În curând, la Editura Cartea Românească va apărea romanul “Viaţa lui Kostas Venetis” de Octavian Soviany, colecţia “Proză”.
În cel de-al doilea roman al său, Octavian Soviany propune o construcţie narativă foarte ambiţioasă. Un faimos magician, ale cărui numere de iluzionism uimiseră odinioară oraşele Europei, aflat acum pe patul de moarte, unde în altă parte decât la Veneţia, începe să-şi istorisească viaţa unui adolescent. Acesta este punctul de pornire al unui roman cu o configuraţie labirintică, în care firul principal al poveştii e intersectat mereu de alte şi alte istorisiri. Sodomia şi jocul intertextual, violenţa şi notaţia răsfăţat calofilă, kabalismul şi mitul conspiraţionist, ficţiunea şi documentarismul, crima şi complexele oedipiene se îmbină în urzeala unei istorisiri iniţiatice deghizate în thriller. Aventurile protagonistului pornesc dintr-un sat de lângă Thessalonic, străbat Istambulul, Bucureştiul, Viena şi cîmpia nemărginită a Hortobágy-ului, pentru a se sfârşi după gardurile unui ospiciu de la marginile Parisului. Dincolo de luxurianţa acţiunii şi pitorescul descrierilor, cititorul este invitat să descopere taina vieţii lui Kostas Venetis.
“Am convieţuit şapte ani. Mai întâi a fost doar un nume, descoperit de Nora Iuga, într-un cimitir mărginaş dintr-o capitală occidentală. Apoi a devenit o umbră care s-a furişat în paginile romanului Textele de la Monte Negro şi în câteva din poemele mele. Uneori mi s-a părut că îl zăresc, cu pălăria lui neagră trasă pe ochi, prin fumul gros de ţigară din nu mai ştiu ce loc de pierzanie bucureştean, la ore de noapte târzii; ba într-un rând, chiar mi-a arătat unul din vestitele sale numere de iluzionism. Astfel că umbra s-a făcut încet-încet trup, iar după aceea poveste. Am scris şapte ani la această istorie, întrerupând şi reluând, ca într-o relaţie în care nu eşti sigur de celălalt şi, de la un punct încolo, nici de tine însuţi. Am fost mereu chinuit de gândul că nu voi izbuti să-i duc povestea la bun sfârşit. Iar atunci când deveneam tot mai conştient de puţinătatea puterilor mele de romancier mi se năzărea că-i aud râsul sarcastic, confirmându-mi lipsa harurilor de povestaş şi recomandându-mi parcă să mă apuc de grădinărit sau de contabilitate. Ceea ce public acum e doar începutul unei poveşti, căreia mă întreb dacă o să-i dau vreodată de capăt. Şi mă mai întreb de asemenea, la fel ca unul din personajele acestei hagiografii: oare ce s-ar fi ales de mine dacă nu l-aş fi întâlnit niciodată pe Kostas Venetis”, a spus Octavian Soviany.
Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954 la Braşov, a absolvit Facultatea de Filologie de la Cluj şi a făcut parte din redacţia revistei Echinox. Debutează în 1983 la Editura Dacia cu volumul de versuri Ucenicia bătrânului alchimist. A colaborat de-a lungul anilor la principalele reviste literare din România cu poezie, proză şi critică literară. Printre volumele sale de versuri se numără: Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de modă veche (Pontica, 2004), Scrisori din arcadia (Paralela 45, 2005), Dilecta (Cartea Românească, 2006) şi Marii oameni ai revoluţiilor (ediţie samizdat, seria no name, 2009). A mai publicat romanul Textele de la Montenegro (Pontica, 2003), teatru (Cinci poeme dramatice, Palimpsest, 2005) şi critică Textualism, postmodernism, apocaliptic, (I, II , Pontica, 2000 – 2001); Apocaliptica textului, (Palimpsest, 2008). A obţinut trei premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru poezie şi critică (1994, 2001, 2008). A fost tradus în franceză, spaniolă, engleză, germană, maghiară, polonă, italiană, slovenă. A susţinut numeroase lecturi publice în ţară şi străinătate.
Mai multe informaţii pe blogul personal al autorului: www.octaviansoviany.wordpress.com
asteptam volumul cu infrigurare!
Abia astept sa apara romanul! Pare genul de carte care, odata inceputa, nu mai poate fi lasata din mana pana cand nu sunt parcurse toate paginile…