (2007/C42/06) ce a avut ca părți:
– Reclamantă: Comisia Comunităților Europene
– Pârâtă: Irlanda
și obiect: Neîndeplinirea obligațiilor de către stat – Încălcarea art.1 și 5 din Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul propietății intelectuale – Derogare de la dreptul exclusiv de împrumut public – Condiții de remunerare – Exonerare – Domeniu de aplicare, a statuat că Irlanda prin exonerarea tuturor categoriilor de entități publice de împrumut de la plata remunerațiilor echitabile către titularii de drepturi de autor nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în baza art.1 și 5 (art.6 din Directiva 2006/115/CE ) din directivă fiind obligată să le îndeplinească.
De asemenea, în actuala modificare a legii nr.8/1996 nu se regăsesc și reglementări cu privire la prevederile art.1072 din Legea nr.8/1996 a dreptului de autor și drepturilor conexe, care la data ultimei actualizări/completări cu legislația UE prin aplicarea defectuoasă a normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (Legea nr.24/2000) a abrogat alin.1 lit.c din art.1072 ce reglementa dreptul autorilor de opere scrise la remunerația compensatorie pentru copia privată pentru aparate ce permiteau reproducerea operelor scrise înlocuindu-se cu un alineat nou respectiv alin.11 din art.1072 .
Prin această abrogare și instituire a unui nou alineat 11 la art.1072 s-a omis corelarea lui cu lit. d) din art.1072 alin.1 care precizează că remunerațiile pentru copiile prin procedeu digital pe orice tip de suport se împart în mod egal fiecărei dintre cele trei categorii prevăzute la literele a), b), și c).
Logica legislativă trebuia să menționeze în cuprinsul art.1072 alin.1 lit.d) faptul că aceste remunerații se împart în mod egal celor trei categorii prevăzute la lit.a), b) și alin. 11 ) din art.1072 .
În actuala formă a textului legislativ art.1072 alin.1 lit.d) remunerațiile datorate pentru copiile digitale se împart în mod egal celor trei categorii de beneficiari în condițiile în care beneficirii cuprinși la lit.c) au fost excluși prin abrogarea lit.c) și neintroducere alin.11 ) în cuprinsul normei de reglementare.
Această eroare de redactare a normei legislative a făcut ca autorii de operă scrisă din România începând cu data intrării în vigoare a ultimei modificări a Legii nr.8/1996 din anul 2006 să nu mai primească remunerațiile ce li se cuvin din copiile digitale reproduse pe orice tip de suport de aceste remunerații beneficiind doar autorii de muzică, interpreții etc. contrar sensului și scopului urmărit de legiuitor în reglementarea textului normativ în acord cu Directiva 29/CE/2001.
Această eroare de tehnică legislativă a exclus autorii de operă scrisă de la beneficiul plății remunerației compensatorii pentru copia privată pe aparatele și suporturile digitale, lezând însuși dreptul lor de proprietate intelectuală consacrat și garantat de Constituția României și Legii nr.8/1996.
Introducerea în legislația română a obligației de plată a drepturilor de autor pentru reproducerea reprografică a operelor scrise în centrele de fotocopiere,drept ce este reglementat deja pe plan internațional este o cerință obligatorie pe care legislația română pe lângă lipsurile evocate poate reprezenta un nivel superior de reglementare și protecție care să asigure o veritabilă recompensare pentru creatorii de operă scrisă în raport de formele de exploatare si valorificare în spațiul public și privat a operelor lor.
Concluzionând, putem observa în planul reglementării menținerea decalajului de recompensare și plată între categoriile de beneficiari de drepturi de autor și conexe dar și o supra încărcare a obligațiilor organismelor de gestiune colectivă în raporturile cu titularii de drepturi. Acest aspect negativ este amplificat și de crearea unor noi entități nedefinite exact în legislație precum și lipsa intrumentelor de supraveghere a utilizatorilor conduce în ultimă instanță la un minus de protectie și plată a drepturilor de autor și conexe în planul românesc.
Conf. Univ. Dr. IONESCU MIRCEA FELIX MELINEȘTI
GUIU RODICA, Administrator General COPYRO
