Muzica creează o punte între Viena, București și Timișoara

Volkhard Steude, concertmaestrul filarmonicii din Viena, și pianista Cătălina Butcaru, revin la București și Timișoara cu două recitaluri și un concert, cuprinse într-un program mai amplu, desfășurat pe o perioadă de cinci ani, intitulat Vienna Meets Romania. Volkhard Steude, cel care a putut fi ascultat în calitate de concertmaestru al Filarmonicii din Viena și la celebrul concert de Anul Nou 2018, cântă pe o vioară Stradivarius din anul 1714, care i-a fost pusă la dispoziție de Banca Națională a Austriei. Primul recital va avea loc pe scena Sălii Radio din București, joi, 12 aprilie 2018, de la ora 19.00 și al doilea la Timișoara, în cadrul Festivalului Timișoara Muzicală,  pe 14 aprilie, la Sala Capitol, ora 19.00. De asemenea, cei doi vor fi soliștii dublului concert pentru vioară, pian și orchestră de coarde de Mendelssohn, vineri, 13 aprilie, la Sala Radio, în cadrul concertului Orchestrei Naționale Radio. Anamaria Spătaru a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu pianista Cătălina Butcaru.

Este al treilea an când vei cânta în Romania alături de VOLKHARD STEUDE,  concertmaestrul Filarmonicii din Viena. Prezențele voastre scenice se încadrează într-un proiect mai amplu. Ce ne poți spune despre acesta?

Proiectul Vienna Meets România a luat naștere în urma colaborărilor din ultimii doi ani, cu Volkhard Steude, în România. Este un proiect al dialogului muzical, prin care creăm la rândul nostru punți muzicale și umane între muzicieni ai Filarmonicii din Viena și muzicieni români. Timișoara are în acest sens o semnificație deosebită, prin apartenența culturală de secole la spațiul central european. Ne amintim că în 1796 a avut loc în Timișoara o reprezentație a „Flautului fermecat“, giganți ai lumii muzicale au vizitat și concertat  în Timișoara, în secolul IX, Liszt a susținut o serie de concerte,  J.Strauss fiul, J.Brahms împreună cu Josef Joachim, iar la începutul secolului XX, Bartok și Enescu. Percepția noastră asupra orașului Timișoara este aceea a unui oraș minunat și a unui centru muzical în plină efervescență, care își redescoperă cu mândrie trecutul și atrage și în prezent artiști consacrați pe plan internațional. Prin proiectul Vienna Meets România, dorim să încurajăm contactul direct al membrilor Filarmonicii Banatul cu membri ai Filarmonicii din Viena. Prin workshop-uri, sesiuni de lucru comune, concerte și recitaluri, sperăm că până în 2021, când Timișoara va deveni Capitală Europeană, interferențele muzicale dintre cele două orașe să atingă o nouă dimensiune. Salutăm în acest sens, sprijinul BCR ca sponsor principal și al societății Austro – Române din Viena.

Ce repertoriu veți prezenta în recitaluri anul acesta?

Repertoriul recitalurilor de anul acesta cuprinde trei sonate: ultima sonată pentru vioară și pian nr.10 în Sol major op.96 de Beethoven, sonata în la minor de Schumann, sonata în re minor nr.3 de Brahms și Poème al compozitorului francez, Ernest Chausson. Este un itinerariu al sonorităților încărcate de melancolie, pasiune, mister, reverie.

Ce urmăriți atunci când selectați lucrările pe care le veți cânta?

În primul rând, ne gândim la piese din repertoriul pentru vioară și pian, pe care am dori să le  redescoperim împreună. Fiecare dintre noi are cel puțin o preferință, urmărim apoi un  filon dramaturgic și un echilibru al lucrărilor și în mod democratic se conturează un program. De pildă, sonata în Sol major op.96, ultima sonată pentru vioară și pian scrisă de Beethoven, este una din marile mele iubiri, pe care desigur că mă bucur enorm, să o pot prezenta publicului român, împreună cu Volkhard Steude. Pot povesti publicului larg, faptul că a fost scrisă în 1812, în același an cu simfoniile a șaptea și a opta, despre forma, structura sa, dar îmi este greu să descriu în cuvinte aceast miracol muzical, suflul poetic, lirismul și umorul lui Beethoven. Partea întâi deschide o lume, un cosmos, printr-o tema simplă, compusă din patru note și un tril venit din efemer. Este o muzică care spune atât de mult, în fond cu atât de puține note… o piatră de încercare pentru interpreți.

Mica sonată cu care vom continua recitalul, aduce suflul melancolic, iraționalitatea și viziunile schumanniene. Lucrarea face parte din perioada de creație târzie a lui Schumann, având ca sursă de inspirație, prezența genialului tânăr violonist Joseph Joachim în casa soților Schumann. Pianista Fanny Davies, elevă a Clarei Schumann,  în urma audierii acestei sonate cu Joachim și Clara Schumann la pian relatează  impresii despre tensiunea începutului, cu un impulsiv crescendo al viorii, despre agitato-ul și neliniștea arpegiilor pianului, despre simpliciatea pastorală a părții a doua, și despre cursivitatea finalului, asemănătoare unei  piese de Bach.

Momentul intim, fragil al serii, prin contrastul cu cele trei sonate, va fi  Poème de Chausson. Chausson este unul din marii compozitori francezi ai sec.XIX. Elev al lui Massenet și al lui César Franck, a fost și un mare admirator al lui Richard Wagner, a cărui influență este percepută în limbajul său armonic.  Lucrarea este dedicată violonistului Eugène YsaŸe, care a făcut și prima-audiție a lucrării. Sursă de inspirație programatică este nuvela lui Turgheniev, „Le chant de l’amour triomphant“, o poveste de dragoste a artistului Fabius cu frumoasa Valeria, proiectată în Italia secolului al XVI-lea. Acesta a fost și titlul inițial al piesei muzicale, ulterior Chausson renunță la acest titlu, și la cel de Poème symphonique, o denumește pur și simplu Poème, după cum apreciază biografii, în dorinţa de a o elibera de asocieri exterioare muzicii. Poème a devenit de-a lungul timpului una din cele mai iubite piese ale repertoriului violonistic, cu momente melodice de o frumusețe care taie răsuflarea, cu atmosfera de pasiune și mister.

Vom încheia recitalul cu sonata în re minor de Brahms, o lucrare în care cele două instrumente sunt într-un permanent dialog concertant. Piesa este dedicată în mod surprinzător nu unui violonist, ci unui pianist, lui Hans von Bülow. Violoniștii cu care Brahms a prezentat publicului lucrarea au fost Jenö Hubay și prietenul din tinerețe al lui Brahms, Joseph Joachim.  În partitura violonistică, Brahms aduce un tribut folclorului maghiar, stilului rapsodic, așa cum îl percepuse în tinerețe în Hamburg, sau prin intermediul capelelor Csárdás din Prater. Melancolia și tragismul părții întâi, reveria părții a doua, care dă senzația că este prea scurtă, instabilitatea și atmosfera jucăușă ascunsă a părții a treia și un final tumultuos, ne incită în încercarea de a redescoperi noi fațete ale acestei capodopere.

De ce reluați, la București,  Dublul Concert de Mendhelsson, pe care l-ați cântat anul trecut la Timișoara?

Suntem onorați de invitația Radio România de a susține anul acesta și la București, împreună cu Orchestra Națională Radio, Dublul Concert pentru vioară și pian în re minor de Mendelssohn. Dublul concert este un experiment interesant de muzică de cameră cu expunere solistică, o raritate muzicală, care merită atenția publicului bucureștean. Este o lucrare plină de elan și prospețime, dar și de o siguranță retorică uimitoare pentru vârsta de 14 ani, când a fost compusă.

Cum este Steude ca partener de scenă?

Întâlnirile muzicale cu Volkhard Steude sunt întotdeauna un prilej de profundă satisfacție muzicală. Este un artist care comunică spontan și care are capacitatea de a „atinge“ sufletele.  Mă fascinează pe de o parte, modul său uman, direct, de adresare muzicală iar pe de altă aparte, am sentimentul de a fi puternic ancorată în tradiții muzicale valide. Ne simțim aproape în dorința de a servi  muzică, fără a ne preocupa prea mult de propria persoană, având simpla plăcere de a ne dărui muzicii.

Revii în România după un an. Care sunt acum impresiile tale după întâlnirile cu publicul românesc?

Publicul românesc este deosebit de receptiv și de generos, este un public care știe să-și primească cu multă căldură artiștii. În urma a ceea ce am primit prin educația muzicală din România, consider a fi ceva firesc să mă reîntorc cu regularitate la rădăcinile mele culturale.

Ce s-a mai întâmplat în cariera ta muzicală din primăvara trecută și până acum?

Am susținut o serie de concerte ca solist cu orchestra, în recitaluri sau în muzica de camera, în Germania și Austria, angajamente care vor continua în 2018/2019. Mi-am reluat activitatea concertistică, întreruptă datorită unei accidentări și sunt fericită că pot face muzică mai departe, singură, sau în compania unor muzicieni minunați.